Un caz pilduitor vorbeşte despre o situaţie petrecută într-un sat, spre amurg. Ultimele raze ale soarelui se-ndreptau voios către acea aşezare. Pe o bancă din faţa porţii sale sta un bărbat. Trece un consătean şi-i dă bineţe. În timp ce mergea mai departe, trecătorul se gândea: „Iată cum îşi pierde vremea un leneş!”
Apoi, apare un alt individ ce-l salută şi-l priveşte cu invidie: „A ieşit pe uliţă şi se uită după fete”. Omul nostru îşi vedea liniştit de ale lui, gândindu-se asupra celor petrecute pe parcursul zilei. Apare şi un al treilea consătean care-l salută cu respectul cuvenit şi se-ndepărtează cugetând: „A muncit o zi întreagă şi acum se odihneşte.” Nu cumva abia al treilea are dreptate? Eu sunt înclinat să spun că da, iar primii doi aveau în minte doar nişte prejudecăţi. Fiecare putea să gândească după cum se ştia bine pe el. Primul se ştia leneş, comod, iar al doilea fustangiu. Ei vedeau în cel aşezat pe bancă, la fel ca-ntr-o oglindă a prejudecăţilor, propriile defecte. Cam la fel se petrec lucrurile şi cu preşedintele Traian Băsescu. Un individ ce se apreciază singur drept Zeus, iar apoi se apucă să-i judece aspru pe toţi aceia cu care intră în contact. Şi mai ales pe cei care nu-i împărtăşesc opiniile. Aşa cum recent i-a jignit inclusiv pe liderii USL – Victor Ponta şi Crin Antonescu, catalogându-i ca „imaturi politic”. Despre corupţii cu care promisese, încă din 2004, că-i va stârpi are aceleaşi afirmaţii. De parcă el ar fi imaculat. Şi, după cum se ştie, nu iese fum fără foc. Nici cu Dosarul Flota nu-i cuşeră treaba, iar acum va trebui să plătească Primăria Generală a Bucureştilor aproape 200 milioane de euro omului de afaceri Costică Constanda(iertată-mi fie cacofonia!). Care om de afaceri n-a construit nimic, ci doar a plimbat dosare, în urma unor concesiuni acordate de ex – Primarul General al Capitalei – Traian Băsescu! Zeus are prejudecăţi, adică idei preconcepute şi adesea eronate. Ca unul ce ori se pripeşte, ori este sub influenţa vreunor licori şi se exprimă categoric, fără nuanţe între alb şi negru, ca în judecata vizavi de Regele Mihai şi Mareşalul Antonescu, fără cunoaşterea directă şi corectă a faptelor istorice. Uneori pare posedat de demoni. Mai mulţi. Precum demonul Mândriei, al Mâniei, Lăcomiei, Poftelor instinctuale, Invidiei şi alţi demoni înnăscuţi şi cu care s-a aburcat pe tronul Palatului din Dealul Cotrocenilor.
Ion Predoşanu
