Nemilos şi tragic, destinul a oprit timpul, prea grăbit să îl ducă în lumea fără dor pe distinsul profesor, scriitor şi om de cultură, Viorel Gârbaciu, spirit ales şi generos, cel care ne-a fost şi la bine şi la greu un inegalabil soţ, tată şi prieten. S-a dăruit pe sine pentru binele celorlalţi, pentru binele cetăţii, şi a păstrat mereu pe chipul său plin de nobleţe strălucirea zâmbetului, încurajând şi lucrând pentru binele celor mici şi al celor mari, prin actul binefăcător al educaţiei şi culturii, al civismului şi solidarităţii sociale. Cât ar fi de cuprinzătoare şi luminoase, cuvintele nu pot înlocui pe omul Viorel Gârbaciu, gesturile şi faptele lui dătătoare de speranţă, binefacere şi mulţumire. Este greu să aflăm vreodată de ce soarta ia dintre noi aşa devreme oamenii buni şi rari, spiritele mari, înălţătoare. A fost un profesionist desăvârşit. S-a risipit pe sine în multe lucruri frumoase pentru a-şi respecta vocaţia artistică şi misiunea de făuritor de cultură. Profesorul Viorel Gârbaciu a făcut educaţie şi artă la Palatul Copiilor Târgu-Jiu, unde a înfiinţat o formaţie de chitară a elevilor şi grupul folk “Strunga”. El însuşi a fost îndrăgostit de chitară, căreia i-a adus aproape şi poezia. A făcut de toate în scurta-i viaţă. Şi teatru, şi critică literară, şi cărţi pentru copii şi atâtea altele. Ca manager, omul de cultură Viorel Gârbaciu a condus timp de 15 ani Şcoala Populară de Artă Târgu-Jiu, instituţie importantă de cunoaştere, valorificare şi promovare a artelor tradiţionale şi a tinerilor talentaţi din Gorj. Aici a înfiinţat Grupul folcloric “Măriile Gorjului”, Grupul bărbătesc “Ca la Gorj”, Ansamblul folcloric “Maria Lătăreţu”, teatrul de păpuşi pentru cei mici. Tot aici, începuse să realizeze şi concerte pentru Orchestra de cameră “Lira Gorjului” din Târgu-Jiu. Ştia să intervină la nevoie, prezenţa şi dăruirea sa profesională aduceau încredere şi bucurie în inimile celor din jur. Iubea copiii, oamenii, iubea viaţa şi arta, se săvârşea mereu pe sine pentru îmbunarea oamenilor prin cultură. Şi-a iubit foarte mult profesiunea şi a fost un model pentru ceilalţi. Impresiona prin măreţia clipei şi înflăcăra dorinţa de a face bine. Pentru domnia sa însă, destinul a fost neîndurător, o boală nemiloasă i-a frânt iubirea de viaţă, despărţindu-l mult prea devreme de cei dragi, de oameni, de raiul de pe pământ. Îl sunam adesea la Radio “Omega”, unde realiza emisiunea “Curtea cu prieteni”. Mă atrăgeau bunătatea sa, glasul unic, original. În fiecare seară de marţi a săptămânii îl ascultam în puterea liniştii recitând cu vocea-i de neconfundat versurile din poezia lui Adrian Frăţilă: “ Mi-au venit prietenii la curte/Amânăm tristeţea după sărbători/Zilele-mpreună sunt aşa de scurte/Preacinstite sfetnic, umple-i cu erori/Cât eu bat şindrilă proaspătă pe casă/Du-i să afle tihnă colo sub arţari/Spune-le că-n vremea asta fumegoasă/Nu ne mai găseşte moartea necesari.” Nu am crezut, dar şi de această dată, moartea a fost nemiloasă şi neomenoasă, cum este ea totdeauna. Nu numai că nu a vrut amânarea tristeţii până după sărbători, dar ne-a lăsat fără prietenul nostru bun şi drag! Viorel Gârbaciu era omul necesar, aici, în tumultul lumii cu dor, printre oameni, pe pământul cu arţari şi frumuseţi, de ce l-a găsit moartea necesar? Şi ni l-a luat, blestemata, dintre vii, în ziua de luni, 26 martie 2018. Ilustrul om de cultură gorjean s-a născut la 1 iulie 1948 într-o familie de învăţători din satul Teleşti. În vara acestui an ar fi împlinit 70 de ani. Viorel Gârbaciu a fost un profesionist de neînlocuit, dar şi un familist devotat. Şi-a împlinit cu cinste şi demnitate viaţa. Şi-a preţuit familia. O soţie minunată – Mariana Gârbaciu şi doi băieţi ca doi îngeri – Costin şi Iani Gârbaciu. Plecarea lui Viorel Gârbaciu din lumea cu dor, în lumea fără dor, lasă un gol imens în inimile celor apropiaţi, dar şi amintirea unui om înţelept şi întemeietor al binelui. Despre sufletul său inconfundabil, plin de bună-credinţă şi dăruire pentru semeni, despre omenia şi dorinţa sa de a ajuta, s-a vorbit şi se va mai vorbi multă vreme. Este tragic că destinul l-a răpit prea devreme dintre noi! Dumnezeu să-l odihnească în pace, îngerii să-i vegheze veşnicirea!
Ec. Dumitru Cinciulescu,Director, Tipografia PRODCOM Târgu-Jiu
