O zi de neuitat la C.J.C.P.C.T. Gorj de Ziua Culturii Naţionale şi de împlinire a 170 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu

792

1. Un crez adânc
2. Obsesia profundului
3. Gorjul – „Regat al Nemuririi”
4. Cultura – un discurs social
5. Desfătările limbajului
6. Patriotism şi creativism local
7. „Poetul este un rege şi i se cuvine un tron”
8. Maeştrii Gorjului de azi

1. Un crez adânc
Am să creionez în foarte succintul meu expozeu (sau discurs rezumativ) ideea de cultură în viziunea instituţiei care a pus la cale această nouă paradigmă „Poetul este un rege şi i se cuvine un tron”. Instituţia este Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, iar misiunea designării matricei culturale mi-a revenit mie. Netemător de consecinţe, am crezut că trebuie să încep cu un vers eminescian mai puţin cunoscut: „Un crez adânc pătrunde-va/ de-a pururi omenirea”. În altă parte acelaşi Eminescu se autochestionează: „De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?”.
2. Obsesia profundului
„Portal – Măiastra” (nr. 4/2019) dă definiţia artei prin condeiul lui Gheorghe Grigurcu: „Prin artă (măreţia omului – n.m.) recreează alianţa între propriul corp şi suflet”. Nicolae Suciu, comentându-l pe Lucian Blaga, găseşte că prin cultură se prezervă zestrea preţioasă care e cuvântul originar, iar cultura este ea însăşi o obsesie a profundului, a ascunsului, iar poeţii sunt „nişte făpturi care poartă o semnătură misterioasă, o pecete a tainei, o magică signatura rerum”, ei nefiind cei care doar cântă, ci ei fiind cântarea însăşi.
3. „Gorjul – Regat al Nemuririi”
„Revista Jiului de Sus” (nr. 28-29/ 2019) reliefează – prin prisma ecourilor în presa locală – impactul pe care l-au avut strategiile şi politicile culturale în Gorj. Esenţial, fundamental, în osatura manifestărilor, expoziţiilor, festivalurilor de acasă, de la noi, de vatră, de orizont stilistic, de peisaj şi de personanţă, de accent axiologic, de năzuinţă formativă, de inerenţe modelatoare şi catalitice, de apriorism românesc va fi Gorjul ca un „Regat al nemuririi”.
Aspectele fundamentale ale creaţiei culturale (cu categoriile ei abisale) relevă un mod de existenţă inconfundabil în cercul select al naţiunilor europene. Cultura răspunde existenţei umane prin constitutivitatea stilistică şi aceasta la rându-i grefată pe ontologia clarobscură infinită şi pe reflexele transcendenţei şi autoreflexivităţii.
4. Cultura – un discurs social
Aici s-ar cam situa corect simbolurile dacice în arta lemnului de la Polovragi, arta Crucilor de la Măceşu, dar şi arta fotografiilor realizate de Teodor Dădălău. Acestea explorează misterul şi revelarea pe de o parte, metaforicul şi transfigurarea pe de altă parte.
Antropologia (fie ea şi structurală) a locuirii în Gorj, aşa cum o prezintă Teodor Dădălău, arată drumul către Celălalt din noi înşine, descrie etnografic faptul ideal, individual şi holistic, căci construcţiile omului gorjean au supravieţuit, au avut parcă de când lumea un funcţionalism cultural. Cultura e un discurs social scris şi rescris la nesfârşit în diferite limbaje şi constituit deopotrivă din cuvinte, acţiuni, simboluri, semnificaţii, practici iniţiatice, interpretări vizionare, anticipative, simultaneizând perfecţiunea consensului cu rafinamentul arhitecturii ca şi din modelul originar şi sacru al relaţiei dintre Casă şi Drum ca metafore epistemice (alegorice şi expresive, adică cognitive şi poetice). Statutul Fiinţei a glisat dinspre contemplativ spre activ. La noi, Tudor Arghezi – replica noastră la geniul Mihai Eminescu –, (de)dublat de Constantin Brâncuşi, au trecut, ambii, la activitatea spirituală, scriitoricească desigur cu proiectări, prospecţiuni mai ales, ale viitorului.
5. Desfătările limbajului
Acum desigur ar trebui să-mi laud propria apariţie editorială „Poetul este un rege şi i se cuvine un tron”. N-o fac, dar vă asigur că are o trăsătură care se cheamă rezistenţa la prostie prin poezie şi critica poeziei. O alta ar reclama reconstrucţia societăţii civile prin recursul la po(i)eticitate. În fine, ca şi Roland Barthes, v-aş invita la a vă însuşi o anume ştiinţă, a desfătărilor limbajelor; la a vă reconstrui sinele şi Eul din temelii în textul paradiziac, utopic, ca o heterologie prin plenitudine. Toţi semnificanţii sunt înăuntru şi fiecare vă garantează teza (izvor sau figură a plăcerii), care se produce doar în momentul consumării lor, şi prin porţile acestuia pătrund în mari şuvoaie ideologicul şi imaginarul, lectura confortabilă şi respectul pentru fast verbal. Astfel momentul devine durată iar durata eveniment memorabil.
6. Patriotism şi creativism local
În încheierea textului de faţă, aloc spaţiul de rigoare celei de-a treia cărţi lansate pe 15 ianuarie 2020, semnată de Victoria Stolojanu-Munteanu „70+1 din Clubul Mincinoşilor”, o întreţesere de poveşti care de care mai mirabile, mai timpurii, mai străvechi, mai îndatorate trecutului fabulos al Gorjului şi istoriei lui cel puţin bimilenare.
De altfel, Victoria Stolojanu-Munteanu îşi caracterizează ea însăşi substanţa doctrinară: povestea are rolul de a transforma legenda în ficţiune verosimilă şi cultivatoare a patriotismului şi creativismului local:
– amintirile sunt transfrontaliere având scopul de a reîntoarce mărturiile în întregul lor transdisciplinar,
– cercetarea documentelor vizează predilect epocile/ eonurile şi trăieşte simultan secreta bucurie a unor emoţionante descoperiri,
– cartea denotă o orgolioasă punere în evidenţă aproape barocă, a pecetei gorjeneşti,
– întâmplările, adică naraţiunea propriu-zisă, deapănă firul unor evenimenţialităţi perene şi unice prin extraordinarul arhetip, care conduc romanescul de substrat şi de superstrat spre o mumă generică: literatura cronicarilor, a lui Haşdeu, a lui Sadoveanu, Bănulescu, Breabăn, Istrate, Căpruciu ş.a.
– incursiunile în trecutul istoric îşi asumă valoarea unor ritualuri ale începutului absolut până la a provoca miracolul unui nou răsărit de conştiinţă şi libertate,
– vibraţia scoarţei romaneşti se asociază cu violente treziri dintr-un somn adânc ş.a.m.d.
7. „Poetul e un rege şi i se cuvine un tron”
Moderatorul complexului de manifestări găzduit de Sala „Florin Isuf” a C.J.C.P.C.T. Gorj a fost domnul Dan Adrian Popescu secondat con brio de Teodor Dădălău, Daniela-Petruţa Gapşea, Andreea David.
Domnia sa ne-a prezentat postfestum ciclul de acţiuni grupate magistral sub genericul „Poetul este un rege şi i se cuvine un tron”: Colocviile de critică şi istorie literară ale revistei „Portal – Măiastra. 65 de ani de la naşterea poetului Gellu Birău” (pe 20 februarie); 70 de ani de la naşterea poetului Adrian Frăţilă (pe 6 martie); 50 de ani de la naşterea muzicianului Florin Berculescu (pe 15 aprilie); 80 de ani de la naşterea poetului Ion Lotreanu (pe 2 mai); Arthur Bădiţa – poetul nepereche al Gorjului (pe 8 mai); 65 de ani de la naşterea arhitectului Iulian Cămui (pe 9 mai); 70 de ani de la naşterea poetului Tudor Voinea (pe 15 mai); 65 de ani de la naşterea actorului Eugeniu Titu (pe 20 iunie); 15 ani de la intrarea în eternitate a poetului Nicolae Diaconu (pe 20 iulie), 55 de ani de la naşterea caricaturistului Aurelian Iuliu Şuţă-Şai (pe 22 septembrie); 80 de ani de la naşterea brâncuşiologului Ion Mocioi (1-18 octombrie); 70 de ani de la naşterea poetului, eseistului şi monografului Zenovie Cârlugea (pe 28 octombrie); 65 de ani de la naşterea scriitorului Cristian George Brebenel (pe 10 decembrie 2020); 70 de ani de la naşterea artistului plastic Gheorghe Plăveţi (pe 15 decembrie 2020); 20 de ani de la intrarea în eternitate a magistrului Titu Rădoi (pe 22 decembrie 2020).
Domnul Dan Adrian Popescu a ţinut să precizeze, în mod expres, că proiectul holistic al întregului an cultural 2020 este elaborat de scriitorul şi filosoful culturii, domnul Ion Cepoi.
Autorul acestui reportaj „la cald” adaugă urările de succes la o asemenea cascadă de întâmplări cultural-literar-artistice, de elogii binemeritate de către intelectualii de frunte ai Gorjului de azi.

8. Maeştrii Gorjului de azi
Îşi are Gorjul propriii maeştri.
A învăţat să şi-i cinstească, iată.
Dau curs poveştii şi desigur veştii
că-s zămisliţi de-această sfântă vatră.

Îşi are Gorjul straşnică falangă
eroică, mereu la datorie:
lăsând culturii fructe pe-orice creangă
de neam destoinic, hărăzit să ştie

a-şi educa şi fiii şi nepoţii.
Dar să nu uit: suntem aici cu toţii
entuziaşti, fantastici în tranşee

spre viitorul care stă să vină.
Iar noi va trebui să-i dăm lumină,
şi adevăr, şi viaţă, şi idee.
reportaj şi un poem de Ion Popescu-Brădiceni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here