Prea obişnuit să lase impresia că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase, omul din capul statului încearcă cu o disperare demnă de o cauză mai bună să ne convingă de dorinţa bezmetică a încă unui mandat. Spre a ne arăta ce poate el la capitolul reformă, de parcă nu i-au fost suficienţi cinci ani de contrareformă.
Te apucă râsu’-plânsu’ când nu mai recunoaşte în ruptul capului greşelile trecutului apropiat. Aşa, de pildă, cu un aer de nevinovat, Traian Băsescu uită că i-a luat personal apărarea ministrului Tineretului şi Sportului, pentru ca acum să dea vina pe PD-L. Cu nonşalanţă, susţine că „Ridzi are responsabilitatea falsului, dacă l-a făcut”. Bun, dar cine-a oprit anchetarea cazului la DNA? La fel se poate afirma orice despre cazul flota, vândută fără ştirea şi semnătura lui.
Despre cazul Omar Hayssam ce să mai vorbim! Este singurul cetăţean acuzat de terorism şi prins pe teritoriul României, făcut scăpat cu ajutorul „Profesorului” din Dealul Cotrocenilor. Numai că Preacinstitul Traian Băsescu a secretizat dosarul Omar Hayssam exact pentru 50 de ani şi promite, cu mult tupeu, că-l va desecretiza dacă va fi ales pentru al doilea mandat. Ca să vezi! Ce fraieri şi uituci îi crede pe românii chemaţi la urne. Parcă tot domnia sa afirmase ceva despre „Demisionez în cinci minute!”, ca şi în legătură cu renunţarea la locuinţă, de fapt vila din str. Mihăileanu, pe care primarul general Băsescu Traian i-o atribuise cetăţeanului, mai presus de lege, cu acelaşi nume. Iar apoi, în felul care-i este caracteristic, s-a răzgândit! De fapt, în cinci ani de mandat, ca Zeus ce se credea, a fost nu odată la limita legalităţii şi a (ne)respectării Constituţiei. Pe care susţine că o ştie foarte bine. S-o încalce, am zice, luându-ne după desele cazuri în care o răstălmăcea în propriu-i interes. De „realizărili” guvernului Băsescu-Boc, inexistente, nu mai grăieşte nimic.
Dacă Angela Merkel, cancelarul reales al Germaniei, prevede un an 2010 greu şi pentru germani, care vor cunoaşte o revenire economică, dar nu şi scăderea şomajului, la Pinochio Băsescu nu este cazul. Minte frumos, ba că nu-şi propune guvernul lui de buzunar o ieşire din criză, ba că dublează salariile şi pensiile, deşi nu ar putea aşa ceva ca preşedinte într-o democraţie cu regim semi-prezidenţial. Doar dacă se consideră al doilea Ceauşescu! Autoproclamatul „regim Băsescu” a creat haos sub toate aspectele. Un haos generalizat, economic, social, politic şi candidatul nu aminteşte nimic despre intenţiile viitorului mandat. Asta, în situaţia că ar fi câştigătorul turului al doilea. Ce ne-ar oferi, mă rog? Perfecţionarea haosului şi generalizarea corupţiei de partid şi de stat a PD-L?
La el, absenţa programului electoral este limpede. Înaintea turului unu a tot turuit despre referendum şi iluzoriile lui obiective. Acum, nu mai are despre ce îndruga. Şi atunci, lipsindu-i programul electoral, speculează atacurile la „moguli”, „tonomate”, „comunism” şi comentează singur, ori prin flaşnetele de la PD-L evenimente mărunte. S-ar putea să aibă dreptate şi în spatele celor petrecute la Timişoara să nu fie direct implicaţi democrat-liberalii, ci aliaţii lor din aripa dură a PNŢCD. Nici măcar nu realizează ridicolul situaţiei! PD-L calcă voios şi ireversibil pe urmele PNŢCD!
Din disperare, Traian Băsescu fuge ca dracul de tămâie de o analiză a ceea ce ar fi trebuit să facă în cei cinci ani de mandat, aruncând petarde cu subiecte parazite şi, evident, minore. De anticomunism n-ar trebui să vorbească el, care-a fost un profitor şi al vechiului regim, dar şi al celui de după Revoluţie. Modul lamentabil în care-şi pregăteşte ieşirea din scena politică îl discreditează. Dacă acum nu mai este cam demultişor o persoană credibilă, nu-şi dă seama că, după 6 decembrie 2009, nu va mai conta pe scena politică nici măcar cât copia sa Emil Constantinescu?
Calificat de inamicii deloc puţini ba „beţiv”, ba „bolnav” ori chiar „paranoic” se dă de ceasul morţii (politice, desigur!) să ne dovedească contrariul.
Aseară, Traian Băsescu avea de înfruntat dialogul cu diplomatul de carieră Mircea Geoană. Mare maestru al diplomaţiei, singurul dintre români care are ştaif de preşedinte adevărat, nu de preşedinte-jucător, de care România nu are nevoie, Mircea Geoană şi-a dat seama că adversarul lui este terminat. Adică, în corzi. Cel mai mare adversar al lui Traian Băsescu a fost şi este însuşi Băsescu Traian.
Nu avem emoţii, aşa cum nici Mircea Geoană a declarat în interviul acordat lui Cătălin Tolontan că nu are. Dintre cei doi parteneri şi adversari în turul al doilea, românii vor alege câştigătorul moral al unei lupte drepte. Pe acela dotat cu har de la Dumnezeu, cu o anume carismă şi mult echilibru. Maestru al eschivelor, bănuim şi sperăm că Mircea Geoană a răspuns cu calm posibilelor atacuri murdare la care a fost supus de cel care simte că-i fuge tronul Cotrocenilor de sub picioare.
Ion Predoşanu
