O zi de neuitat în istoria culturii – 27 octombrie 1938 – Inaugurarea Ansamblului Brâncuşian (I)

Ziua de 27 octombrie 1938 rămâne, în istoria culturii, o dată importantă, chiar dacă, meteorologic, aceasta a fost „ploioasă” şi „potrivnică” marilor festivităţi ce au avut loc la Târgu-Jiu.

La 27 octombrie 1938, cu prilejul împlinirii a 22 de ani de la memorabilele lupte de la 14/27 octombrie 1916, a avut loc sfinţirea şi luarea în primire de către oficialităţi a monumentelor de artă pe care Liga Femeilor Gorjene, sub preşedinţia Arethiei Tătărescu, le-a dăruit oraşului nostru.
Fixată iniţial la 18 septembrie, festivitatea inaugurării Ansamblului se amână, din cauza comemorării de la Mărăşeşti, pentru data de 14 octombrie – „o dată şi mai potrivită”, după cum se menţiona în ziarul local Gorjanul, amintind de bravul eroism al gorjenilor de la Podul Jiului.
În „Gorjanul” din 8-15 septembrie 1938, apare următorul anunţ din partea Ligii Naţionale a Femeilor din Gorj : „Solemnităţile cari urmau să aibă loc la Tg.-Jiu, în ziua de 18 Sept., a.c., se amână pentru 14 Octombre, deoarece data anunţată coincide cu serbările de la Mărăşeşti.”
Anunţul Ligii este urmat de nota redacţiei („GRJ.”) : „Din parte-ne, socotim că ziua de 14 Octombre este şi mai indicată pentru solemnităţile de la Tg.Jiu, întrucât în acea zi se împlinesc 22 de ani de la memorabilele lupte de la Jiu, care au însemnat prima pagină glorioasă a oştirilor noastre, în 1916. Şi în această zi trebe să ia parte vie, la festivităţi, toată suflarea gorjenească, dându-se zilei cinstirea pe care o merită. GRJ.”
În prelungirea articolului se publică, pe toată pagina A3, imaginea cu „Columna Recunoştinţii din Tg.-Jiu, opera marelui sculptor gorjean Brâncuş” şi „Portalul Eroilor din Târgu-Jiu” (p.3).
În ziarul „Gorjanul” din 9 octombrie 1938 apare în colţul din dreapta jos, pe prima pagină, următorul anunţ : „Festivităţile care urmau să aibă loc în Tg.-Jiu la 14 Octombre a.c., cu prilejul inaugurării monumentelor ridicate Eroilor, se amână pentru o altă dată.”
Manifestarea inaugurării operelor brâncuşiene va avea loc la 27 octombrie 1938, fără publicitate…
*
Un atac nedrept, într-un ziar de mare tiraj din Capitală, la adresa Ligii şi, în special, vizând pe Arethia Tătărescu şi Primăria locală (care ar fi cheltuit banul public fără discernământ, când oraşul „înoată în cea mai neagră mizerie”!), face, aşadar, ca data inaugurării să fie amânată sine die, fără anunţ în presă. Astfel că festivitatea va avea loc, totuşi, la 27 octombrie 1938.3
În prezenţa tuturor oficialitătilor locale (rezidentul regal, prefectul, primarul, magistratura şi baroul avocaţilor, garnizoana, şcolile şi societăţile de foşti luptători, veteranii şi cercetaşii din război, străjerii …), alături de „foarte mult public”, cu toată vremea potrivnică, întrucât „a plouat aproape toată ziua”, dimineaţa, la ora 9, la „Coloana Recunoştinţei” s-a oficiat un serviciu divin de către un sobor de 16 preoţi, în frunte cu protoierii Prejbeanu şi Paţica, cu participarea corului de la Şcoala Normală.
După sfinţirea Coloanei, impresionantul cortegiu s-a deplasat pe Calea Eroilor către Biserica „Sf.Apostoli”, unde s-au pomenit eroii gorjeni „căzuţi pentru apărarea şi întregirea hotarelor” (sfinţirea bisericii la care participase şi Brâncuşi avusese loc cu un an în urmă, la 7 noiembrie 1937). A urmat deplasarea în Grădina publică, unde, printr-un nou serviciu divin, a fost sfinţit „PORTALUL PĂCII” (aşa numit) şi s-au adus mulţumiri cu cuvinte calde de recunoştinţă Arethiei Tătărescu „din a cărei iniţiativă s-a îmbogăţit oraşul şi judeţul nostru cu atâtea opere nepieritoare”, cum afirma în cuvântarea sa col. Şerban Leoveanu, prefectul judeţului, care a elogiat apoi pe „marele artist C. Brâncuşi fiul Gorjului nostru care a cristalizat în piatră şi fier eroismul şi recunoştinţa”.
În numele Ligii Femeilor Gorjene, a vorbit d-ra Elena Pârvulescu, directoarea Liceului de fete “Ecaterina Teodoroiu”, care „a predat d-lui primar monumentele pe care Liga le-a ridicat întru proslăvirea eroismului gorjenesc”.
Primarul Alexandru Ciocănescu, luând în primire monumentele dăruite de Ligă, a adus mulţumiri acestei instituţii şi în special d-nei Tătărescu „care şi-a legat pentru veşnicie numele de acest judeţ adoptiv al său, pentru a cărui propăşire şi înfrumuseţare nu cruţă nici o oboseală şi nici o jertfă”.
După ceremonia de inaugurare a operelor brâncuşiene, cortegiul s-a îndreptat către Podul Jiului, unde, „deşi ploua cu găleata”, s-a săvârşit un scurt serviciu religios, pomenindu-se numele Ecaterinei Teodoroiu, generalului Dragalina şi ale bravilor ofiţeri, precum lt. col. N. Pătrăşcoiu şi căpitanul Ion Păsărin.
De la „podul istoric”, urmând digul Jiului, mulţimea s-a îndreptat spre Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu din piaţa catedralei, unde bătrâna mamă a Cătălinei, doda Lena din Vădeni, „aştepta cu o tăviţă modestă, cu creştineasca colivă, în care ardea o lumânare…”
Solemnitatea s-a terminat la ora 12, cu defilarea şcolilor, străjerilor, premilitarilor şi oştirii. La ora 12,30, în sala de consiliu a Prefecturii, s-a făcut instalarea noului prefect col. Şerban Leoveanu, un distins intelectual gorjean, în prezenţa rezidentului regal Romulus Scărişoreanu, care a fost, din păcate, persoana cu rangul cel mai înalt participantă la inaugurarea Ansamblului sculptural brâncuşian de la Tg-Jiu…
II
În ziarul „Gorjanul” din 9 octombrie 1938, Arethia Tătărescu dă publicităţii textul prin care donează Primăriei locale operele brâncuşiene:

„Domnule Primar,

În dorinţa de a contribui cât de mult la ridicarea oraşului Târgu-Jiu şi mai ales pentru a preamări memoria eroilor gorjeni cari s-au jertfit în răsboiul de întregire, Liga Naţională a Femeilor Gorjene vă aduce la cunoştinţă că a hotărât să dăruiască oraşului o Coloană şi un Portal de piatră – opere ale marelui sculptor Brâncuşi, care în chipul acesta aduce un prinos de recunoştinţă judeţului său natal.
Dorinţa Ligei este ca donaţiunea să aibe următoarea destinaţie: Crearea unei străzi care va purta numele «Calea Eroilor», cale care va porni din preajma Jiului trecând prin grădina publică pentru a merge până la actualele cazărmi. Această stradă este de mult prevăzută în planul de sistematizare a oraşului. Ea nu s-a putut realiza din lipsă de fonduri. Pentru plata acestor exproprieri Liga vă pune la dispoziţie suma de lei 750.000 (şapte sute cincizeci de mii). La începutul acestei căi se va aşeza portalul sus numit, iar pe promotoriul ei lângă cazărmi, se va ridica «Coloana recunoştinţei», legându-se astfel amintirea locurilor pentru care au luptat Eroii gorjeni, cu ideea recunoştinţei fără de sfârşit, simbolizată prin coloană.
Totodată vă aducem la cunoştinţă că realizând mai departe gândul său, Liga Naţională a Femeilor Gorjene a luat pe a sa răspundere construcţia Bisericei «Sf. Apostoli», care se află pe strada destinată eroilor, contribuind la terminarea unor lucrări de mult părăsite şi dând astfel, prin ridicarea acestui lăcaş sfânt, o strălucire mai mare recunoştinţei noastre către cei cari s-au jertfit pentru noi.
Atât facturile de plată ale celor două monumente, clădirea bisericei, precum şi suma depusă pentru plata exproprierilor, – reprezentând valoarea de Lei 2.200.000, – sunt rezultate exclusive a muncii noastre de ani de zile, complectată cu beneficiul Expoziţiei Muncii Noastre Româneşti organizată sub auspiciile Ligei.
Dania noastră fiind isvorâtă numai din simţământul de curată dragoste de ţară, precizăm că atât operile de artă cât şi sumele dăruite, trebuesc să servească scopului sus arătat, Liga Naţională a Femeilor Gorjene înţelegând ca oraşul Târgu-Jiu să respecte întotdeauna donaţiunea în forma în care a fost făcută.
Arethie Gh. Tătărescu”

Pe aceeaşi pagină a ziarului, directorul-proprietar al gazetei Jean Bărbulescu publică o pledoarie de vibrantă simţire, scoţând în evidenţă rolul imens al acestei femei în viaţa social-culturală a judeţului, atinsă de săgeţi venite din partea inamicilor politici :

„Adevărul, – înainte de toate

Un ziar de mare tiraj din Capitală – şi, lucru curios, nu din cele ce se complac cultivând senzaţionalul, dar al cărui corespondent se vede că a fost înşelat în buna lui credinţă, – scria de curând că, în timp ce oraşul nostru înoată în cea mai mare mizerie, banii comunei şi ai statului se irosesc pe lucrări inutile,- dând exemplu: Coloana Recunoştinţii, strada Eroilor, Portalul din parcul oraşului etc.
Este drept, Târgu-Jiul – cu toată aşezarea lui fericită – nu este dintre cele mai moderne din ţară, mai ales că-i lipseşte canalizarea şi apa, – condiţiuni esenţiale în desvoltarea unui oraş. Dar iarăşi nu-l putem pune nici în rândul celor din urmă târguleţe, chiar dacă străbunicele sacale alimentează şi azi cu apă, pe ici pe colo, gospodăriile, – pentru că acest oraş, cu estrem de reduse posibilităţi materiale, a făcut un pas destul de mare spre civilizaţie, într-un timp relativ scurt.
Lumină electrică ; străzi destul de bine pavate ; monumente măreţe ; un parc minunat ; clădiri publice somptuoase – primăria, liceul etc. – sunt realizări care nu pot fi nesocotite, ori de câtă rea credinţă ne-ar fi îmbibate sufletele.
Că se putea face mai mult, – e altă chestie.
Că fiii judeţului nostru, – unii ajunşi în situaţii strălucite în ţara aceasta – miniştri, prim-miniştri etc. – puteau face cu mult mai mult pentru oraşul şi judeţul lor, iarăşi e alt ceva. Dar nu-i putea obliga nimeni la aceasta şi nici la răspundere nu-i putem trage. Au făcut ce-au putut – fireşte ferindu-se a se arăta că părtinesc oraşele lor, în detrimentul altora.
Dar Târgu-Jiul, pe lângă o seamă de edili înţelegători şi harnici, – cari au lăsat realizări frumoase în urmă-le, – a mai avut un noroc. Noroc rar, pe care, de altfel, populaţia cinstită a târgului l-a apreciat cum se cuvine, proclamând pe doamna Arethia Gh. Tătărescu cetăţeană de onoare, – aceasta ca o palidă dovadă a recunoştinţii ce-i păstrează. Căci de Domnia-sa este vorba. Doamna Tătărescu constituie un mare noroc pentru Târgu-Jiu, aşa cum am arătat în atâtea rânduri.
Animată de gândul înfrumuseţării oraşului nostru,- oraş sărac al cărui buget nu poate face faţă nici măcar strictelor cheltuieli de administraţie,- a recurs la alte mijloace, poate chiar umilitoare şi adesea mult obositoare pentru domnia-sa, numai ca să adune fonduri cu care să înfăptuiască ceva pentru Târgu-Jiu.
Sarcofagul Eroinei dela Jiu cui se datoreşte? A dat primăria noastră sau judeţul, sau vreun minister, vreun ban ? Nu ! Doamna Tătărescu, din expoziţiile organizate cu «Liga Femeilor Române» a adunat suma trebuincioasă şi a dăruit oraşului monumentul din faţa catedralei, care – dacă nu poate spune prea mult tuturor, – spune totuş îndeajuns celor înţelegători şi, mai ales, celor de bună credinţă.
Doamna Tătărescu ştia că, în urma morţii regretatului Nae Drăgoescu, biserica «Sf. Apostoli» rămăsese neterminată, zidurile începându-se a se măcina. Sufletul său ales a găsit soluţia pentru a termina şi această casă a Domnului. Tot cu ajutorul «Ligei Femeilor Gorjene» a organizat acum doi ani Expoziţia Muncii Româneşti, în Capitală, şi din beneficiile realizate a dat suma necesară, terminând acest lăcaş de rugăciune, a cărui sfinţire s-a făcut anul trecut, cu toată pompa, în prezenţa IPSS Patriarh, a primului-ministru şi a mai multor miniştri şi altor demnitari ai ţării. Dar distinsa doamnă nu s-a oprit aici. Ştia bine că, deşi trecuseră 18 ani dela sfârşitul răsboiului, vreme în care şi ultimul sat şi-a cinstit eroii săi, prin câte un semn, fie măcar o troiţă de lemn, – Gorjul sărac nu se învrednicise să-şi cinstească eroii. Şi câţi eroi a avut Gorjul ! Şi ce eroi!…
Şi atunci, sufletul său mare s-a pus şi în slujba acestei idei. A rupt din beneficiul realizat la Expoziţia de acum doi ani, câteva sute de mii, şi a dăruit oraşului nostru: Coloana Recunoştinţii şi Portalul Eroilor, iar pentru a da o perspectivă acestor lucrări de artă – executate de marele sculptor Brâncuşi, fiu al Gorjului, – a oferit primăriei oraşului trei sferturi de milion ca să prelungească strada Săftoiu, din sapatele bisericii Sf. Apostoli până în faţa cazărmilor, iar din strada Victoriei, până în apa Jiului, prin grădina publică, dându-ne actuala Cale a Eroilor”.
4
Într-un alt omagiu, semnat de Gh. Lăscăteu, autorul recapitulează meritele Marei Doamne a Gorjului, apreciind spiritul altruist şi ataşamentul acesteia faţă de valorile istorice şi culturale ale Gorjului:
„În vreme ce neogoitul său soţ îşi frământă mintea şi trupul, alergând în lungul şi latul pământului locuit de Români, când trebile îi dau răgaz, călătorind din Anglia ceţurilor până în Ancara scăldată în soare, ca să ne găsească locul potrivit în rândul neamurilor ce se respectă ; în vreme ce multe din «doamnele» noastre – feministele – se întruneau şi se agitau pentru…dobândirea «drepturilor politice», doamna Arethia Tătărescu, fără sgomot, neştiută de nimeni, mergea în cele mai tăinuite colţuri ale judeţului, fie spre a i se desgropa trecutul, fie spre a-l înzestra cu aşezăminte izbăvitoare de suflet şi păstrătoare de credinţă strămoşească, sau cu de acelea cari au să grăiască vremurilor despre virtuţile gorjeneşti. Doamna Tătărescu e gorjeancă numai prin căsătorie. S-a identificat, însă, cu judeţul nostru, mai mult ca multe din conjudeţenele noastre. Faptul ne bucură nespus. Şi mai avem şi altă bucurie. Dacă pe ilustrul său soţ – consilier al Regelui – situaţia sa îl obligă, de multe ori, să stea departe de Gorj, doamna Tătărescu, cu figura-i deschisă, ne cercetează des, făcând cu voioşia mereu întipărită pe faţă, să mai uităm, din grijile inerente vieţii şi cari la noi îs parcă mai haine. E o compensaţie scumpă nouă.
*
Zilele acestea s-au inaugurat parte din operele izvorâte din munca fără astâmpăr a marei românce şi – să ne dea voie să i-o spunem – gorjence.
S-a chemat, în prezenţa domnului rezident regal al Ţinutului, binecuvântarea Cerului asupra trudei cheltuită pentru ridicarea Portalului din grădina publică, pentru Coloana păcii şi a parcului ce o înconjoară, pentru deschiderea şi înfrumuseţarea Căii Eroilor.
Eu cred că n-a fost numai atât. A fost mai mult. A fost blagoslovenia vredniciei femeii române întrupată în Doamna Arethia Tătărescu, asemănătoare în totul domniţelor de pe vremuri, pe care le poţi afla numai dacă sufli praful gros aşternut, pe file de cronici.
Eri s-a cinstit, cum se cuvine, vrednicia.
Mă gândesc la vorbele spuse de Solomon Înţeleptul :
«Femeie vrednică cine va afla, mai scumpă este una ca aceasta, decât pietrele cele de mult preţ.»
Şi cu ele închei.” Va urma
Zenovie Cârlugea