Noi i-am ales, cu ei defilăm!

280

Este greu înţeles de ce România a ajuns în situaţia ridicolă de a avea un megaParlament, dar e şi mai dificil pentru noi, contribuabilii de rând, să-i întreţinem în următorii 4 ani pe cei 558 „aleşi” ai neamului, în urma acestei parodii de vot uninominal. Cu ei va trebui să defilăm, şi până la urmă să alimentăm o uriaşă maşină de tocat bani, neavând macar garanţia că aceştia îşi vor asuma şi mega-răspunderea actelor legislative, cinstite şi loiale interesului naţional. Mai ales că se aşteaptă imperativ rezolvarea câtorva probleme fundamentale pentru ţară – modificarea Constituţiei şi totodată a structurii administrativ – teritoriale, o reformă reală în justiţie şi desfiinţarea unor mecanisme – tip caracatiţă în sistem, plus multe alte legi şi coduri cerute de o mult mai bună funcţionare a instituţiilor statului român.

Din păcate, lucrurile nu par deloc a fi aşa, câtă vreme cei ajunşi în Parlament cu mandat din partea noastră, se încăpăţânează a ne considera pe noi, cetăţenii de rând, servitorii lor, şi nu ei în serviciul naţiunii. Or, clamând mereu frustările noastre, ne putem pune întrebarea că şi cei ce dau votul unora sau altora, sunt de vină, neştiind să separe grâul de neghină şi adevărul de minciună. Aşa se şi explică de ce unii parlamentari se găsesc chiar la al treilea sau al patrulea mandat, deşi nici inteligenţa şi mai cu seamă bunele intenţii nu-i dau afară din casă, în schimb, mint de sting, furându-ne uşor căciula dintr-un evident motiv – interesul personal şi goana după privilegii. Aşa „reuşim” să-i alegem, să-i avem şi cu ei să defilăm, dându-ne seama după oarece vreme, cum astfel de indivizi se cred a avea un statut mult prea deasupra noastră, în vreme ce noi, mereu păcăliţi de vorbe, nu le taxăm în niciun fel activitatea şi mai ales lipsa de performanţă. Şi dacă vreţi, asta se întâmplă de la consilierul local şi primar, până la cea mai înaltă demnitate la vârf a statului român, în condiţiile în care ei sunt delegaţii puterii pentru a rezolva problemele oamenilor şi ale ţării şi nu invers.
Cu alte cuvinte, poporul suveran se face direct vinovat, întrucât, în loc să ceară fiecăruia plata facturilor după expirarea mandatului, se lasă în continuare înşelat, devenind după 90 încoace, cu voie sau fără voie, însăşi complice la toate belelele din ţară, însemnând deopotrivă falimentarea fabricilor şi uzinelor, desfiinţarea unităţilor agricole, vânzarea şi secătuirea resurselor naturale, deteriorarea sistemelor de învăţământ şi sănătate, patrimoniului cultural naţional, etc. Iar de aici, şomaj în masă, cât cuprinde, emigraţie masivă a forţei de muncă şi scăderea dramatică a nivelului de trai al populaţiei. Cu atât mai mult cu cât „aleşii” ţării provin din rândurile noastre, şi deci nu sunt nici mai buni şi nici mai răi decât noi. Şi ne întrebăm cum lumea merge înainte, iar românii bat pasul pe loc sau mai grav, merg tot înapoi ca racul. Din păcate, avem un fel al nostru de a ne lăsa păcăliţi, ori să-i păcălim pe alţii, să lâncezim sau să ignorăm ce fac şi desfac cârmuitorii noştri. În schimb, ne plac talk-shourile şi bârfele cu de toate, gâlceava şi scandalurile etc., în rest greu, foarte greu ne mişcăm a ne ordona viaţa spre o evoluţie pozitivă, aceasta însemnând dezvoltare, civilizaţie şi prosperitate pentru România.
După cum gravă este lipsa de responsabilitate civică, de vreme ce am ajuns să dăm votul nostru la alegeri şi unor personaje dubioase, certate cu legea, cu dosare şi condamnări penale pentru abuzuri şi acte de corpuţie, deasemenea unor traseişti şi fripturişti politici ş.a.m.d. Este unul dintre principalele motive pentru care în actualul Legistlativ s-a adunat atâta „pleavă şi neghină”, necinste şi incompetenţă. De altfel, cei „558” fac eforturi disperate pentru a se blinda cu o supraimunitate pentru care, fără cea mai mică jenă, ignoră atât justiţia cât şi voinţa poporului.
În fine, Gorjul se încadrează la rândul său într-un nefericit studiu de caz. Mai exact şi aici scena politică locală, administraţia publică şi mandatele de parlamentari în Legistlativul României sunt ocupate sau girate, în general, de aceleaşi personaje de 10 – 15 ani încoace, ba chiar mai mult, ale căror rezultate sunt îndoielnice sau extrem de slabe. Iar acest lucru se poate vedea din situaţia dramatică în care se găseşte economia judeţului nostru iar de aici accentuarea sărăciei şi condiţiilor precare de viaţă ale populaţiei. Numai că, pe cât de mare este partea lor de vină, tot pe atât, aceasta ne revine şi nouă, a celor ce i-am făcut domni, rostuindu-le scaunele puterii, fără a-i trage şi de urechi că nu şi-au făcut bine treaba. Chiar mai mult, pe unii dintre ei i-am recompensat şi cu alte mandate de parlamentar. Acum singura şansă pentru gorjeni rămâne deocamdată mineritul şi energia şi asta atât timp cât o mai vrea bunul Dumnezeu să ne ofere din darul său ceresc. În rest s-a distrus aproape totul şi nu a fost pus nimic în loc, rămânând doar câteva relicve din fabricile şi uzinele ce reprezentau cândva mândria Gorjului. Mai sunt ceva manufacturi firave şi iniţiative private, mai degrabă improvizate, de unde fără îndoială o lipsă a locurilor de muncă şi o rată a şomajului cu mult peste media pe ţară. Resurse şi oportunităţi ar fi, mai ales în domeniul agriculturii, turismului şi serviciilor, dar din păcate şi aici zeci de mii de ha de teren agricol sunt lăsate pârloagă, plantaţiile pomi – viticole au fost şi ele devastate, la fel fondul forestier, zonele turistice prost administrate etc. În schimb, şi-au găsit loc căpuşele potenţaţilor vremii, ce se înfruptă cu lăcomie din avuţia şi resursele judeţului, atâtea câte mai sunt, într-o deplină şi „frăţească” armonie politico – autocrato – sindicală.
Şi atunci, ce au făcut politicienii şi aleşii noşti locali pentru binele judeţului, în afară, eventual, de ieşirile lor uneori delirante, pline de ipocrizie şi demagogie pe la talk – showurile şi emisiunile TV? Mai pot avea ei credibilitate în faţa oamenilor, găsindu-şi cu greutate locul în rezolvarea problemelor comunităţilor locale, cu excepţia gălăgioaselor prezenţe din campaniile electorale ? Ori, e limpede că dincolo de minciună şi incompetenţă, de promisiuni virtuale ce nu şi-au găsit niciodată rezolvarea – şi-au văzut decât de propriile interese, parazitând şi pricopsându-se din banii publici. Bunăoară un domn, de când se ştie parlamentar, făcea în 2008 şi repeta acelaşi lucru în 2012 promisiunea construirii unei şosele ce urma să lege direct judeţul Gorj de Transilvania şi Banat prin detonarea şi sfredelirea făloşilor noştri Carpaţi. Rezultatul ? Nu numai că nu s-a mişcat nimic din promisiunea făcută, dar suntem de râsul lumii pentru că cei ce rânduiesc treburile judeţului nu sunt în stare să reabiliteze de ani de zile măcar cele câteva zeci de km din DN pe porţiunea Rovinari – Bumbeşti-Jiu, plin de gropi şi hârtoape! Cât despre celelalte – protejarea şi valorificarea potenţialului turistic, istoric şi cultural, protecţia mediului, etc. bătem pasul pe loc şi chiar mai rău de atât. Şi atunci, despre ce vorbim? Sau dacă domniile lor nu vor sau nu pricep să-şi facă datoria, să lase măcar specialiştii să se ocupe cum ştiu mai bine să-şi facă treaba pe domeniile lor de activitate din instituţiile deconcentrate. După cum credem că a sosit vremea ca şi noi, gorjenii să deschidem bine ochii şi să ne trezim cu mintea limpede, dând mandat unor altfel de lideri, valoroşi şi de bune intenţii, cu precădere din rândul tinerilor. Doar aşa vom putea reuşi să punem ţara pe picioare, inclusiv o altă perspectivă judeţului Gorj, mai ales o certitudine pentru viitor. Şi avem credinţa că se poate, dacă vom schimba în primul rând mentalităţile, deopotrivă pentru alegători şi aleşi.
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here