Titlul acestui articol are menirea de a evoca o personalitate distinctă a culturii şi literaturii române, Ştefan Augustin Doinaş, care a trăit şi a creat în anii centenarului Marii Uniri Naţionale, 1918-2018. În revista România literară a fost inclus pe lista canonică din ultima sută de ani, rezultată din opţiunile exprimate de treizeci şi cinci critici, istorici literari şi poeţi (cu un constant exerciţiu critic aplicat poeziei). Spre deosebire de lista canonică de proză, aceasta, ( lista canonică de poezie, n.n. I.T.), cuprinde în ordine cronologică poeţi, nu volume, iar, în paranteză, anii în care au apărut volumele acestora la debut editorial: Tudor Arghezi, Cuvinte potrivite, (1927), George Bacovia, Plumb (1916), Nichita Stănescu, Sensul iubirii (1960), Marin Sorescu, Singur printre poeţi (1964), Ştefan Augustin Doinaş, Cartea mareelor (1965), Gheorghe Grigurcu, Un trandafir învaţă matematica (1968).
Presa de profil cultural-literar şi artistic a omagiat personalitatea şi opera acestui scriitor polivalent, care a sporit patrimoniul literaturii române cu creaţii valoroase din mai toate genurile literare: poezie, proză, dramaturgie, teorie şi eseistică, traduceri şi literatură pentru copii. Ştefan Augustin Doinaş apare astfel, ca un scriitor clasic şi contemporan remarcabil, prezent în cele două istorii literare manolesciene, în Istoria critică a literaturii române 5 secole de literatură şi Istoria literaturii române pe înţelesul celor care citesc.
Dimensiunile esenţiale şi perene ale operei doinaşiene sunt poezia şi eseistica.
Autorul acestor laturi literare, bivalente, autentice şi veritabile, este clasic şi prin faptul că apare în programele şi manualele preuniversitare sau în lucrări de anvergură, tratate de nivel universitar. Poezia lui Ştefan Augustin Doinaş a cunoscut trei etape succesive, acreditate şi preconizate pentru învăţământul liceal şi universitar.
Prima etapă este ilustrată de baladele din deceniul V, al secolului XX, inclusiv capodopera Mistreţul cu colţi de argint, dar şi poeziile scrise, nepublicate, până în anii şaizeci.
A doua etapă sau fază a poeziei doinaşiene se concretizează artistic prin poemele abstracte din deceniile VII şi VIII, iar a treia, din deceniul IX, mai precis după anul 1985, până la începutul secolului XXI din mileniul III.
Etapa finală începe cu volumul Vânătoare cu şoim şi se continuă cu ciclurile poetice Manual de dragoste, Ovidiu la Tomis şi Anul scufundat, adunate, selectiv, în antologia Foamea de unu din anul 1987. Exegeţii, criticii şi istoricii literari cei mai autorizaţi, inclusiv Nicolae Manolescu, consideră că Ştefan Augustin Doinaş este autorul excepţional al creaţiei poetice, epico-lirice, profunde şi spectaculoase, din etapa de debut, asemenea înaintaşilor ardeleni, George Coşbuc şi Lucian Blaga, cel din urmă fiind o personalitate providenţială, omul providenţial, aşa cum l-a considerat Gheorghe Grigurcu. Aportul literar al lui Ştefan Augustin Doinaş este excepţional şi în domeniul teoriei, eseisticii şi criticii literare, prin volumele Lampa lui Diogene, 1970, Poezie şi modă poetică, 1972, Orfeu şi tentaţia realului, 1974, Măştile adevărului poetic, 1992. El s-a remarcat astfel şi în acest domeniu teoretic şi eseistic pe care l-a ilustrat la un nivel cu totul remarcabil, comparabil cu cel blagian, ori cu acela al unor inegalabili exponenţi europeni, precum Paul Valery. La sfârşitul acestui expozeu publicistic, amintim cititorilor ziarului Gorjeanul că scriitorul Ştefan Augustin Doinaş ne-a oferit, cu generozitatea şi profunzimea orizontului său literar, posibilitatea de a-l aniversa, la centenarul naşterii sale, 26 aprilie 2022, şi de a-l comemora, la cele două decenii, de la stingerea sa din viaţă, 25 mai 2002.
Ion Trancău
