După ce am participat, în toamna anului trecut, la festivitatea de prezentare a cărţii de faţă, la Biblioteca orăşenească din Ţicleni, dar, mai ales, după ce am fost profund impresionat de tainicele destăinuri ale autorului lucrării, cu atâtea mărturisiri privitoare la anii de început şi mai ales cu mici relatări despre anii străluciţi ai exploatării «aurului negru» în localitatea mea natală, timpul m-a purtat, cu neodihna-i continuă, să mă gândesc la prezentarea unei Cărţi-document care vibrează ca o mărturisire de suflet a veacului! Poate că în filele ei se aud şi se disting frământările lăuntrice ale autorului, domnul Mihai PASERE, acele cuvinte care îmi reînviau în memorie faptele, întâmplările şi chiar «barăcile» improvizate ale căror imagini mi-au însoţit anii copilăriei! Cuvintele autorului, care căuta să aprecieze felul de a fi al oamenilor din Ţicleni, adică al celor care s-au pomenit din moşi-strămoşi pe aceste meleaguri, nu al celor care au descins pe aceste locuri, tocmai pentru a contura expresia sinceră că ,,sunt aici ca un peşte care trăieşte în mediul său”, se leagă, tocmai pentru a depăna o serie de amintiri dintr-o biografie plină de culoare şi mai ales pătrunsă de un fel de savoare a cuvântului mărturisit cu sinceritate, cu deosebire, atunci când spunea că ,,Traiectul vieţii mele îşi are obârşia la Ţicleni, la Răşina, pe dealurile acestea pe care se înalţă şi astăzi sondele”, deoarece, dincolo de incantaţia metaforică a expresiei ,,rotunjesc şi eu 83 de ani”, poate nu mai rămâne decât vibraţia clipelor care se scurg în marea neodihnă a timpului! Merită să redăm cuvintele dedicaţie ale autorului, care scrie la începutul cărţii: ,,Dedicăm această carte celor peste cinci mii de tineri care, în anii 50 ai secolului trecut, neînfricaţi, făcând din noapte zi, de aici, din Ţicleni, au arătat lumii uluitoarea transfiguraţie a lepădării de sine pentru victoria neînaripată a vremurilor ce aveau să vină”, iar vremurile au venit şi au trecut ca o brumă a desluşirii vârstelor şi mai ales ca o dulce povară a destăinurilor!
,,Dedicăm această carte celor peste cinci mii de tineri care, în anii ‘50 ai secolului trecut au arătat lumii uluitoarea transfiguraţie a lepădării de sine”!
Cartea de faţă demonstrează cu pregnanţă că orice cultură este vehiculată şi purtată în suflet de către indivizi cu o identitate națională, iar această veritabilă «axis mundi», parcă intersectează nu doar orizontul specificului național, cât și o serie de teme actuale precum pluralismul culturilor tradiţionale, bazate pe moșteniri și apartenențe, pe condițiile economice și pe situări spirituale în istorie! S-a constatat că atunci când cercetătorii moderni vorbesc despre suflet în afara unui context cultural şi psihologic, în general, tratează termenul de suflet ca un sinonim poetic pentru minte, iar, dacă cineva poate cunoaşte despre sufletul uman şi tainele desluşite prin credinţele cuiva privind relaţia dintre suflet şi minte, descoperirile în neuroştiinţă pot fi relevante în înţelegerea sufletului personal, citind cu atenţie această carte-document! Da, se certifică în acest fel, că identitatea națională a României este în același timp culturală și politică, inspirată de cultură, iar, dacă din perspectivă politică abordările esențialiste asupra identității sunt discutabile, din perspectivă culturală rămân importante prin memoria etapelor relevante pentru identitatea locurilor încrustate în memoria vie a continuității unui mod specific de a fi al locuitorilor acestui spațiu în care se mai păstrează spiritualitatea României, cea nealterată de istorie, nu atât de ideologia, cât și de socializarea indivizilor și memoria lor, ca membri ai unui grup care convieţuieşte împreună! Dialogurile vii pe care ni le prezintă cartea aceasta, totuşi, demonstrează că autorul ne convinge că în ciuda vitregiilor vremii, ,,Oamenii Ţiclenilor, nu s-au lăsat striviţi sub grapa vremurilor. Bărbaţi straşnici, ei au ţinut şi ţin fruntea sus, prinzând din fugă cadenţa pasului mai grăbit decât al Destinului, cu simţământul că, o dată ş-odată, au s-o scoată la capăt. Poate chiar în anul 2000, cum prevesteau însăşi Scripturile”, ceea ce înseamnă că şi la două decenii după anul 2000, oamenii de astăzi din Tunşi, Ţicleni, Răşina şi Gura Lumezii, sfidează patina timpului şi se gândesc la o asemenea carte-document, care se defineşte ca o sinceră mărturisire a unui suflet care vibrează şi se desăvârşeşte prin cultura scrisului, prin strădania unui om pe care niciodată nu l-a părăsit «maculatorul şi pixul», uneltele de bază ale vibraţiei spiritului şi ale trăiniciei omului!
Profesor Vasile GOGONEA
