În urma topirii zăpezii unele locuri de pe sub munte arată urât. Resturi menajere, materiale de construcţii aruncate în albia râurilor şi nu în ultimul rând sticle de plastic goale şi saci goi cu tot felul de nume pe ei urâţesc peisajele, iar dacă ne uităm mai bine pe hărţi constatăm că există chiar zone sau arii protejate.
Dacă prin Costeni, Izvarna, Sohodolul Izvarnei ori Pocruia unde am făcut o tură în această perioadă pentru fotografii de primăvară am fost surprins de curăţenia întâlnită în drum, nu acelaşi lucru l-aş spune la finalul periplului meu când am vrut să parcurg în amonte de Tismana până la confluenţa cu Tismăniţa. Mizeria aruncată cel mai probabil de astă vară sau toamnă de cei veniţi „la un grătar” în peisajul mirific al locului (iarăşi aş mai zice eu câte ceva despre mult „pritocita” Lege a Picnicului aprig dezbătută cu ceva timp în urmă de parcă se terminaseră toate legile, dar din păcate căzută în cea mai adâncă uitare – dar zic degeaba că vorbesc în borcan) a fost acoperită de zăpadă, iar acum (odată cu primavara) a ieşit la iveală ca nişte cicatrici urâţind peisajul. Acum trebuie să fim realişti şi să recunoaştem că resturile de ţiglă spartă, moluzul şi resturile din râu nu au fost aduse de respectivii „turişti-grataragii’’, ci mai degrabă de localnicii ce şi-au făcut anumite modificări la construcţiile ori anexele lor, iar moluzul l-au aruncat pe malul apei.
Dar haideţi să nu ne suparăm prea tare şi să sperăm ca odată cu creşterea gradului de conştientizare a cetăţenilor faţă de problemele actuale ale mediului ambiental şi aceste apucături ce pe lângă faptul că urâţesc peisajul pot avea şi urmări neprevăzute pentru comunităţile din zonă vor înceta.
Perimetru Costeni- Izvarna – Sohodol – Pocruia este dacă putem să-i spunem aşa un fel de ‘’echivalent în miniatură’’ al drumului de sub munte, ce pleacă de la Curtişoara şi sfârşeşte la Polovragi. Sătucurile de munte, abundenţa de izvoare unele chiar pe marginea drumului numite de localnici “bolboroase’’ sau „fierbători” (unde apa ce vine în opinia unor hidrologi pe sub munte tocmai din zona Retezatului Mic având în opinia lor aceaşi obârşie cu Izvoarele Cernei- cel mai puternic izvor carstic din ţară), localnici binevoitori iată numai câteva dintre atributele ce s-ar putea constitui în motive pentru dezvoltarea potenţialului turistic al acestui perimetru din păcate prea puţin cunoscut pentru adevăraţii iubitori ai naturii gorjene.
De asemeni cei ce doresc sa viziteze satul Sohodol ori Cheile Sohodolului de Izvarna vor fi cu siguranta impresionaţi de pitorescul locurilor.
Trebuie doar ca la nivel de comunităţi locale să fie conştientizat faptul că, aruncarea la întâmplare a deşeurilor ori moluzurilor poate influenţa în mod negativ ambientul local cu consecinţe greu de prevăzut pe viitor.
Mugurel Petrescu