Vandalizările recente ale locurilor de joacă şi a mobilierului urban, dintre care prima îmi vine în minte cea din zona 8Mai Vile, ne aduc iarăşi în actualitate faptul că o parte dintre noi trecem pasivi când vedem chiar sub nasul nostru astfel de acţiuni de-a dreptul huliganice ale unor semeni de-ai noştri. Unii dintre noi şi o parte a forţelor de ordine publică trec pasivi pe lângă astfel de fenomene uitându-se (ori făcându-se că se uită) în altă parte pentru a nu fi implicaţi în cercetarea acelor fapte.
Nu de puţine ori vedem chiar noi adulţi ori chiar adolescenţi cu sticle de băutură la îndemână răcnind ca o ceată de vandali, distrugând amenajările din locurile de joacă şi nu numai sub privirile nepăsătoare ale trecătorilor. Ca să nu mai vorbim de acei oameni ai străzii pe care toată lumea îi vede plimbându-se dintr-un cartier în altul scormonind prin gunoaie şi apoi sortându-şi lucrurile găsite pe bănci ori locuri de joacă. Unde mai apoi stă lumea cu hainele ori se joacă copiii fără să ştie pe ce pun mâna (am auzit ca aceşti oameni ai străzii ar avea găzduire în centrele sociale din Tg Jiu, dar acolo sunt nişte reguli pe care „domniile lor” nu doresc să le respecte, aşa că preferă să umble toată ziua „telelei” prin oraş, nu de puţine ori sub privirile îngăduitoare a celor puşi să împiedice astfel de lucruri).
Acum nu o spun cu răutate, dar revin cu părerea mea că o parte dintre cei desemnaţi să asigure ordinea publică în Tg Jiu „nu au aplecare” pentru aceste lucruri, ci de multe ori se fac că nu văd ori nu se implică pentru a nu avea mai apoi belele. Am fost de faţă la o situaţie când un cetăţean solicita ca un agent de circulaţie să intervină la o altercaţie într-o parcare de reşedinţă, iar acesta a spus senin că nu e treaba lui că la parcările de reşedinţă „se plăteşte în altă parte”. Iar cel din poliţia locală chemat prin telefon a ridicat mâinile în sus întocmai ca un slujitor al Islamului declarând în gura mare şi de faţă cu toţi cei prezenţi că „asta-i situaţia, asta-i circulaţia”. Ori cum spuneau francezii „c’est la vie” (în traducere pe olteneşte: c’ aşa-i la vie).
Iar la final iarăşi am o nedumerire. Am întrebat pe câţiva dintre proprietarii din locul de care vă pomeneam la începutul zicerii mele de ce nu au telefonat la 112 să anunţe căci respectivii scandalagii(se înţelege) făceau şi zarvă pe măsură. Răspunsul lor a fost că au avut intenţia, dar au văzut la televizor că unii dintre cei ce au dat telefon la respectivul număr au primit amendă şi au ezitat să o facă. Pentru ca la pensiile lor să mai primeşti şi o amendă (parcă de 500 lei se spunea la tv) însemna să-i lase cu bugetul descoperit de-a binelea pentru o bună perioadă.
Ar fi bine (şi cred ca treaba să fie făcută prin poliţiştii de proximitate) să se explice cetăţenilor din cartiere ce apeluri se pot da cu bună credinţă la numărul unic de urgenţă şi ce apeluri abuzive ori în batjocură sunt sancţionate pentru punerea în mişcare a forţelor de ordine ori intervenţie la urgenţe. Pentru că derbedei care să găsească respectivele locuri de joacă ori băncuţe din cartiere drept loc de chefuri au fost şi vor mai fi. Şi ar fi bine ca forţele de menţinere a ordinii publice să poată fi chemate rapid pentru a le întocmi respectivilor derbedei şi „nota de plată” a distracţiei lor.
Mugurel Petrescu
