Pentru reîntregirea teritorială -,,Ne trebuie Ardealul”-, după doi ani de neutralitate, România a declarat război Austro-Ungariei, război care în Gorj s-a desfășurat între 15 august și 5 noiembrie 1916, perioadă în care, în cadrul Grupului ,,Ju”, au luptat șapte generali. Lupte grele s-au dat pe Valea Jiului cu dușmanul germano-austro-maghiar de la Petroșani spre Târgu-Jiu, pe crestele munților și pe aliniamentul Lainici-Turcinești-Lelești-Rasovița-Arcani, cu înaintări victorioase ale armatei române, cu retrageri tactice, dar și cu pierderi însemnate umane și materiale de ambele părți. Aflând de la Herman Solomon că nemții vor ataca orașul Târgu-Jiu, comisarul Ioan C. Popilian a dat alarma să se adune toți gardienii la poliție și, pe baza unui plan, a organizat apărarea podului de peste Jiu pe care inamicul putea intra în oraș. Gardienii din subordinea comisarului au adus 10-15 femei întârziate prin piață, 40 de băiețandri și bătrâni cu care Ioan C. Popilian aduce la pod și pe digul din Grădina Publică, la nord de pod, arme vechi cu un singur cartuș care se introducea manual, ca la 1848 și 1877. Planul comisarului trebuia să convingă pe nemți că orașul este apărat de armată. Pe digul Jiului, la o anume distanță era câte un gardian, alături de unu-doi copii sau bătrâni. Femeile aduceau provizii, iar copiii ajutau la încărcarea armelor sau chiar trăgeau. Înainte de atac, comisarul trece pe la fiecare comandant, explicând ce trebuie să facă, apoi ocupă o poziție de apărare, cu o echipă, la capătul podului. Germanii ajung la Jiu și au vrut să treacă prin apă, lucru imposibil din cauza adâncimii și lățimii Jiului.După amiaza zilei de 14 octombrie, iau cu asalt podul. Gorjenii au deschis focul. La capătul podului nemții au fixat mitraliere pentru acoperirea trecerii. Au încercat să treacă pe pod, dar n-au ajuns la mijlocul podului pentru că au fost doborâți de focurile nimicitoare ale echipei comisarului Popilian. După o luptă înverșunată de cca o oră, intensitatea focului a scăzut și ropotul mitralierelor a încetat, germanii hotărând retragerea. Era necesară urmărirea inamicului, dar cu o ,,armată” improvizată nu se putea concepe. Comisarul a plecat pentru scurt timp la telefoane și să-și panseze rănile, după care a solicitat 40-50 de soldați, fără instrucție militară și încălțați în opinci, de la Regimentul 58. Li s-au dat arme din cele ale poliției, iar cartușele le-au băgat în buzunare. Soldații au fost dați în primire sergenților gardieni care împreună cu foștii luptători, copii, cercetași și vârstnici s-au eșalonat pe luncă. În retragere, ajungând în Dealul Târgului, 18 bavarezi se veseleau cu licoarea bahică din pivnițele lui Titu Frumușanu. Văzându-se surprinși de militari români s-au predat și, sub pază sigură, au fost trimiși la garnizoană. După încetarea ostilităților, germanii au lăsat în urma lor 9 morți și 10 răniți care au fost transportați la Spitalul Tudor Vladimirescu. Comisarul Popilian a fost ușor rănit de schije ricoșate din acoladele metalice ale podului, iar din rândul aparătorilor podului s-au înregistrat morți, răniți și pagube materiale. Istorica Bătălie de la Podul Jiului a fost doar un moment de respiro pentru că forțele dușmane superioare militare au străpuns armatele române și la 2 noiembrie 1916 Târgu-Jiul și Gorjul au ajuns sub pretențiile și rigorile ocupantului german. Grosul armatelor inamice au coborât pe văile Jiului, Gilortului și Amaradiei. Pământul Olteniei primește insulta cotropitorilior. Catastrofa României începuse. Capitala se mută la Iași, au loc lupte hotărâte împotriva armatelor lui Mackensen, cu victoria finală și realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Revenind la Adrian Tudor-Drăghici, Orașul eroilor. Bătălia de la Podul Jiului, Editura Măiastra, Tg.-Jiu, 2018, indiscutabil, Ioan C. Popilian, adevăratul erou de la Jiu poate și trebuie asemănat cu învățătorul Victor Popescu, sublocotenent, comandant de pluton, care s-a remarcat prin curaj și eroism în luptele desfășurate în localitățile din nordul Târgu-Jiului, iar după ce Gorjul a fost ocupat a devenit comandantul unei veritabile echipe de partizani care a supus inamicul unor imense și permanente presiuni. Ocupanții germani și austro-ungari au trimis întregi batalioane de infanterie, detașamenete de cavalerie și artilerie pe urmele ,,cetei” lui Victor Popescu. De asemenea, în timpul Marelui Război, de aceeași vitejie și eroism a dat dovadă Nicolae Pătrășcoiu la Sâmbotin. Dealul Mare. Arsuri… În anul 1933, ziaristul Ion Tic a realizat un interesant interviu cu eroul de la podul Jiului, Ioan C.Popilian, cu întrebări și răspunsuri în legătură cu acea zi de eroism și glorie. La întrebarea ,,Și, cum s-au petrecut lucrurile?”, comisarul a povestit cu lux de amănunte modul de organizare și atacul propriu-zis pentru îndepărtarea inamicului de cele cinci femei, șapte cercetași, cincisprezece bărbați, bătrâni și copii. Un amănunt relevant: ,,Copiii, pe brânci, aprovizionau cu cartușe. Câțiva dintre luptătorii gorjeni căzuseră răpuși de gloanțe. Un muribund lângă mine de-abia îngăima”: «Nu vă lăsați, fraților!» Un om de legătură, cunoscător al războiului, a adus un ordin hotărât: ,,Apărați podul cu viața voastră până la unul”. Așa cum s-a întâmplat cu Victor Popescu, ocupantul german a pus pe capul lui Ioan C. Popilian un premiu în mărci de aur, dar fără izbândă. În legătură cu Bătălia de la Podul Jiului, generalul Titus Gârbea a lansat ca document Memoriile generalului de divizie Titus Gârbea în care se vorbește și despre faptele de vitejie și eroism ale comisarului Popilian. Majustatea Sa Regele Carol al II-lea a decorat Târgu-Jiul, orașul eroilor, cu Medalia ,,Virtutea miltară de război, clasa I (cf. Decretului regal nr. 2253/ 3 augus 1933). Lucrarea se continuă cu capitolul ,,Calea eroilor” de la Coloana Infinitului la Masa Tăcerii de pe malul Jiului, cu motto-ul brâncușian: ,,Coloanele mele (…); am făct mai multe, dar doar una a reușit să urce la cer”. Urmează ,,Mărturii peste veac” și o interesantă ,,Addenda” în care se prezintă profilurile emoționante ale unor eroi gorjeni de la I.C. Popilian, Ion D. Isac, Grigore Popescu la Dumitru P. Cosmulescu, Gheorghe N. Lascu și alții. Capitolele lucrării sunt bogat ilustrate color cu imagini, fotografii și înscrisuri cu valoare istorică deosebită care susțin mesajul acțiunii eroice fără seamă din Ziua de 14 octombrie 1916 și momente ale Marelui Război pentru Reîntregire. La final, o bibliografie adecvată constând din: Volume, Manuscrisuri, Comunicări, Siteuri, Filme artistice, Filme documentare, Colecții particulare. Întreprinderea domnului jurist Adrian Tudor-Drăghici se înscrie con brio în rândul lucrărilor istoricilor gorjeni și nu numai, referitoare la Primul Război Mondial. Din această pagină de istorie vie-,,Cronică ilustrată”- lectorul are numai de învățat sub raport informațional, vizual și estetic.
Marin I. Arcuș
