Îmi propusesem să nu mai scriu despre telenovela cu monstrul din Caracal, numai că sunt unele lucruri care nu te lasă a fi indiferent, ba chiar te revoltă. Ca orice om, cine din România nu știe despre cazul Caracal?, am urmărit și eu să văd ce s-a dispus în Camera Preliminară la Tribunalul Olt la termenul din 20 mai 2020. Mi-a fost dată ochilor și urechilor o „sarabandă nebună”, cum scria Sadoveanu. Acuze peste acuze la adresa tuturor, țipete, plânsete, ba chiar și ușoare urme de violență, cică să-și manifeste oamenii nemulțumirea și durerea.
Poate că durerea familiilor acelor fete dispărute a devenit insuportabilă și o descărcare la vederea monstrului e justificată. Poate că urmărirea penală, am mai spus acest lucru, a fost una cu mari greșeli, poate sunt și probe îndoielnice ori altele lipsesc cu desăvârșire.
Că Dincă nu mai recunoaște omorurile era de așteptat. Numai cine nu a anchetat infractor, nu știe că acesta se metamorfozează de la o fază procesuală la alta. Unul este afară, până-l adăpostești după gratii, teribilist, periculos, mai deștept decât toți de pe lângă el etc. Nu-și arată ei mușchii postând videoclipuri provocatoare la adresa rivalilor, polițiștilor etc.? Altul este odată prins. Infractorul devine mielușel, cooperant, dispus să recunoască și ce n-a făcut, păstrând însă nealterată viclenia ascunsă în toate mădularele lui. Când a trecut de această fază, când se află la dispoziția instanței, este cazat în căminele „Academiei de pregătire și perfecționare infracțională”, cum denumea reputatul penalist Vintilă Dongoroz penitenciarele, totul se schimbă. De-acum se vine cu scenarii care de care mai năstrușnice așa încât un neavizat în materie dă crezare la ce i se prezintă, l-apucă mila de bietul infractor, ba chiar se declanșează blamul in corpore al tuturor polițiștilor și procurorilor care l-au pus după gratii, încât, la unison, vocea boborului strigă: „săracul om, e nevinovat”!
Ce m-a intrigat peste măsură și m-a determinat să pun mâna iar pe condei, a fost prestația acelui domn Tonel, care, sub masca apărării victimei, îl apără efectiv pe infractor. Da! Se simte acest lucru de la o poștă! În tot timpul urmăririi penale a transmis în media toate măsurile, toate acțiunile și toate activitățile anchetatorilor, chiar și unele care urmau să se desfășoare: că a recunoscut, că nu a recunoscut, că a declarat asta și asta, că urmează să… Cu ce scop? Răspunsul e simplu: cu scopul de a transmite afară mersul anchetei pentru a pune în gardă eventualii complici și colaboratori ai rețelei de trafic de femei, că trafic este, o spune chiar Dincă. L-am auzit ieri: „am mai spus că nu există nici-o probă”, „Dincă nu este lăsat să vorbească”, „Dincă spune că a fost presat, bătut”, „polițiștii s-au urcat cu picioarele pe el”, „polițiștii mâncau și beau în timpul anchetei”, „din banii cu care decontau benzină, motorină, polițiștii cumpărau băutură pe care o consumau în timpul anchetei”. Scene de science fiction! Măi, să fie!” Oare ce sunt sediile poliției și parchetului, săli de tortură, săli de antrenament kickboxing?
Mai spune el că a fost pusă la cale omorârea lui Dincă, vezi doamne că unui arestat, coleg de cameră cu Dincă, i-ar fi fost date niște pastile pentru a i le pune în mâncare acestuia și că numai conștiința arestatului l-a împiedicat să o facă.
Opriți nebunul acesta, îmi venea să strig și să arunc cu ceva în televizor!
Mă întreb dacă el personal are reprezentarea a ce vorbește? A fost și el polițist, probabil a anchetat și el vreun infractor. Se pot produce într-o instituție, fie ea de poliție ori parchet, asemenea năstrușnicii? Să nu știe el, acest domn, că ascultarea lui Dincă s-a făcut întotdeauna în fața unui avocat? Ori că într-un sediu nu se află doar anchetatorul și anchetatul? Mai sunt alți polițiști, mai sunt și șefi, mai sunt și informatori… Se pare că la multe asemenea proceduri a fost și el prezent și că era foarte operativ și activ în a difuza ce a declarat Dincă. Și atunci?
L-aș ruga pe acest domn să încerce un scenariu în legătură cu pastilele acelea otrăvite despre care vorbește! Prin urmare, la un arestat ajung pastile otrăvite cu destinația „strachina lui Dincă”. Acele pastile trebuiau predate arestatului de cine? De subofițerul din paza arestului, de ofițerul ori procurorul anchetator. Numai ei aveau acces la un arestat. Acestora trebuia să le dea cineva ordin de a-l ucide pe Dincă. Acel cineva, care a dat ordinul, trebuia să aibă un interes major pentru eliminarea lui Dincă. Cine putea avea interes? Cumpănașu vorbea de implicarea unor politicieni, procurori, judecători etc. Acești înalți demnitari trebuiau să pună la cale uciderea lui Dincă pentru a nu se ajunge la ei cu ancheta. Lor le trebuia să găsească oamenii prin care pastilele să ajungă la acel arestat, să-l cumpere pe acesta, să nu se teamă că îi va demasca printr-un autodenunț care să-l ajute în dosarul pentru care era arestat etc. Vorba aceea. Mai aproape e cămașa de pielea mea decât a altuia! Apoi, acele pastile trebuiau procurate de cineva, nu? Asemenea otrăvuri nu se găsesc pe drum.
Cum și cine crede că o asemenea încrengătură cu șase – șapte persoane din categorii diferite poate ajunge la o așa înțelegere criminală fără ca aceasta să nu transpire?
Opriți această sarabandă nebună, că deveniți penibili, stimați domni! Mă adresez în egală măsură celor care o propagați, celor în măsură să o opriți prin aplicarea legii, dar și celor care o joacă.
Gl (dr) I. Staicu, Avocat
sarabande, s. f. Numele unui vechi dans popular spaniol, asemănător cu menuetul; melodie după care se execută acest dans. – Fig. Mișcare amețitoare, agitată, tumultuoasă; frământare; p. ext. mulțime dezlănțuită, tumultuoasă. – Din fr. sarabande.
• sursa: DEX ‘98 (1998)
• adăugată de IoanSoleriu
• acțiuni
SARABÁNDĂ, sarabande, s. f. Vechi dans spaniol asemănător cu menuetul; melodia după care se dansează. – Fig. Mișcare amețitoare, tumultuoasă; frămîntare, vînzoleală. Flăcări plutesc pe deasupra apelor, purtate de oameni… dezlănțuiți într-o sarabandă de gesturi. BOGZA, C. O. 301. În jurul lor dănțuiește nebuna sarabandă a unui carnaval. SADOVEANU, E. 147.
