Oraşul Tismana – Viitoare staţiune climaterică

256

pag 10 bunaIstoric

Spuneam în articolul meu „Fenomenul carstic Tismana” publicat acum doi ani în cotidianul „Gorjeanul”, „aproape că nu există vizitator care să fi scris despre Tismana şi să nu fi remarcat senzaţia de înviorare şi sănătate pe care o simţi imediat ce străbaţi Valea Tismanei.

Studiind atent fenomenul timp de mai mulţi ani, îmi dau astăzi seama, că acele descrieri nu erau un act de complezenţă ci o constatare venită din instinctul fiecăruia, ca rezultat al unui fenomen natural”. La începutul secolului XX, George Coşbuc petrecându-şi vacanţele la Vila Sfetea, îşi aşează pe Valea Tismanei un chioşc de reculegere – astăzi reamenajat – şi o masă de lucru, într-un loc cu aer ozonat, binefăcător, provenit de la un izvor carstic puternic. Acolo se va amenaja Fântâna Chihaia, apoi Parcul Chihaia, cu vestita „Alee a Tainelor”, loc de promenadă pentru scriitorii vremii. In jurnalul Vilei Sfetea se găsesc, consemnate de diferiţi vizitatori, oameni renumiţi ai timpului, următoarele note: „În această localitate cei tineri se îmbărbătează contemplând minunile naturii şi monastirea, producţiune a geniului român după descălecare, iar cei bătrâni îşi îndepărtează sfârşitul prin clima, apa, aerul şi modul de viaţă potrivit ei”. ,,Ce fericire să poţi fi singur în contact cu natura. Numai la Tismana am avut această ocazie!” ,,Vedem şi simţim cât de bine e dincoace de Carpaţi. Doamne-ajută ca tot aşa să aflăm şi dincolo de ei.” ,,Am fost în anii 1907-1908 şi sper să continui a veni în această splendidă localitate plină de aer, de linişte şi de inspiraţie!” Însemnările despre natura şi aerul sănătos de pe Valea Tismanei sunt nenumărate iar despre fenomenele carstice unice de aici, generatoare de oxigen şi bioxid de carbon, absolut pure, necombinate chimic cu nici o noxă poluantă dăunătoare organismelor vii, am scris în numeroase articole şi în cartea „Sfântul Nicodim de la Tismana” .

Oraşul Tismana, o pălărie prea mare

Cu toate acestea, prin Hotărârea Consiliului Local Tismana nr. 7/18.04.2003 s-a aprobat în unanimitate de către cei 17 consilieri, organizarea unui referendum local „pentru ca localitatea Tismana să fie schimbată denumirea din comuna Tismana în oraşul Tismana”. Referendumul a fost stabilit în data 18 mai 2003 şi din 6121 de votanţi, 2071 nu s-au prezentat la vot, 3895 au spus „Da” şi doar 123 votanţi au fost împotrivă. Votul masiv în favoarea trecerii la statut de oraş se datora percepţiei intuitive a populaţiei că localitatea Tismana a fost văzută dintotdeauna deasupra satului oltean obişnuit iar în Statutul Comunei Tismana, întocmit de subsemnatul şi despre care populaţia fusese informată, amintea de două documente din veacurile al XV-lea şi al XVI-lea, respectiv 3 sept.1441 şi 11 ian. 1585, care consemnau faptul că Tismana mai fusese pe vremuri oraş şi târg (notă a lui Paul de Alep). Dar dincolo de istorie, trecerea din anul 2004 a comunei Tismana la statut de oraş se datora în bună măsură clasei politice. Era vremea când, rod al unei campanii foarte intense, noi, românii, tare ne mai doream să întrăm în Uniunea Europeană dar Coana Europa constatase cu mare stupoare că populaţia României era majoritar rurală. Ca atare, am întors-o rapid „ca la Ploieşti” şi într-un hei-rup românesc, de care nici azi nu scăpăm, făcurăm rapid într-un an, toate satele un pic mai răsărite din România, oraşe. Prin urmare Tismana, conform Monitorului Oficial Nr. 310 din 7.04.2004, a fost declarat oraș la data de 5 aprilie 2004. După câţiva ani însă, populaţia constată pe propria piele că noul statut de orăşean era o pălărie cam mare: taxele locale crescuseră „în draci” iar accesarea proiectelor de dezvoltare a zonelor rurale nu mai erau eligibile. Politicienii se luară cu mâinile de cap şi încercară rezolvarea prin fonduri destinate oraşelor mici şi mijlocii dar cu toate astea, cofinanţarea cu greu putea fi asigurată de o localitatea care abia-şi ţinea la un nivel normal funcţionarea şcolilor, centrului medical, bisericile şi serviciile de iluminat public, apă, canalizare sau întreţinerea drumurilor satelor componente. Timpul a trecut şi în afară de faptul că noul statut de oraş ne-a ajutat ca să beneficiem totuşi de nişte fonduri mai mari venite „de la judeţ”, nici pe departe n-am putut dezvolta cum trebuie „oraşul”, uitându-ne cu jind la vecinii din comunele Padeş şi Peştişani care s-au apropiat chiar mai vertiginos de viaţa urbană decât noi.

Staţiunea turistică Tismana, remember!

Ca în povestea cu drobul de sare, în toţi aceşti ani ne-am văitat că e de rău sub statut de oraş şi aproape că uitasem documentaţia din anul 2003, în care se spunea: „În anul 1916 tipograful Miloşescu şi poetul George Coşbuc pun bazele societăţii culturale „Dorna” Tismana, în al cărui statut se găsesc acţiuni de restaurare a monumentelor religioase, înfiinţarea unui muzeu religios, bibliotecă şi recunoaşterea localităţii ca staţiune climaterică, acţiuni duse la capăt, inclusiv recunoaşterea în 1938, a statutului de staţiune climaterică în Regatul Român”. Iată! În frenezia noastră de a deveni „orăşeni”, trecusem peste faptul că Tismana fusese staţiune climaterică. Ori, mai degrabă trebuia să ne recâştigăm acest statut în anul 2003, anul referendumului. Expulzarea regelui din ţară nu însemnase că noi ne pierdusem şi statutul. Faptic, îl pierdusem doar tacit: cine să mai îndrăznească în vremea comunismului să reamintească faptul că pentru amenajarea staţiunii climaterice a Văii Tismanei, Ceauşescu, Dej şi Emil Bondăraş munciseră din greu cu târnăcopul şi lopata în calitate de deţinuţi politici ai lagărului de la Târgu-Jiu? Şi tot tacit, nimeni nu a mai pus în Consiliul Local Tismana acest subiect în discuţie, din anul 2008. Era anul în care, abandonând viaţa politică, m-am ocupat împreună cu regretatul scriitor Artur Silvestri de redacţia „Sămănătorul”, sponsorizată de Asociaţia Română pentru Patrimoniu Bucureşti. Tentative de schimbare a statutului oraşului Tismana au existat totuşi dar în sensul revenirii la comună, fapt inutil din punct de vedere al alocărilor bugetare de la judeţ şi greu de argumentat juridic. Dar chiar şi în privinţa revenirii la statut de staţiune climaterică se necesitau totuşi cercetări laborioase şi nimeni din consilieri nu-şi asumase în acest scop strângerea de date pentru întocmirea unei documentaţii bine argumentată, întinsă pe zeci de pagini. Legislaţia privitoare la staţiuni este de altfel destul de stufoasă iar pentru documentaţie şi un plan de acţiune s-ar fi ajuns în final tot la vechea mea bază de date acumulată la întocmirea statutului vechii comune şi a strategiei ei de dezvoltare în viitor.

Conjunctură favorabilă

La trei ani de la decesul lui Artur Silvestri, activitatea editorială a Asociaţiei Române pentru Patrimoniu Bucureşti a fost suspendată iar revista „Semănătorul” şi editura online adiacentă, erau pe punctul de a dispărea din viaţa literară şi din lumea virtuală a Internetului. Mergeam spre drumul fără de întoarcere al uitării. Este meritul tuturor celor care acţionează în ONG-urile Tismanei, a cadrelor din învăţământ, a autorităţilor locale care nu puteau să lase să se piardă două branduri importante lăsate de Coşbuc la Tismana: „Sămănătorul” şi „Dorna”. Sub aceste nume s-au înfiinţat de altfel, în anul 2011 şi asociaţiile „Sămănătorul Tismana” şi „Dorna Tismana”, prima continuând cu publicarea online a revistei „Sămănătorul” iar a doua, urmând a acţiona în parteneriat cu autorităţile locale, instituţiile de învăţământ şi cele religioase, pentru recâştigarea vechiului statut interbelic de staţiune climaterică pentru oraşul Tismana. Baza de date a Fundaţiei Tismana, a altor fundaţii şi asociaţii, a unor instituţii de stat sau private, cu interes în conservarea mediului natural, a zonelor şi ariilor protejate, urmează a fi folosită pentru atingerea acestui scop comun tuturor. Odată cu declararea localităţii ca staţiune climaterică, abordarea de către cei interesaţi a proiectelor pentru dezvoltarea turismului, a patrimoniului cultural, arhitectural şi păstrarea ambientului se va ameliora. Acceptarea proiectelor de dezvoltare a localităţii va uşura şi căutarea de parteneri printre staţiunile de odihnă şi agrement europene, având acum un argument juridic puternic prin noul statut.

De ce este posibilă schimbarea de statut?

Demersul societăţii Dorna Tismana a avut din capul locului ecouri favorabile existând totuşi şi câţiva sceptici, care neaducând nici un argument solid, bombăne „chestia e că n-avem ape gazoase”! Ori, asta dovedeşte faptul că aceşti sceptici izolaţi nu stăpânesc nici măcar terminologia. Doar staţiunile cu ape minerale au funcţia turistică de staţiune balneară sau „balneo-climaterică”. Există foarte multe feluri de staţiuni, printre care şi cele climaterice, unele din ele fiind staţiuni montane sau litorale care beneficiază de un fenomen natural propice odihnei sau tratamentului anumitor boli. Astfel, aerul ozonat de pe Valea Tismanei a permis localităţii să fie declarată staţiune climaterică în perioada interbelică, nu numai după voinţa Societăţii „Dorna Tismana” ci şi datorită unui fenomen carstic bine studiat, subiect al articolului amintit la început. Pe lângă acest factor important, amenajările unor vile adecvate, a parcurilor şi aleilor de promenadă au adăugat un plus de valoare localităţii Tismana. Astăzi, în întreaga zonă împânzită de izvoare carstice, păduri şi arii naturale protejate, observăm că numărul de vizitatori a explodat pur şi simplu datorită autoturismelor şi a altor mijloace de transport. Mai mult, acest fapt a accentuat construcţia de pensiuni şi vile în scop turistic. Toate acestea reprezintă criterii de bază pentru schimbarea de statut al oraşului Tismana. Spaţiile de cazare şi numărul de vizitatori depăşeşte în acest palier cu mult normele de atestare cerute de către Ministerul pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale (MIMMCTPL). Practic, obţinerea avizului necesar al acestui minister pentru schimbarea de statut al Tismanei, nu depinde la noi de cadrul natural, arhisuficient, cât de voinţa autorităţilor administraţiei publice locale de a găsi acel colectiv care va fi capabil de a întocmi documentaţia pentru atestarea staţiunii. Ea trebuie să cuprindă monografia turistică, documentaţiile avizate şi aprobate privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, fişa staţiunii turistice, studii, documente, care să argumenteze atestarea staţiunii turistice şi a specificului ei determinat de resursele turistice de care dispune. La rândul lor, candidaţii la funcţia de primar şi consilier local, trebuie să se orienteze încă de acum pe o serie de aspecte cu care se vor confrunta în bătălia electorală: constituirea perimetrelor de protecţie ecologică, hidrogeologică şi sanitară a factorilor naturali amintiţi mai sus; drumuri rutiere modernizate şi marcate cu semne de circulaţie; transport în comun între staţiunea turistică şi gara sau autogara Târgu-Jiu; asistent medical permanent şi mijloc de transport pentru urgenţe medicale la nivel naţional; punct de prim ajutor şi mijloc de transport pentru urgenţe medicale, nivel local; punct farmaceutic; amenajarea şi iluminarea locurilor de promenadă; apă curentă, canalizare, energie electrică. Implicarea firmelor private, a pensiunilor şi a vilelor turistice, nu trebuie nici ea neglijată, trebuind asigurate un minim de 500 locuri de cazare pentru a deveni o staţiune turistică de nivel naţional. Putem deveni o staţiune climaterică, mai mică, şi cu 100 locuri de cazare, dar în structuri de primire bine clasificate, exceptând campingurile şi în plus mai trebuie să dispunem: de servicii de salvare montan de tip Salvamont; amenajări şi dotări pentru relaxare în aer liber şi plimbări (drumuri pietonale, locuri de promenadă, terenuri de joacă pentru copii); semnalarea obiectivelor turistice cu indicatoare de orientare şi informare. Şi nu în ultimul rând, toate facilităţile pe care localitatea Tismana le are sau le va avea în viitor, trebuie promovate pe suport electronic, web site-uri, alte materiale de promovare a staţiunii: pliante, ghiduri, hărţi şi chiar ziare şi reviste.

Schimbarea de statut a altor localităţi vecine

După schimbarea recentă de statut – ca staţiune climaterică – a localităţii Novaci, procesul se poate extinde nu numai la localitatea Tismana ci şi la alte localităţi: Runcu, Peştişani, Padeş, Ţicleni. Dacă tot se vorbeşte să schimbăm lucrurile în România la viitoarele alegeri, atunci hai s-o facem! Schimbarea statutelor acestor localităţi ar fi în interesul acestora şi implicit al ţării, având în vedere că accesăm un proces infim din fondurile europene. Ori, tocmai datorită lipsei de varietate, îngustei viziuni de a plasa localităţile în acele domenii turistice sau balneare (Ţicleni) pentru care localităţile sunt pregătite sau înzestrate de la natură, nu putem accesa fondurile europene! Privim fatidic situaţia ca în legenda faimoasei Mioriţe! Îi avem pe Brâncuşi de la Hobiţa, comuna Peştişani, pe Domnul Tudor, avem Cheile Galbenului şi Sfânta Mănăstire Tismana, care atrag anual mii şi mii de vizitatori. Ori, o viziune de acţiune în grup a acestor localităţi nu poate fi decât benefică! Ca o observaţie de încheiere, recent, Asociaţia „Dorna Tismana” a creat un parteneriat cu „Asociaţia Regională pentru Dezvoltare Durabila”, sucursala Ţicleni, pentru sprijin reciproc în proiectele lor locale. Dacă autorităţile locale din Tismana, Runcu, Peştişani, Padeş, Ţicleni nu îşi vor propune să acţioneze concret în demersurile schimbării atunci, iată, o va face lumea, societatea civilă căreia-i trebuie nu numai proteste de stradă ca la Km 0, ci şi mobilizare exemplară pentru dezvoltarea localităţilor în care-şi duc traiul amărât de azi. Şi cu cât vom privi mai real şi mai practic de unde ne vine acest trai insuportabil, această implozie a „mămăligii”, cu atât mai repede îi vom ataşa fitilul detonator!

Prof. Nicolae N. Tomoniu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here