Opinii necenzurate – Puterea şi clientela au averi exorbitante

187

drondoe 1E posibil să fiu etichetat drept un individ bolnav de cleptofobie. În această etichetă este şi ceva adevăr. Mi-e teamă că sunt victima unui furt. Sunt convins că ţara mea este condusă de cleptomani, de neisprăviţi stăpâniţi de fobia de a fura şi diminua bunăstarea mea, a ta, a noastră cei oneşti şi nu vrem să manglim.

Românii au pierdut lupta pentru prosperitate. După 15 ani de tranziţie şi alţi cinci ani de, hai să zicem capitalism, am ajuns la un nivel socio-economic de tip latino-american. De fapt, România nu se mai află pe harta ţărilor dezvoltate ale lumii. Cu capul plecat de ruşine repetăm vorbele caligrafiate de poet: “Munţii noştri aur poartă,/ Noi cerşim din poartă-n poartă”.

Genocidul electoral

În spaţiul nostru mioritic şi-a făcut loc un capitalism cleptoman, în care la o extremă se află câteva mii de compatrioţi nesimţit de bogaţi, iar la cealaltă extremă este marea masă socială, compusă din pensionari, lefegii şi şomeri, bântuiţi de sărăcie, foame şi suferinţe, care n-au aspirat vreodată să-şi facă vacanţele la Nisa, Monaco ori Coasta de Azur sau să se fâţâie în Audi, BMW ori Ferrari.

Invidioşi ori doar indiferenţi la vecinul care s-a ajuns, lăfăindu-se în dubioasa lui avere, aceştia şi-au dorit puţin, în onestitatea lor: să trăiască decent.

elena-udreaAdică să aibă venituri suficiente pentru a-şi plăti facturile, mâncarea, medicamentele, hainele şi eventual, carburanţii, pentru a-şi cumpăra o carte, pentru a-şi creşte şi educa descendenţii- şi să aibă ceva bani pentru sărbătorile de Paşti şi Crăciun, să poată merge într-un concediu, la un sanatoriu, într-o staţiune balneară şi să le mai rămână niscaiva rezerve pentru a le cumpăra cadouri copiilor şi nepoţilor.

Ceea ce s-a putut, până acum doi-trei ani, ori măcar exista speranţa că se poate, a devenit, însă o iluzie deşartă, o utopie stearpă, iar perspectiva este una de coşmar, de ruină şi crasă sărăcie. Injectată, sistematic şi păgubos, cu euforizante administrate fără ruşine în minciuni deşănţate, în nesfârşite campanii electorale, ”masa socială” a suferit o aterizare forţată în deşertul paşilor pierduţi, foamei şi cerşitului când a aflat nenorocita veste a reducerii salariilor bugetarilor cu 25 la sută şi a pensiilor cu 15 la sută. Plus tăierea a multiple servicii sociale, primite, adesea, la pachet cu zahărul, uleiul, găleţile şi păturile, toate cu însemnele partidului, adică mita electorală. Decupăm lesne un genocid electoral, o pledoarie pentru suferinţă şi bogăţie odioasă. ”Să trăiţi bine”, sloganul rostit cu ticăloase gânduri de parşivul vaporean, a însemnat suferinţă, nenorocire, genocide, moarte prin inaniţie. Oamenii, care mai auziseră, din când în când, că e criză financiară şi că economia mondială e în recesiune, fără să fie convinşi că şi românii vor suferi de foame, de frig şi tulburări ale sănătăţii din cauza creditelor dubioase americane (cele de risc maxim, un fel de Caritas), au primit cu scepticism duşul rece al vaporeanului de la Cotroceni, din prima joie neagră a lunii mai 2010. Încet-încet, au fost îndemnizaţi să ia în socotinţă realitatea, care era mai feroce decât orice coşmar sau delirium tremens.

Clientela puterii parazitează economia

basescuNe-am frecat la ochi şi am văzut că Bulă cel Viteaz nu glumeşte, fără judecată ne condamnă la foame şi moarte: mediat de cosaşul Bulă din Răchiţele, vaporeanul, înverşunat duşman al românilor, scade pensia de la o mie de lei la 850, iar leafa de o mie ajunge la 750 lei.

Dar am văzut ori am aflat şi altceva, anume faţa hidoasă a capitalismului cleptoman, specific ţărişoarei noastre şi că acesta urăşte copiii, civilizaţia, cultura, şcoala şi tot ce se conjugă cu prosperitatea.

Oamenii de bine ai României luptă neostoit pentru a da substanţă convingerilor lui N.Bălcescu: “Tiranii pot îndoi cruzimile, pot întrebuinţa toată puterea lor pentru a opri progresul. Nu vor izbuti niciodată.”

Ştim că puterea şi clientela ei s-a chivernisit, are averi exorbitante şi afaceri de milioane, sute de milioane de euro, toate cu statul ori cu participarea oneroasă a acestuia.

La Poiana Braşov ori Predeal, la Vila Lac 2 sau la Palatul Snagov, maşinile ”reprezentanţilor” noştri, aleşi, numiţi şi clientelari, maşini al căror preţ începe de la 50.000 de euro şi ajunge până la 150.000. (Odraslele, semidocte şi parazitare, cu maşini evident mai scumpe, au rămas acasă, la vilele de zeci, sute de ori mai valoroase).

Alegătorii-contribuabili, telespectatori în momentele lor de răgaz, n-au mai fost invidioşi, ci uimiţi de luxul în care se lăfăie cei care au hotărât să le ceară solidaritatea, să renunţe la o bună parte din veniturile lor, ca să scoată România din criză. Şi cum nu sunt tâmpiţi, vorba doamnei Andreea Vass, consiliera premierului, s-or fi întrebat şi ei cum de cei de la putere şi clientela lor pot, şi ei nu!

Cum au ajuns cei de la borcanul cu miere, lefegii ai statului, să aibă porcoaie de bănet încât să-i irosească pe limuzine, palate, ceasuri, pantofi, poşete şi croaziere, câtă vreme capitalul autohton, în evaluarea unui politician liberal, este de sub zece la sută!

Te cruceşti şi te gândeşti la corupţie, hoţie, la jaful economic ce a cotropit poporul român. Oricât de permisivi am fi, oricâte slăbiciuni politice am avea, în anul de graţie 2010, trebuie să admitem că, în locul unui capitalism adevărat, bazat pe concurenţă, avem un capitalism al cleptomanilor (îi găsim aici pe Videanu, Berceanu, Udrea, Plăcintă, Hoară şi alţi pezevenchi pungaşi precum mitocanul de Boureanu).

Capitalismul cleptoman

Cu câteva excepţii, în faţa cărora trebuie să ne scoatem pălăria, mogulii noştri, începând cu cei din PDL şi încheind cu liderii sindicali, provin din pepiniera partidelor şi a statului indezirabil. În capitalismul nostru cleptoman, aceştia n-au afaceri, decât cele racordate la banul public, dar au averi exorbitante. Or, asta înseamnă că au furat.

Cu acte sau fără acte, de regulă cu acte, e acelaşi lucru au furat pârjolind România şi poporul ei ! Impulsul patologic, morbid al celor de la putere şi al clientelei lor de a-şi însuşi ce era al nimănui, al statului adică, s-a extins şi la ceea ce este al individului: pensia ori salariul, în prima fază.

În faza a doua va veni rândul proprietăţilor, gajate la bănci ori cumpărate, în vremuri mai bune, pentru zile negre. Colapsul se va concretiza în cele mai diferite forme ale existenţei noastre: prăbuşirea, totala decădere sunt adjuvantele ce facilitează genocidul ori stări patologice incurabile: totul şi toate împotriva copiilor, a poporului român în general. Cu cât situaţia se va înrăutăţi, cu atât vom decela mai uşor şi mai bine apucăturile non-umane ale clasei conducătoare.

Dacă această clică ar fi obţinut nu primul, ci următoarele zece milioane de euro din afaceri pe bune, cu certitudine n-ar fi îndrăznit să condamne la sărăcie, foame şi genocid, milioane de oameni. Se ştie, de când e lumea, că de unde iei şi nu mai pui, se gată, rămâne doar praful de pe tobă.

Aceşti cleptomani, deghizaţi în demnitari ori oameni de afaceri jefuiesc România, cultivă despotismul şi libertatea robiei. Legile servesc oamenilor fără moravuri, bestiilor care n-au nimic comun cu binele semenilor lor. Puterea şi clientela se desfată pe seama omului obidit.

Prof. univ. Dr. Grigore Drondoe

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here