OAMENI CARE AU FOST OAMENI

Prin recenta apariţie „Personalităţi care au fost în Gorj”, (Ed. Măiastra, Tg Jiu, 2009), scriitorul Al. Doru Şerban continuă, extrem de productiv, dulcea tradiţie a cronicarilor, dar aduce şi altfel de altceva. În stil lapidar, tăietura scurtă a frazei elimină, însă subînţelege descrierile – gen Alexandru Ştefulescu, din primele zece pagini ale „Istoriei Târgu-Jiului” – „oraş mic şi plăcut, capitala liniştită a Gorjului…

de pe capricioasa albie a Jiului ce odinioară îşi revărsa pânza valurilor sale sub Obrejie… dulcea răcoare a unei umbre plăcute pare un cuib de verdeaţă, dulce şi moleşitor adumbrit de dealuri, răcorit de boarea plaiurilor şi apărat prin stâncoasa blană a munţilor, de îngheţata suflare a crivăţului, copilul de vifor şi zăpadă al Uralului”.

Solid şcolit, meticulos şi rafinat în gust, autorul desprinde de persoană şi personaj, personalitatea în accepţiunea DLRM-ului şi nu a mai recentului DEX compromis în variantă reeditată de numitul DEXI.

Cele şaizeci de personalităţi sunt riguros selectate, profeţindu-le un prezent continuu prin modul dramatic în care involuntar s-au impus, cuprind şi nume inedite.

Ion Bobină, celebrul patron al Editurii „Ram”, încărcat fermecător de un sacru din alte lumi, şcoli şi închisori, ca un mag albit în apuse timpuri, prin redacţii, părea că şi Dumnezeu i-ar fi spus tot: „nea Nelu”.

Nicu D. Miloşescu, considerat un adevărat artist în artele grafice, era patronul litotipografiei care ajunsese a fi cea mai modernă din ţară. Ilustraţiile unui alt artist care îl dubla, Witold Rolla Piekarski, asigurau o înaltă ţinută tipografică pentru gazete, almanahuri, calendare, cotidiane sau cărţi semnate de George Coşbuc, Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Al. Rosetti, N. Gane, Al. Vlahuţă, Emanoil Părăeanu, alţi scriitori locali. Nicu Miloşescu era vârf de lance, în domeniu, participa la expoziţii la Paris, Craiova şi Bucureşti, primind Diploma de Onoare cu Medalie de Aur.

Rolla Piekarski era un rătăcitor, profesor de desen la Tudor, o somitate. Litografiile sale duse la perfecţiune aparţineau unui artist plastic desăvârşit.

Jean Bărbulescu, fondatorul ziarului „Gorjeanul” (1924), după un succes eclatant şi o viaţă în eclipse, ultimul număr din seria veche a Gorjeanului apare la 30 decembrie 1947. În 1948 i-a fost confiscată şi tipografia. Utilajele ca nişte maşini de epocă au ajuns spre zilele noastre. Celebrele „vignete”, cum le spuneau tipografii proletari, s-au pierdut. Erau flori de lotus, triunghiuri pepit, motive religioase, faună, zâne, motive populare, frumoase ale vremii care trimiteau la calligrammele lui Mallarmé. În 1951, Jean Bărbulescu, din motive politice, a fost închis la Craiova, Ghencea şi trimis la Canal. Eliberat, a ajuns muncitor la Baza Tubulară, la SOVROM-ul din amara epigramă dedicată persecutatului Pantelimon Niculescu – Monu:

„Mama ei, de viaţă dusă

Care faci din om, neom.

Tu să predai limba rusă

Şi eu slugă la SOVROM.”

Lista se opreşte neiertător la distinsul nostru profesor, Titu Rădoi. Premiantul Universităţii Cluj a refuzat posturi importante, pentru a rămâne în tradiţia familiei asumată ca sânge albastru. Prin privirea de dincolo de lucruri, dicţia de artist dramatic, vag obosită şoptea dintr-o piesă nescrisă. Ţinută impecabilă, gesturi nobile, mersul elegant sugerau o ieşire din scenă, pe o rampă magnetică, zadarnic încercând să îl reţină.

Mulţi dintre scriitorii din ţară veneau fascinaţi de Titu în Cenaclul Columna, conceput ca matcă pentru alte cenacluri conduse, după stilul mentorului Şcolii de la Columna.

Din cei şaizeci, foarte puţini se găsesc în cimitirul oraşului.

Generalul Gheorghe Magheru a dorit să fie pe nisipul eternităţii în Cimitirul Ortodox din Târgu-Jiu. Există o stradă, un colegiu şi două statui care îi poartă numele. S-au tipărit cărţi care îl readuc în prezent, dar cel mai de seamă gest de recunoştinţă i-ar fi înscrierea mormântului în circuitul turistic al oraşului. Un panou indicator de trimitere de la Coloana Infinitului la 200 de m şi foarte puţine amenajări în cimitir, ar permite să fie văzut înscrisul gravat pe lespede de granit: „Trecătorule, aici repauzează generalul Gheorghe Magheru, luptător fără preget pentru mărirea ţării sale, pentru triumful dreptăţii în democraţie. Eternă fie-i memoria! Etern să-i fim recunoscători!” Cimitirul Catolic cu alte personalităţi, Cimitirul Eroilor Români şi Străini, din latura de Nord a amplasamentului, cele 17 morminte ale refugiaţilor polonezi, Ceasul Polonez ar completa itinerariul turistic.

Prin a patruzecea carte Al. Doru Şerban aminteşte uşor de „oamenii care au fost” ai lui Nicolae Iorga. Însă riguroasa selecţie pe severe criterii de profesionalism, demnitate, onoare, anduranţă şi sacrificiu – ironic aluziv, lasă titlului umbrela sensului de oameni care au fost oameni.