Pe la noi, nu numai politicienii mint de-ngheaţă apele. Luaţi datele statistice ale Institutului Naţional de Statistică, parcă înregimentat politic la portocalii, şi vă veţi convinge. Sau ale ANOFM, ori ale AJOFM Gorj.
După ele, stăm al naibii de bine, iar şomajul aproape că a dispărut. Mai ales după acel Cod al Muncii, contestat de opoziţie, de la intrarea căruia în aplicare, vezi Doamne, ar fi scăzut şomajul, ca prin minune.
Şi nici Coana Uniune Europeană nu ne dă satisfacţii. Nu-i realistă! Doar atunci când vorbeşte de cei circa 20% de analfabeţi pe care-i are România, ori când precizează că vreo 40% dintre cetăţenii patriei noastre – membru al Uniunii Europene – au dificultăţi în descifrarea unui text în limba maternă ne spune verde-n faţă cam cum stăm. Primul ministru, Emil Boc, dar şi mai marele lui, preşedintele Traian Băsescu, ne-a scos demult din criză. Cu siguranţă că, din limuzinele lor şi ale miniştrilor Guvernelor Boc 1-6, nu se văd sărăcia lucie, şoselele proaste şi nici seceta ori terenurile agricole nelucrate. Că de industrie nici nu mai poate fi vorba, din moment ce aceasta fusese distrusă de guvernele anterioare. Din care şi ministrul Transporturilor, Traian Băsescu, făcuse parte, inclusiv la vânzările pe mai nimic. Ascultam, mai zilele trecute, un superb interviu cu o ziaristă româncă şi traducătoare ce trăieşte de prin 1969 în occident. Se arăta surprinsă că presa din România laudă fără încetare şi fără discernământ Uniunea Europeană. Spre deosebire de presa germană care-o face praf. Şi aşa am aflat că în Germania – considerată unul din motoarele UE – există cantine ale săracilor. La care mănâncă nu mai puţin de două milioane şi o sută de mii de oameni. Contrariată şi ea, realizatoarea emisiunii de la Radio România Actualităţi o întreba: „Da, dar sunt cantine pentru imigranţi, nu?” Iar interlocutoarea a replicat: „Statul german nu are obligaţii faţă de imigranţi. Sunt numai germani nativi (adică, născuţi în Germania! –n-m.)”. Şi tot domnia sa, doamna Romalo, continua să ne spună că „Intrarea în zona Euro nu-i nicio fericire. Dimpotrivă. Majoritatea germanilor regretă marca germană, iar euro a însemnat scăderea puterii de cumpărare. Şi, fiind criză şi în Germania, salariile tot scad”. Numai la noi, iar Emilia Romalo insista, Uniunea Europeană este văzută ca o salvare. Şi noi ne îmbătăm cu apă rece, ascultând de balivernele politicienilor de la Bucureşti. Că de ale celor de la Gorj suntem sătui, iar ei nu fac altceva decât să asculte de Puterea de la Bucureşti. În vremea aceasta, oamenii plătiţi regeşte de către stat – din taxele şi impozitele noastre -, la cei din funcţii importante mă refer, predică tot timpul nevoia de austeritate. Păi dacă e bine şi frumos, de ce să tot strângem cureaua? Iar angajările sunt blocate, salariile se taie, se concediază în permanenţă, după pofta FMI, iar oficial ni se bagă-n urechi vestea că salariile nu au fost tăiate suficient, că pensiile sunt insuficient impozitate (parlamentarii portocalii cer impozitarea şi celor sub 1000 de lei!), şomerii sunt prea puţini şi că statul o duce greu. Dar de ce nu ni se spune şi ai cui e vina? Iar ministrul Muncii, Sulfina Barbu, crede că România este o ţară de asistaţi social. Uitând că pensionarii au un contract cu statul, că au cotizat ani mulţi, şi că are avea dreptul la un trai decent. Aşa cum prevede Constituţia pentru toţi cetăţenii ţării. La şuete, detestăm cu toţii conducătorii ţării şi politica acestui regim pus pe căpătuială, dar care se consideră popular. Adică regimul portocaliu – băsesciano-boc-ist. Dacă şi acesta-i popular, atunci cel din Belgia – ţară fără Guvern de peste un an de zile, fiind condusă de unul interimar – cum o mai fi? Pentru că Belgia – fără guvern legitim – înregistrează, totuşi, creştere economică. Nu cumva preşedintele Traian Băsescu a greşit extrem de grav nominalizându-l ca prim ministru tot pe aghiotantul slugarnic de Emil Boc, la singura lui cădere prin Moţiune de Cenzură? Eu cred că da!
Ion Predoşanu
