„A fost comparat cu Ianus, de-a lungul întregii sale cariere politice, nefăcând altceva decât să-şi ascundă jocul şi să privească pe furiş la alţii. Iniţiator al destinderii cu URSS, reia relaţiile cu R.P.Chineză şi opreşte războiul în Vietnam. Succese certe, dar i se poate imputa în acelaşi timp şi un şir de ACTE câtuşi de puţin demne: se ştie că a aprobat lansarea asupra Hanoiului a bombelor cu bile, autorizarea operaţiunilor clandestine ce au condus în final la uciderea lui Salvador Allende, în Chile, construcţia rachetelor «MIRV», ca să nu mai vorbim de scandalul Watergate. Nixon îi respecta pe toţi şi dorea să fie informat despre colaboratorii şi prietenii săi, dar mai ales despre adversari. Nu-şi alegea metodele, orice cale fiind bună, inclusiv a spionajului intern. Richard Nixon lupta, cu armele sale favorite care i-au adus porecla de «Tricy-Dick», adică «Richard – şiretul». Metodele sale verificate care i-au adus succes au fost: intrigi, calomnii, lovituri sub centură, etichetarea adversarilor, metode puse în slujba unui singur ţel: interesul personal. Dacă Johnson cerea să fie filmat, Nixon voia să fie înregistrat, de la decizii politice şi până la faze banale. În seifurile de la Casa Albă se acumulau pe zi ce trecea, sub preşedinţia sa, kilometri de bandă magnetică. Nu îl iubea poporul, poate că îl ura. A practicat interceptările telefonice. A dezvoltat serviciile secrete pentru controlarea inamicului intern. Dezaprobat de propriul său popor, demisionează la 9 august 1974!” („Lumea văzută de medici” de Paul Ştefănescu. Editura Medicală, Bucureşti 1991, pag. 138 – 140).
În mare, acesta a fost Richard Nixon sau Nixon Ianus, sau Nixon şiretul. Un preşedinte al SUA cu destule defecte, cu destule afaceri murdare, ce au culminat cu afacerea WATERGATE. Era în anul 1974. S-au scurs 30 de ani de la acea afacere murdară în care a fost implicat şi Nixon şiretul.
… Ai noştri politicieni locali sau naţionali au multe din „defectele” lui Richard Nixon. Nu sunt implicaţi în afacerea WATERGATE, dar şi-au creat afaceri „curat – murdare”, pe spinarea „răbdătorului” popor român după 1989 şi până-n în prezent. Folosind armele lui Nixon şiretul: intriga, calomnia, loviturile sub centură, etichetarea adversarilor, interesul personal şi după 6 iunie 2004, şi după 20 iunie 2004 şi după toamna sau iarna lui 2004, ai noştri politicieni locali sau naţionali vor triumfa. Alegerile locale din 6 iunie 2004, în unele localităţi gorjene au fost destul de murdare: alegători „debusolaţi” în stare de ebrietate, diverse mijloace de transport puse în slujba alegătorului, cârciumi „funcţionabile” încă în ziua alegerilor, manipularea din umbră şi îndoctrinarea din timp au adus cu ele şi „conducătorii” noştri locali pe 4 ani de zile. Mulţi dintre ei, figuri cunoscute chiar după 1989, sătui de averile strânse pentru ei, dar „nesătui” de averile strânse pentru urmaşii urmaşilor lor. 6 iunie 2004 reprezintă o nouă „etapă” de îmbogăţire a „nesătuilor” de după 1989.
Teodor Voicu
