Obicei dispărut din Pocruia

766

Pocruia – sat frumos de la poalele Munţilor Vâlcan, situat la 30 km. vest de municipiul Tg-Jiu, judeţ Gorj, cu relief variat (munte, deal, luncă), climat blând (submediteranean), condiţii de cultivat plante şi crescut animale, oameni harnici şi pricepuţi la multe activităţi, care i-au ajutat mii de ani să supravieţuiască în acest spaţiu subcarpatic.

Pentru aceasta a trebuit să-şi procure hrana, să-şi construiască locuinţa în care să se adăpostească, să-şi confecţioneze încălţămintea, îmbrăcămintea, apărând în felul acesta meşteşugurile.
De-a lungul istoriei au apărut şi s-au păstrat obiceiuri legale de nuntă, botez, moarte etc.
Unele din aceste obiceiuri s-au păstrat, altele au dispărut.
Despre un astfel de obicei, legat de moarte, am să vorbesc în această comunicare.
”Cântecul zorilor”
În cele trei zile cât se ţinea mortul în casă, pe lângă celelalte obiceiuri, se cântau şi zorile de către trei femei care să nu fi fost rudă cu mortul.
Cele trei femei ţineau în mână câte o lumânare aprinsă la care se lega o batistă şi un fir de busuioc, orientate cu faţa spre răsărit, locul apariţiei Soarelui.
Se cântau trei zile, cât era ţinut mortul în casă: dimineaţa, la amiază şi seara. A treia zi cântau: bradului, pânzei, tronului, plecării mortului până la biserică, la intrarea în biserică şi apoi la groapă.
În fiecare zi, după cântatul zorilor, li se dădea să mănânce, să bea ţuică şi vin şi a treia zi li se plătea.
De aproximativ 30 ani pocruienii au renunţat la acest obicei, probabil era costisitor pentru familie şi în 2004, când am publicat cartea ”Pocruia-străveche vatră de istorie şi civilizaţie gorjenească”, nu am mai găsit nicio femei bătrână care să ştie zorile. Regretatul dr.Gheorghe Gârdu citind cartea a observat că lipsesc versurile şi printr-o scrisoare mi-a comunicat cî într-o carte ”Cântecul zorilor şi bradului” de Mariana Kahane şi Lucilia Georgescu-Stănculeanu, Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice, Colecţia naţională de folclor, Editura Muzicală Bucureşti, 1988, au fost înregistrate la Pocruia: Maria Gh.Foca, 53 ani, Elana P.Foca, 60 ani, culegător: Ilarion Corisiu, la 21.06.1935 şi Maria Cocină, culegător Constantin Brăiloiu, 22.09.1938.
Mai spunea că ”poate la o nouă ediţie a monografiei să trec şi aceste perle păstrătoare ale harnicilor ţărănci de la Pocruia”. Am căutat familiile din care au făcut parte aceste femei şi am găsit o nepoată a Mariei Gh.Foca pe Marioara Croitoru, în vârstă şi ea, care mi-a vorbit despre aceste femei, mi-a dat şi o fotografie (deteriorată) a bunicii ei, cât şi a trei femei, fiice ale celor înregistrate în 1935, care au cântat zorile lui Constantin Cocină (Negrea), în anul 1972.
ZORILE (DE-AFARĂ) Pocruia Gorj
1. Zorilor, surorilor,
Nu pripirieţi a zoririe,
2. Pân Sorili-o răsăririe,
(În cea laz) zori lucitoarie,
3. Şi ruoua s-o scuturarie,
Roua roua di pie lunci,
4. Tîată ceaţa di pie munţi,
(Şi Ionâ?) mi s-o gătire,
5. La loc păginosâ?
6. Vasile nui-o crisitâ,
7. Că i-am trăbuitî,
8. Vara ge umbritî,
9. Iarna ge scucitî.
10. El mi tei-o-nsălatî
11. Ca iel nu tce duce
12. Ploile tce ploaie
13. Vânturile tce viscolă,
14. Zăpada te ninge
15. Şi moikiţa ta ci-o plânge
16. Bradule, bradule
17. Apleacă-ţi vârvările,
18. Să mă iau cu mînile,
19. Să mă sui în tcinie,
20. Să fac okii ruată,
21. Să văd lumia tuată.
22. Mă uitai pe câmp la vale,
23. Vădzui căni cu floricele,
24. Strîgînd rudgile miele.”
118. BRADUL
1. – Brădulie, brăduoţulerie,
2. Cinie, fuoc, ţ-o puorînşitî
3. Die mi-ai doborîtî
4. Do la luoc pietrosî
5. Tuo’la loc băltuosî?
6. Mie că mi-o puorânşitî
7. Tinierielu Ionî
8. Că m-o-nşieluitî,
9. De mi-am dobuorîtî;
10. C-uo zis că, unie m-o punie,
11. Ploaia nu m-ajunjie,
12. Vîntul nu mă batie,
13. Soarie nu mă ardie.
119. ”ALE ŢĂRÎNII”
1. – Pămîntie, pămîntie,
2. Di-astăzi înaintie
3. Să fii bun părintie
4. Faţa să nu mi-o zmolieşti,
5. Uokii să nu-i pănjănieşti,
6. Să nu tie laj’grieuî
7. Pe trupşorul mieu.
Maria Gh.Foca, 53 ani, Elena P.Foca, 60 ani
Culeg: Ilarion Cocişiu, 21.06.1935.
170. ”ALE SULÎŢI” (BRADUL)
1. – Bradule, brăduţulie,
2. Şine mi ţ-o porînşit,
3. Mie de mi-ai doborît
4. Di suz di la braz’ai mulţi
5. Aij’ la braz’ ai mărunţ’?
6. – Mie tcinăru cutare
7. Încă mi’ mi-a porînşit
8. Şi-ncă mi-o făgăduit,
9. Că pe mini-unie m-o duşe
10. Vântu nu m-o bate,
11. Soarele nu m-o arde
171.”ZORILE DE AFARĂ”
1. –Zorilor surorilor
2. Nu pripirieţ’a zori,
3. Pan’ cutare s-o găti!
4. Voi, voi, voi, nievestelor,
5. Nu vă rugariez’ de nuoi.
6. Vă rugaz’ de sfântu Soare,
7. Nu pripeasc-a răsări
8. Pan’ cutare s-o găti,
9. S-o găti, s-o despărţi
10. Iar, die mumă şi die tată,
11. Şi die fra’, şi die surori,
12. Înca şi de veşiniori;
13. Iară, die grădin’ cu flori
14. Şi die apă mergătoarie,
15. Şi die vin’ de-al cu răcoaie,
16. Şi die lumea, şi die Soare.
17. – Scoal’, cutare, şcoală,
18. Afar’ die tie uită
19. Şi mie ni-o venit:
20. Domnu Hiristos
21. Cu calu frumos,
22. Şaua şicuiită,
23. Iebînca şierniţă,
24. Iar, să mi tie ia
25. Şi să mi tie ducă
26. În dialu cu umbra,
27. C-acolo ţ-î muma;
28. În dialu cu jocu,
29. C-acolo ţ-î locu.
30. Acolo ti-aşteaptă,
31. Iar, mestioară-ntinsă
32. Cu fîclii aprinsă,
33. Strakinuţ cu fragi,
34. Cum mi-o foz’ mai draji.
Maria Cocină:
Culeg. Constantin Brăiloiu, 22.09.1938
Prof. Gh. Călescu, Pocruia, oraşul Tismana, jud.Gorj

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here