Prin natura profesiei și activității mele didactice, am avut privilegiul și onoarea de a-l cunoaște pe domnul general (r) Constantin Ispas și de a colabora, în primul rând, în domeniul cercetării și publicisticii istorice. Este și motivul pentru care, simt că am plăcuta datorie, de apreciere și admirație, portretizând cu deosebită trăire și emoție prietenească, personalitatea cu har a distinsului militar al armatei române și al Gorjului nostru natal.
Crescut în iubire de neam și de patrie, în cinste, cu demnitate, adevăr și concordie socială, domnia sa întruchipează admirabil, la vârsta senectuții, chintesența calităților militare, prin datorie împlinită și onoare pentru țară și a celor dobândite și mărturisite, cu inima și trăirile sale de bun român, valorificând cu rigoare și în spiritul adevărului științific o vastă și neobosită muncă de cercetare în domeniul istoriei și artei militare. Cu precădere, ca fiu de seamă al Gorjului – un ținut bogat în istorie, subliniem cu viu interes aplecarea domnului general Ispas spre studierea și relatarea faptelor eroice ale militarilor gorjeni, săvârșite în crâncenele bătălii pentru apărarea gliei strămoșești. Și stau mărturie lucrările sale de referință: “Vitejii Gorjului”, “Misiune îndeplinită”, “Nemuritorii”, dar și alte publicații de o reală valoare științifică, precum revista “Onoare și jertfă” unde are și calitatea de redactor șef. După cum, am mai aflat că pe masa de lucru a domniei sale mai sunt și alte proiecte legate de vitejia armatei române și a eroilor neamului. Adică, adevărate borne în slove despre patriotism și fără niciun fel de îndoială, modele demne de urmat pentru generațiile de azi și mai cu seamă repere de credință și iubire de țară pentru generația tânără, pentru urmașii urmașilor noștri.
Așadar, să oferim toată prețuirea și considerația noastră, domnului Constantin Ispas – distins și apreciat general al armatei române, veteran de război, dar în același timp o personalitate de seamă a Gorjului și deopotrivă un vrednic și neobosit militant în îndeplinirea misiunilor sale ostășești și istorice, un împătimit și slujitor al plaiurilor natale, al oamenilor de ispravă ce dăinuiesc de veacuri pe aceste meleaguri. Mult respect, onoare și cinstire pentru întreaga dumneavoastră viață și activitate, domnule general, însemnând în același timp pentru compatrioții domniei voastre oglinda vie a unui om de o moralitate aleasă, a profesionistului desăvârșit și a cărturarului de certă valoare, laolaltă puse în slujba țării și poporului său. De aici și adâncă recunoștință, meritând cu prisosință să primiți onorul și urările noastre de bine și sănătate întru mulți ani, domnule general, propunându-vă, în același timp și o binevenită completare la dorința, vrerea și strădaniile dumneavoastră, a lăsa moștenire urmașilor scrieri inestimabile despre istoria și eroii neamului, doar câteva versuri din poeziile de suflet ale lui George Coșbuc. Anume: “ Patria ne-o fi pământul/ Unde ne-or trăi nepoții/ Și-ntr-o mândră Românie/ De-o vrea cerul, în vecie/ S-or lupta să ne păzească/ Limba, legea românească/ Și vor face tot mai mare/ Tot ce românismul are/ Asta-i patria cea dragă/ Și-i dăm patriei române/ Inima și viața-ntreagă”! Altfel spus, acum când tendința de abandonare a studiului trecutului arată o profundă criză a conștiinței umanității, care umanitate a trecut se pare demult de faza sa de zenit, ce ne mai rămâne de făcut, nouă, istoricilor? Păi, să-i convingem pe confrații noștri, de azi și de mâine, că viața vine din trecut și merge încă spre viitor și că trecutul nu este niciodată mort, ci este însăși viața trăită, iar patria română, pământul unde ne-or trăi nepoții și urmașii urmașilor lor, în veacul veacurilor.
Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!
Cu alese aprecieri și sincere temeiuri de prietenie,
Prof. Vasile Irod
