Dacă Prof.univ.dr.ing Iulian Popescu n-ar avea talent de tot nu mi-aş pierde timpul cu aceste note de lectură, mai critice decât l-am obişnuit. Pe coperta patru, alături de fotografia unui om serios, sunt înşiruite sutele de articole şi tratate de specialitate ale domniei sale.
Un fost student al centrului universitar Cluj de odinioară, absolvent al unei Facultăţi de mecanică şi devenit profesor universitar la Universitatea din Craiova, după ce lucrase în branşă ca inginer mecanic la fosta Electroputere. Nu ştiu de când s-a apucat de scris romane, dar după pensionare şi-a făcut un obicei ca la două-trei luni să scoată câte unul. Cum s-ar spune, pe bandă rulantă. Şi titlurile sunt numeroase, majoritatea uşor de citit şi chiar plăcute. Legăturile sale cu Gorjul şi cu Oltenia, fiind din comuna gorjeană Licurici se văd şi fără eforturi în scrierile sale. Adică, în romane.
N-o să intru în amănunte, romanul l-am citit mai demult şi am stat în cumpănă dacă să scriu despre el au ba. A apărut la Editura SITECH, Craiova, 2015. Probabil o editură dintre cele interesate de banii autorului, fără consilier editorial, fără redactor de carte şi, evident, fără corector. Deşi romanul nu suferă la capitolul corectură şi acurateţea limbii române, plină de arhaisme olteneşti, gorjeneşti şi chiar transilvano-săseşti.
Cel mai bine este să-l lămuresc pe autor cu propriile arme. I-a dat posibilitatea unui amic Prof.univ.dr.ing. Fiz. George Arghir să-i scrie o prefaţă. De ce n-a îndrăznit să se adreseze unuia mai obişnuit cu scrierile literare ori pretins literare să nu mă întrebaţi. Pur şi simplu, nu ştiu! Ei bine, argumentul lui Iulian Popescu prezentat într-o „Notă” adăugată prefaţei ar fi că-i ştie preocupările şi numeroasele succese în domeniul aeronauticii ale vechiului său prieten, Prof. George Arghir. Căruia îi înşiruie meritele sportive remarcabile, fiind autor şi a opt articole de teorie a aripii şi istoria zborului.
Din aceeaşi notă aflăm următoarele: „Mai adaug că mi-am permis <<să-l cenzurez>> puţin, deoarece în varianta iniţială intra prea mult în detalii ştiinţifice şi tehnice, prefaţa devenind… o lucrare ştiinţifică. Şi…. Prea lăuda autorul. Îi mulţumesc pentru sârguinţa cu care s-a aplecat asupra romanului şi a aprecierilor.” Semnează, Iulian Popescu.
Păi ce facem domnule Iulian Popescu, aveţi o Bibliografie pe două pagini, Internetul ocupă două pagini, iar capitolul DETALII DESPRE BALOANE este unul ce merita să apară într-o carte despre baloane sau dirijabile şi nu într-una ce se pretinde ROMAN. Adică, Iulian Popescu comite aceeaşi eroare cu a prefaţatorului. Dacă Editura SITECH n-ar fi doar Tipografia cu acelaşi nume din Craiova, ci o editură adevărată, poate că v-ar fi tras de mânecă.
Mai gândiţi-vă, scriitorii adevăraţi trudesc în faţa slovei ce urmează a fi tipărită doi-trei ani sau unii decenii. Cum aveţi har, este timpul să vă mai îndreptaţi pe ici, pe acolo apucăturile de manufacturier al unor romane pe bandă rulantă. Ilustrate la fel ca un tratat ştiinţific, cu veleităţi universitare.
ION PREDOŞANU
