Ziarul de suflet al gorjenilor este pentru cititorii săi ceva mai mult decât o gazetă, un ziar cotidian ce apare de exact 100 de ani, fără întrerupere, este o stare de spirit. Altfel spus, un dat esenţial remarcabil prin evenimentele ce populează spaţiul nostru public, un mod de a fi, sau, mai mult spus, un mod de a fi autentic într-o lume a contradictoriului în care omul îşi găseşte cu greu sensul propriei sale vieţi.
Străbătând epoci diferite, din anul 1924 şi până astăzi, la pas împreună printr-o istoria ce ne-a supus unui continuu travaliu existenţial, dar şi unui demers etic fără de care ne-am fi rătăcit în propria noastră lipsă de noimă, „Gorjeanul”, aşa cum i-a fost consfiinţit numele în 22-23 decembrie 1989, sau „Gorjanul”, aşa cum inspirat i s-a spus încă de la prima sa apariţie, trecând, totodată, şi prin meandrele tiraniei comuniste, când „Gorjanul” a devenit „Gazeta Gorjului”, a fost multă vreme un semn după care ne-am prefigurat momentele noastre de graţie şi eroism cotidian, de avânt şi cumpănă, de echilibru şi rătăcire într-un mediu social ce a trecut, pe rând, de la „încremenirea în proiect”, la o schimbare semnificativă de conţinut şi mesaj.
În cariera mea de jurnalist am avut numeroase ocazii să-i întâlnesc pe cei care dau viaţă „Gorjeanului”, apreciindu-le munca şi entuziasmul creator. Ei au fost şi rămân cei care fac din demersul lor jurnalistic o profesiune de credinţă.
În ceea ce mă priveşte, rămân cu nostalgia scrierii unui articol, un scurt text dedicat momentului de schimbare pe care l-am trăit în decembrie 1989, publicat în „Gorjeanul”, la data de 27 decembrie.
A fost articolul care mi-a deschis un lung şi frumos drum prin întortocheatul labirint al jurnalismului ce tocmai se năştea în democraţie, eliberat de ideologia simptomatică de partid care a distrus vieţi şi conştiinţe şi de cenzura macabră care ne-a siluit mintea, ridicând minciuna la nivelul politicii de stat.
Acum, la ceas aniversar, transmit întregii redacţii a „Gorjeanului”, jurnalişti, proprietari şi acţionari ai ziarului, întreaga mea gratitudine. Le mulţumesc pentru colaborarea pe care am avut-o de-a lungul vremii şi le doresc tuturor viaţă bună şi prosperă dedicată adevărului, precum şi valorilor etice, spirituale şi profesionale care fac din meseria de jurnalist una dintre cele mai frumoase şi apreciate meserii din lume.
La mulţi ani, „Gorjeanul”!
Doru STRÎMBULESCU
