De astăzi, intrăm în Săptămâna Mare a Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, fiind călăuziţi liturgic de imnografia teologică a Triodului, iar, fiecare zi din Săptămâna Mare are o temă centrală care reflectă textul Sfintelor Evanghelii ce ne vorbesc despre Sfintele Pătimiri ale Domnului. Aşadar, cea mai veche perioadă de post din istoria Bisericii, Săptămâna Sfintelor Pătimiri, sau Săptămâna Mare, este perioada de la Florii până în Sâmbăta cea Mare, de aceea, trebuie să-I aducem zilnic Răsăditorului vieţii noastre, Domnului Iisus Hristos, recunoştinţa noastră! Aşadar, Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare este perioada liturgică ce începe cu Denia din Sfânta și Marea Luni și se încheie cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia din Sfânta și Marea Sâmbătă, fiind ultima săptămână din perioada Triodului. Deci, Sinaxarul din Sfânta și Marea Sâmbătă care se citește la Denia în care se cântă Prohodul Domnului, referindu-se la semnificațiile duhovnicești ale Săptămânii Patimilor ne spune că cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile, iar Săptămâna Mare este cea mai importantă şi se numeşte astfel, nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că de-a lungul ei s-au săvârșit minunile mari și mai presus de fire, cu faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru, Iisus Hristos!
Fiecare zi din Săptămâna Patimilor are o semnificație aparte!
Această perioadă este unică în Biserică, atât din punct de vedere liturgic, cât și duhovnicesc, iar, cu privire la semnificațiile acestei săptămâni, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat faptul că Săptămâna pe care o începem azi este diferită de cele 40 de zile de post care au trecut, constituind cea cea mai veche perioadă de post din istoria Bisericii. Săptămâna Sfintelor Patimi a fost săptămână de post aspru încă din timpul Sfinților Apostoli și în Sfânta și Marea Vineri, nu se săvârșește Sfânta Liturghie și nici nu se mănâncă absolut nimic pentru a se împlini cuvântul Mântuitorului că atunci când Mirele, adică El, Hristos, nu va mai fi cu ucenicii, aceștia vor posti cu post negru. Ultima șansă, ultimul timp care a mai rămas pentru spovedanie, pentru pocăință, pentru înnoirea sufletului nostru este Sfânta și Marea Săptămână a Sfintelor Patimi sau Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos! Prin urmare, fiecare zi din Săptămâna Patimilor are o semnificație aparte! Astfel, conform Sinaxarului zilei din Triod, în Sfânta și Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos și de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului. A doua zi, în Sfânta și Marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie. Săptămâna Mare se continuă cu Sfânta și Marea Miercuri în care dumnezeieștii Părinți au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puțin înainte de mântuitoarea patimă. În Sfânta și Marea Joi, dumnezeieștii Părinți, ne-au îndrumat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, «Cina cea de taină», adică predarea înfricoșatelor Taine, rugăciunea mai presus de fire și vânzarea Domnului. Urmează Sfânta și Marea Vineri, când se prăznuiesc sfintele și mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu scuipările, lovirile peste față, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița, și înainte de toate, crucea, și moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi şi pentru mântuirea noastră! Se mai face încă pomenire şi de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu Domnul. În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viața cea veșnică. Săptămâna Patimilor are, prin Sfintele Evanghelii care se citesc în cadrul slujbelor săvârșite, un pronunțat caracter eschatologic și invită credinciosul creştin la mai multă grijă față de propria lui viață spirituală.
De astăzi, fiecare credincios ştie dacă este un smochin rodnic sau neroditor!
Aşadar, în Sfânta și Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos și de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului nostru Iisus Hristos, iar, ziua liturgică a început, după cum aflăm din Triod, duminică seara cu slujba Vecerniei, urmată de Pavecerniță, după care e săvârşită Denia, adică Utrenia din Sfânta și Marea Luni, care spre deosebire de celelalte din cursul anului se săvârșește seara și poartă numele de Denie. În cadrul ei se citește pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul 21, versetele 18-44 care este o continuare a Evangheliei ce s-a citit la Utrenia din Duminica Floriilor (Matei 21, 1-11; 15-17). În cadrul aceleași Denii, aflăm și semnificațiile din Sfânta și Marea Luni prin lectura Sinaxarului din care aflăm că încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos, fiind luat ca preînchipuire a Domnului, acest Iosif cel preafrumos, un fiu mai mic al Patriarhului Iacov, născut din Rahila. Fiind invidiat de către frații săi din pricina unor visuri, a fost ascuns mai întâi într-o groapă, iar, Tatăl este înșelat de către fiii lui printr-o haină muiată în sânge, spunându-i-se că a fost răpit și a fost mâncat de fiare sălbatice. De fapt, el fost vândut ismailiților cu treizeci de arginți, iar aceștia la rândul lor, îl vând lui Putifar, mai-marele eunucilor Egiptului. Pentru că stăpâna lui s-a mâniat pe el din pricina curățeniei tânărului, că n-a voit să săvârșească nelegiuirea, a fugit lăsând în mâna ei haina sa. Ea l-a vorbit de rău stăpânului său, așa că Iosif a căpătat temniță grea și lanțuri, dar, în urma tălmăcirii unor visuri, a fost scos din închisoare, înfățișat faraonului și a fost pus domn peste tot Egiptul. Iar, cu prilejul împărțirii grâului a fost recunoscut de către frații săi, trăind într-un chip minunat toată viața lui! S-a arătat un om mare prin înțelepciune, pe lângă alte fapte bune ale sale. Ca urmare, de astăzi, să se uite fiecare om credincios dacă este un smochin rodnic sau unul neroditor, iar, dacă e roditor, să-i dea înainte cu nevoinţa şi să-I aducă Stăpânului tot mai multe roade, ca să se hrănească pe el însuşi în veşnicie. Dacă omul este necredincios şi neroditor, tremură, fiindcă este stigmatizat de către blestemul Stăpânului vieţii sale, şi poate că El îi va spune peste puţină vreme, ca să nu mai fie rodul nevoinţei sale în veac, pentru că îndată se va usca! Apoi, vor amuţi toate puterile sale duhovniceşti, vor seca în el credinţa, nădejdea şi dragostea, iar, pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în focul veşnic! Cuvintele acestea sunt adevărate şi limpezi pentru că ele se vor împlini negreşit, fiindcă cerul şi pământul vor trece, aşa cum trec zilele, lunile, anii, dar cuvintele Domnului nu vor trece! În final, să spunem că Iosif este preînchipuirea lui Iisus Hristos, pentru că şi Mântuitorul a fost invidiat de iudeii cei de același neam cu el, a fost vândut de ucenicul Iuda cu treizeci de arginți, a fost închis într-o groapă întunecoasă, în mormânt. Sculându-Se de acolo prin El Însuși, împărățește, conduce toată lumea și ca un iubitor de oameni, ne răscumpără prin darea hranei celei de Taină, dându-se pe El Însuși pentru noi și ne hrănește cu pâinea cerească, deci, cu Trupul Lui cel purtător de viață.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
