Printre obiceiurile Sărbătorilor de iarnă, împodobirea bradului este una specială, fiind în tradiția oamenilor un simbol al bucuriei, dar și unul al speranței că anul care vine va fi mai bun și mai spornic. În același timp, bradul împodobit creează în fiecare casă o atmosferă caldă și o invitație la împărțirea bunei dispoziții între cei dragi sau musafirilor care trec pragul, oferindu-li-se sufletul curat și generos al gazdelor. Cel mai mult se bucură copiii care așteaptă să vină Moș Crăciun, cel simpatic și surâzător, să le împartă daruri. Or cel mai nimerit decor este bradul cu miros de cetină, îmbrăcat frumos, bogat și falnic, iar dacă afară mai și ninge, efectul satisfacțiilor este garantat.
Obiceiul pomului de Crăciun este atestat pentru prima dată la popoarele nordice ale Europei, în sec. al XV-lea și apare ca o sărbătoare păgână, practicându-se cu împodobirea caselor cu brăduț, dar nu la Crăciun, ci de Anul Nou. Treptat, obiceiul coboară și se impune, îmbrăcând și haina creștină, în Germania, Franța, Spania, Italia, Elveția, Austria și în alte state din Europa Centrală și Occidentală. Abia din sec. al XIX-lea este exportat și în Europa de Est, pentru ca ulterior, pe calea protestantismului și a catolicismului să pătrundă până în Orient.
Pentru început, la români găsim obiceiul împodobirii pomului, sau a unor rămurele verzi de brad la nunți sau la moartea unui flăcău sau a unei fete mari. Dar ca datină de Crăciun apare abia spre sfârsitul sec. XIX-lea în casele orășenilor, încetățenindu-se mai târziu și în mediul rural, în special după Primul Război Mondial. Împodobirea bradului va fi însoțită și de diverse colinde, dar și de legende istorisite, de urări sau de visele împlinite ale oamenilor. Inițial, ornamentele pentru împodobit erau simple, rezumându-se la beteală, nuci poleite, fructe, lumânări, dar și unele mici obiecte de lemn pictat într-un amestec de culori, care în contrast cu verdele dominant al pomului, să confere casei un aer sărbătoresc și vesel și mai ales bradul să fie piesa centrală și maiestoasă, specifică sărbătorilor de Crăciun și Anul Nou pentru fiecare familie în parte. În vremurile noastre, împodobirea bradului în ajunul Crăciunului se îndepartează oarecum de simbolul religios, devenind mai degrabă o modă și un obiect decorativ pentru a crea o anumită ambianță de bunăstare, de culoare și de lumină, de muzică, poezie și povești cu Moș Crăciun, care ne duc cu gândul în lumea basmelor și a teatrului, proiectându-se astfel și anul care vine, cu speranțele lui de mai bine. Așa știm și așa ne-am obișnuit cu semnele și obiceiurile Sărbătorilor noastre creștine, dintre care farmecul bradului împodobit merită și are locul lui de onoare în casa fiecărui gospodar. Dar dincolo de admirație și bucurie găsim acea liniște sufletească și încrederea că de acum încolo urmează să fie mai bine și mai ales că lumea viitorului va fi mai bună și mai generoasă. Și pentru că așa funcționează miturile, fie ca Sărbătoarea Nașterii Domnului să vă dea puterea de a trece peste neajunsurile și necazurile anului care pleacă, iar 2020 să vă aducă în casă mult mai multe bucurii și satisfacții și mai ales încrederea într-o Românie mai bună și prosperă, cu un viitor împlinit!
LA MULȚI ANI!
Prof. VASILE IROD
