Am vrut să dau un titlu mai dur celor ce vor urma a fi cuprinse în acest editorial; spre exemplu, „Abonament la moarte”, dar m-am gândit că la cât este de stresat în aceste zile românul de rând o agresiune de acest gen este inutilă.
Guvernul taie din pensii, taie din salarii, taie din liniştea şi confortul românului, taie din siguranţa lui alimentară, structurală, socială şi mai ales vitală. Cei 20 de ani de tranziţie bezmetică au adus România într-o prăpastie a sărăciei asemănătoare celei de după ultimul război mondial. Atunci, în satul românesc se muncea pentru o strachină de făină, iar mortalitatea ajunsese la cifre record. Populaţia se stingea de tânără, fără speranţă de tămăduire, chiar dacă în fiecare sat exista câte un vraci care se ocupa cu diverse leacuri şi fierturi verificate în negura timpului dar fără rezultate notabile. Atunci statul comunist a luat oameni simpli şi i-a trimis să înveţe lucruri mărunte, calificându-i în cele mai diverse domenii şi abia după 20 de ani au apărut primele semne bune ale acestei investiţii primitive. Acum guvernul de savanţi pro forma al României distruge prin legi anacronice atât sistemul de sănătate cât şi pe cel de învăţământ, iar administraţiile publice locale nu au nici o ştiinţă în a-şi proteja locuitorii de expuneri şi molime, pentru că rolul lor este redus în domeniul social. Sunt încurajate tot felul de organizări care au posturi de conducere confiscate de oportunişti, fie numiţi politic, fie în ascensiune personală în baza unor interese ascunse, oameni care nu se interesează nici măcar de colegii lor, ca să nu mai vorbim de populaţia aflată întâmplător în contiguitate cu ei.
De la 1 iulie intră în vigoare coplăţile, şi se conjugă cu scumpiri anunţate de medicamente, în condiţiile reducerii veniturilor. Din păcate, nimeni nu a făcut un calcul cu privire la ceea ce se va întâmpla într-o asemenea situaţie. Dacă unui medic de familie vor trebui să i se plătească consultaţiile este clar că atunci când un bolnav cronic va merge să-şi ia o reţetă scumpită în legătură cu boala pentru care ar trebui să fie verificat periodic, în situaţia scăderii veniturilor la cabinetele medicale individuale mulţi medici nu vor ezita să aplice şi consultaţia însoţită de taxa aferentă acesteia în scopul verificării stării de sănătate a bolnavului. Acest lucru nu este de condamnat, pentru că orice bolnav cronic nu se află în situaţia unui stabilopod, ci a unui om cu multe nevoi, al cărui organism poate sau nu poate să răspundă presiunilor bolii. Omul de rând va sfârşi prin a merge la farmacie să-şi cumpere medicamente mai ieftine şi mai puţine, pentru că acolo îl trimite planul de austeritate al preşedintelui Traian Băsescu. În felul acesta oamenii se apropie de moarte într-o viteză periculos de mare, şi nu doar cei bătrâni şi epuizaţi sunt sortiţi să treacă furcile caudine ale acestui moment, ci şi o mulţime de români aflaţi la vârsta maturităţii. Statisticile, atâtea câte se mai fac, sunt îngrijorătoare în legătură cu deteriorarea gravă a sănătăţii populaţiei active, boli incurabile decimând un număr în creştere de oameni, acţionând invalidizant asupra lor atât din punct de vedere somatic cât şi psihic. Într-un asemenea context, atacul unor conducători de moment ai medicinei de familie asupra farmaciştilor este inutil, pentru că de la cabinetul medicului de familie trebuie să se parcurgă numeroase etape până la stabilirea diagnosticului şi tratamentului, toate costisitoare. În situaţia reducerii veniturilor, oamenii îşi vor sacrifica întâi şi întâi starea de sănătate ceea ce, pentru stat, nu ar fi o mare pierdere având în vedere lipsa locurilor de muncă, presiunea pe sistemul bugetar şi apetitul pentru concedieri în masă al actualului guvern. Ceea ce nu a luat nimeni în seamă este faptul că peste 3,5 milioane dintre românii apţi de muncă sunt în Europa, au asigurări de sănătate europene care, culmea, nu sunt valabile în România, şi nu se află înscrişi pe nici o listă a vreunui medic de familie; în consecinţă nu plătesc nimănui nimic. Întâmplător, am fost martorul unor situaţii critice ale unor bolnavi care aveau strictă nevoie de asistenţă medicală îndelungată şi nu putea primi fără plată decât partea pentru asistenţa medicală de urgenţă. Mai mult decât atât, aceeaşi asistenţă medicală de urgenţă se acordă gratuit tuturor persoanelor neasigurate, dar Dumnezeu ştie câte persoane neasigurate există în România. Aceşti oameni vor intra în farmacie şi vor cere medicamente la liber după sfatul unor binevoitori cu pregătire medicală de specialitate sau aproximativă. Poate cineva să-i oprească să nu cumpere, având în vedere că nu există farmacie fără farmacist cu facultate care, în mod normal, trebuie să ştie ceva şi despre boli şi despre medicaţia specifică fiecărei boli în parte?
Ar fi multe de spus, dar între toate trebuie tratat şocul disperării pe care îl încearcă fiecare om atunci când dă piept cu boala, şi trebuie corectat sistemul social care induce depresie la fiecare pas, mai ales că mulţi îndrituiţi cu funcţii grele nu îşi cenzurează discursul, oamenii aflându-se sub incidenţa cinică a unor intervenţii brutale în viaţa şi viitorul lor. Cea mai simplă metodă este „tratarea” celor responsabili pentru toate erorile lor declarative.
Constantin BUNILĂ
