De 25 de ani în România se face o politică de turmă, cu „servicii contra servicii” şi învelită într-un ambalaj de circ şi propagandă slinoasă, ce scoate la iveală incompetenţa şi reaua credinţă a „actorilor” de scenetă, vizavi de interesul naţional.
Aşa se întâmplă şi acum, în campania electorală pentru prezidenţiale, adică una la fel de murdară, chiar dacă la finalizarea acesteia va fi mandatată alegerea primului demnitar al ţării.
Dar, deja ne apucă sila, văzând aceleaşi personaje reîncălzite, ce se confruntă într-un mod mai mult decât suburban, căutându-şi reciproc „bube” în cap ori se bălăcesc în morbul nimicniciei lor, dar nu vin cu niciun proiect viabil şi credibil, care să aducă beneficii şi durabilitate la dezvoltarea şi progresul României. În acelaşi timp, românii încă sunt năuciţi de tarele regimului comunist şi parcă nu pot să-şi revină în judecăţile lor de valoare, fiind din păcate, încă naivi, creduli, dar şi nehotărâţi sau superficiali chiar letargici în a-şi alege adevăratul lor conducător în fruntea ţării. Mai mult decât atât, niciodată România nu a fost zguduită ca acum de o febră a dezbinării şi demolării fiinţei sale, dimpotrivă ca spirit, devotament şi coeziune naţională, fiind atât de aproape de buza prăpastiei fără nici o putinţă de salvare. Iar, a mai garanta şi un viitor urmaşilor nici că mai poate fi vorba, dimpotrivă.
Şi totuşi, în această perioadă, cu evenimente dramatice pentru fiinţa acestui popor bătut de soartă, politicienii nu fac altceva decât să bată apa în piuă, ignorând sau trădând interesele ţării şi neamului românesc. Căci, sunt atâtea boli care ameninţă şi rod existenţa noastră ca popor, fără ca cei ce au condus, conduc şi vor conduce România să aibă păsare şi preocupare. Păi, văzut-aţi dumneavoastră, stimaţi concetăţeni, măcar ceva programe politice, proiecte sau dezbateri publice în campaniile electorale? Bunăoară, despre alarmanta scădere demografică, sau mai exact cum România a pierdut în numai două decenii, peste 3 milioane locuitori, (1990- 23,2 milioane locuitori iar în 2011 – aproximativ 20 milioane!). Cu atât mai grav cu cât, în urma unor studii şi analize ştiinţifice făcute recent la ONU s-a ajuns la concluzia că în acest ritm de scădere, prin 2125-2150 poporul român va dispărea din istorie, asemeni bulgărelui rostogolit la vale dinspre creastă, ce îşi accelerează viteza până la fărâmiţarea lui totală.
O altă boală necruţătoare ce a lovit România după mult trâmbiţata revoluţie decembristă, a fost determinată de o înstrăinare de-a dreptul criminală a resurselor naţionale – degeaba sau pe nimic; a petrolului şi gazelor naturale, aurului, argintului şi cuprului, metalelor rare, apelor minerale (peste 3000 de izvoare naturale!!) pământului arabil şi fertil, până acum fiind vândute străinilor peste un milion de hectare, a pădurilor din fondul forestier naţional şi privat, imobilelor de patrimoniu (vezi Fundaţia Gojdu, cu o avere de peste 1 miliard de Euro), dar şi sarea din adâncurile Podişului Transilvaniei, care ar putea alimenta câteva milenii întreaga Europa, ş.a.m.d.. Dar iată, că nici un lider politic, indiferent de culoarea politică nu vrea să tragă semnalul de alarmă, dimpotrivă am ajuns să ne fie ruşine până şi de tradiţiile, cultura, spiritualitatea şi istoria neamului, dovadă că, cinstindu-ne strămoşii şi eroii noştri, aceşti parveniţi fac doar nişte acţiuni de paradă, serbede şi lipsite de conţinut fără a crea o sensibilitate patriotică profundă, ci doar de ochii lumii,dar nu fără beneficii electorale publice.
Aşadar, ce politician aţi auzit, în afară de demagogie şi bârfă, să vorbească în cunoştinţă de cauză şi responsabil despre nevoia de a păstra la noi acasă ce ne-a lăsat bunul Dumnezeu, strămoşii şi părinţii la care adăugând partea noastră de contribuţie, să asigure şi să garanteze dezvoltarea propriei ţări? Altfel spus, în această campanie electorală promisiunile candidaţilor la preşedinţie şi partidele care-i susţin nu-şi focalizează proiectele pe interesul naţional, în schimb au transformat România într-o mahala urâtă, cu jocuri murdare şi gâlceavă cât cuprinde. În plus, astfel de politruci poartă ei vreo grijă pentru a rezolva şi o altă problemă tot la fel de spinoasă, a şomajului, străduindu-se a crea locuri de muncă şi a acoperi măcar parţial nevoile sociale, a stopa migraţia românilor în condiţiile în care, prin falimentarea economiei naţionale alte peste 3 milioane de confraţi şi-au părăsit ţara în căutarea unui loc de muncă?
Or de aici poţi să nu vorbeşti şi de alte multe necazuri ce se leagă nefericit de destrămarea familiilor, cu un impact devastator şi asupra educaţiei copiilor. Sau vorbind de sărăcie, ca despre o inevitabilă temă socială de campanie, nu poţi să nu vezi proliferarea fenomenului, nicidecum soluţii pentru eradicarea acestuia.
De altfel, după Decembrie 1989, României i-a lipsit, în primul rând, o strategie de dezvoltare economică şi socială, mai ales că cirul aşa-ziselor reforme a însemnat distrugerea economiei şi infrastructurilor acesteia, bulversarea sistemului de învăţământ şi de sănătate publică, batjocorirea istoriei naţionale, a patrimoniului material, cultural şi spiritual al ţării, lăsate cu sfinţenie moştenire de către înaintaşii noştri. Te doare sufletul văzând cum dispar treptat, treptat din patrimoniul poporului român: folclorul autentic, tradiţiile, obiceiurile, meşteşugurile noastre străbune, inegalabila arhitectură a satelor de odinioară, etc. Ce am câştigat în schimb? Nimic sau dimpotrivă, umilinţă şi ploconire în faţa celor mai mari puternici, veniţi de aiurea ca stăpâni la noi acasă, România va fi transformată într-o şubredă corabie ce navighează în derivă, după ce nevrednicii ei cârmaci, de teama furtunii au părăsit-o prin trădare şi fraternizare cu diavolul. Dar, revenind la sărăcie şi la faptul că mai mult de jumătate din populaţia ţării trăieşte ce e mult sub limita supravieţuirii, nu poţi să nu constaţi cum cei ce fac politică şi au tupeul de a candida la preşedinţia României, au conturile doldora de milioane, vile, case, reşedinţe pentru vacanţe, limuzine de lux, ş.a.m.d., marea lor majoritate dobândite din afaceri necurate, în schimb vin acum şi cerşesc iarăşi votul amărăştenilor. În fine, care dintre pretinşii „vizitii de caleaşcă uzată” aşa cum se prezintă acum România, îşi face probleme şi caută soluţii viabile, prin care să poată opri exodul inteligenţei româneşti, a specialiştilor, olimpicilor şi a zecilor de mii de medici (astăzi ţara noastră este lipsită de forţă activă de muncă cu înaltă calificare) şi până la urmă a unui întreg flux de valori ce a secătuit grav resursa umană din această ţară. Nu în ultimul rând, probabil dintr-o raţiune cinică a celor ce doresc să obţină jilţul domnesc de la palatul Cotroceni, exclud din dezbaterile lor publice şi temele, dar mai cu seamă măsurile reale pentru combaterea corupţiei dar şi pentru o justiţie cu adevărat curată şi independentă care să apere statul de drept, nu subordonându-se politicului să păstreze statul poliţienesc, antidemocratic. Dar, aşa cum este mult mai simplu şi mai uşor să-i prostească pe români, mai bine îi manevrezi şi stăpâneşti emoţional, profitând foarte probabil de masa de inculţi sau de cei cu un IQ nu tocmai rezonabil. În schimb ce ne facem, căci vom rămâne pe mai departe cu eterna noastră dramă naţională, lăsându-ne încă seduşi de falşi, ipocriţi şi incompetenţi cârmaci, ce nu vor rândui cum se cuvine treburile ţării. Mai ales, în contextul actual internaţional de unde ne vin atâtea semnale de atentate radical – secesioniste ce vizează destabilizarea României, unităţii şi siguranţei noastre naţionale. Oare, ne mai aude cineva?
Vasile Irod
