La Biserica cu hramul ,,Sfinţii apostoli Petru şi Pavel“ din reşedinţa judeţului Gorj s-a desfăşurat o nouă activitate catehetică în cadrul Proiectului de dezvoltare a centrelor catehetice parohiale din cadrul Arhiepiscopiei Craiovei.
Tema catehezei din luna aceasta este ,,Despre Taina Pocăinţei“, iar amfitrion a fost părintele Ion Tomescu de la Biserica ,,Sfinţii apostoli Petru şi Pavel“. Sfinţia sa a vorbit celor prezenţi despre importanţa acestei Sfinte Taine a mărturisirii păcatelor în viaţa creştinului. ,,Cunoscând slăbiciunile firii omeneşti supusă păcatului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe lângă Taina Botezului, a mai instituit încă un mijloc de dobândire a harului divin spre însănătoşirea firii căzute în păcat. Aceasta este Taina Pocăinţei sau Spovedania, la care ne vom referi în cele ce urmează“.
Pocăinţa exprimă regretul faţă de o faptă rea săvârşită, dând expresie vinovăţiei ce apasă conştiinţa, din cauza păcatului. Acest regret se îndreaptă spre Dumnezeu sub forma căinţei, în scopul dobândirii iertării aducătoare de linişte şi pace sufletului; în acest fel pocăinţa este întâlnită la toate religiile, exteriorizată în forme deosebit de variate. Pregătind ,,calea Domnului“, pocăinţa este tema predicii Sfântului Ioan Botezătorul. Chiar şi Mântuitorul îşi începe activitatea Sa cu cuvintele ,,Pocăiţi-vă că s-a apropriat împărăţia cerurilor“(Matei IV, 17). Altfel spus, întâmpinaţi împărăţia lui Dumnezeu nu oricum, ci prin schimbarea vieţii, a modului de a gândi, de a simţi, de a voi, de a făptui. Pe lângă acest aspect, Mântuitorul nostru Iisus Hristos imprimă pocăinţei şi un caracter special, deosebit de cel cunoscut până la El, şi anume cel de Sfântă Taină, ca purtătoare a harului iertării şi a dezlegării de păcate. Pocăinţa astfel înţeleasă a fost practicată la început de Mântuitorul în cadrul activităţii Sale mesianice, prilejuită de acordarea vindecărilor prin iertarea păcatelor. A fost apoi făgăduită Sfinţilor Apostoli în calitatea lor de continuatori ai activităţii Sale în lume, când le-a spus: ,,Amin grăiesc vouă: oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer“(Matei XVIII,18; XVI, 19). Puterea de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor a fost acordată însă de Mântuitorul Sfinţilor Apostoli abia după ce a câştigat harul sfinţitor; şi aceasta se întâmplă după Învierea Sa, când, adresându-Se Sfinţilor Apostoli, ,, a suflat asupra lor şi le-a zis: luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute“(Ioan XX, 22-23). De atunci Taina Pocăinţei a fost neîntrerupt aplicată în viaţa credincioşilor de către Biserică, prin urmaşii Sfinţilor Apostoli, adică prin preoţi şi episcopi.
Ca Sfântă Taină, Pocăinţa are trei faze: Mărturisirea păcatelor, rugăciunea de dezlegare şi Canonul sau epitimia. Mărturisirea păcatelor cuprinde în sine trei aspecte duhovniceşti: recunoaşterea faptului că ai greşit, regretul sau părerea de rău pentru păcatul săvârşit şi dorinţa de îndreptare sau hotărârea de a nu mai săvârşi păcatul respectiv. Aceste aspecte apar evidente în viaţa Fiului risipitor când ,,şi-a venit în sine“, după ce s-a căit de situaţia în care l-a dus păcatul, luând hotărârea ridicării din păcat când va mărturisi cu zdrobire de inimă: ,,Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău…“. La fel şi Zaheu vameşul, după ce se căieşte de păcatele sale, mărtusindu-le Domnului, ia hotărârea fermă de a se îndrepta.
A doua fază a Sfintei Taine a Pocăinţei este cea a dezlegării păcatelor, primită în urma căinţei şi a mărturisirii tuturor păcatelor înaintea lui Dumnezeu şi a preotului, iar cea de a treia fază este canonul sau epitimia dată de preotul duhovnicesc cu scopul de a ajuta pe cel ce a luat hotărârea îndreptării să împlinească acest lucru, prin anumite exerciţii duhovniceşti. Canonul este astfel asemenea unui leac ajutător, iar acesta constă în rugăciuni, posturi, metanii, acte de binefacere ş.a. Ele se dau de către preotul duhovnic în urma unei atente deliberări, în funcţie de păcatele săvârşite.
Putem astefel deduce faptul că săvârşitorul Tainei Sfintei Spovedanii este Dumnezeu care lucrează prin episcopi sau preoţi, ca succesori direcţi ai Sfinţilor Apostoli, iar primitorul Tainei Pocăinţei este orice credincios al Bisericii care simţindu-şi conştiinţa împovărată simte nevoia de a dobândi iertarea din partea lui Dumnezeu eliberarea de povara păcatelor. De aceea, cel ce se aproprie de această Taină trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să se căiască în mod sincer de păcatele săvârşite, să ia hotărârea de a se îndrepta şi ulterior să se vadă în viaţa sa această îndreptare, să-şi mărturisească toate păcatele, ştiut fiind faptul că păcatele nemărturisite nu sunt iertate, fiindcă numai prin mărturisirea lor te curăţeşti sau te eliberezi de ele. De fapt, aceasta este şi o problemă de restabilire a dreptăţii în faţa lui Dumnezeu; adică cum nu ţi-a fost greu sau nu ţi-a fost ruşinre să săvârseşti păcatul, tot astfel nu trebuie să-ţi fie greu să îl mărturiseşti păcatul. În sfârşit, credinciosul trebuie să îndeplinească epitimia sau canonul primit din partea preotului duhovnic.
Efetele binefăcătoare ale Tainei Spovedaniei sunt iertarea primită şi împăcarea omului cu Dumnezeu şi cu semenii, redobândirea harului divin mântuitor, a păcii şi liniştii duhovniceşti. De remarcat este faptul că sunt unii creştini, de nuanţă protestantă, care, deşi le place să se numească ,,pocăiţi“, ei nu acceptă Sfânta Taină a Pocăinţei sau Spovedania. Ei afirmă că mărturisirea ar trebui făcută direct lui Dumnezeu, aşa cum a făcut psalmistul(Psalmul L,3-5;XXII, 5), deoarece numai Dumnezeu poate ierta păcatele. Mărturisirea făcută însă direct lui Dumnezeu în Vechiul Testament nu se referă la Taina Pocăinţei, fiindcă această Taină a fost lăsată direct de Mântuitorul Iisus Hristos. În Legea veche ea nici nu exista. Cât despre iertarea păcatelor, într-adevăr numai Dumnezeu iartă păcatele. Preotul este doar un mijlocitor care administrează darul de a lega şi a dezlega, dar cu care Mântuitorul i-a împuternicit pe Apostoli, iar aceştia, la rândul lor, l-au transmis episcopilor şi preoţilor, ca unii ce sunt continuatori ai activităţii lor. Pe drept cuvânt spune Sfântul Ioan Gură de Aur în acest sens: ,,câte fac preoţii jos, le întăreşte Hristos sus, şi Judecata robilor o confirmă Stăpânul“.
Taina Pocăinţei sau a Spovedaniei poate fi primită ori de câte ori un credincios simte nevoia, dar mai ales, şi cu regularitate, înaintea Sfintei Taine a Împărtăşaniei. Mărturisirea păcatelor se face în Sfânta Biserică, la icoana Mântuitorului, fapt pentru care se cuvine să împlinim cu fapta rânduielile bisericii, de a citi canonul de rugăciune înainte de Spovedanie şi după aceasta, de a ajuna şi de a ne împăca cu semenii, pentru ca acordând iertare celor ce ne-au greşit, să ne învrednicim şi noi de iertarea Părintelui ceresc.
Dumnezeu să ne îndrume spre cunoaşterea dreptei credinţe şi spre mântuire, Amin!
Marius Stochiţoiu
