Se împlinesc la 1 decembrie 2018 o sută de ani de la Marea Unire a românilor. Toată suflarea românească se bucură şi sărbătoresc acest eveniment care, în 1989, a devenit sărbătoarea naţională a României. De-a lungul acestui an i-au fost dedicate acestui eveniment o serie de activităţi culturale şi nu numai culturale. Ceea ce vrem să subliniem este că acestea au fost totuşi puţine şi sărace în conţinut în comparaţie cu măreţia şi importanţa acestei aniversări. Parcă nici presa, nici televiziunile nu dezbat şi nu pun în evidenţă suficient această mare sărbătoare. Dacă tot vorbim de Unire şi unitate teritorială, hai să promovăm mai mult aceste deziderate. Aceasta nu este atât o necesitate festivistă, ci o contrapondere la unele tendinţe ce se manifestă în spaţiul carpato-dunărean. Se vorbeşte de regionalizare în alt sens, nu în sensul de descentralizare necesară. Se comentează că unele regiuni sunt mai bogate ca altele, că unii sunt mai muncitori şi mai descurcăreţi ca alţii rezultând astfel zone bogate şi zone sărace. Astfel, se sugerează că unele părţi de ţară să se despartă în vreun fel de ţara mamă ca, nu cumva, sa meargă banii lor spre regiuni sărace. Ca să nu mai vorbim de cererile de independenţă pe criterii etnice care ar duce la ştirbirea statului naţional unitar. Insistăm ca toate activităţile dedicate centenarului să argumenteze şi să concluzioneze prin mijloace specifice, că tot mai bine ne e împreună. Cât de frumoasă este harta ţării noastre sub formă de medalie! E cea mai frumoasă hartă între hărţile ţărilor lumii. Şi-ar putea-o imagina cineva ciuntită în vreun fel? Se vede treaba că avem şi inamici, deşi noi, românii, suntem promotori ai stabilităţii şi păcii în regiune şi în lume. Proruşii nici nu vor să audă de unirea Moldovei cu România, ci, dimpotrivă, vorbesc de alipirea Moldovei de dincolo de Prut cu Moldova fostă sovietică în vederea constituirii unei Moldove Mari.?! Pe de altă parte, vecinii noștri unguri nu se pot împăca cu ideea că au pierdut un teritoriu pe care, cândva, l-au stapânit. Şi astfel, ei cumpără, la propriu, suprafeţe din pământul de la graniţă. Cumpără, şi cumpără, şi cumpără până când vor zice că e teritoriu unguresc, ca să nu mai vorbim de încurajarea verbală şi cu bani multi a acţiunilor care urmăresc declararea unor autonomii teritoriale în zona Harghita-Covasna. Din păcate, au apărut voci româneşti care vorbesc de o oarecare autonomie a Transilvaniei. Concluzia e că după 100 de ani de unire şi unitate naţională, acestea trebuie consolidate, nu slăbite. Aşadar, de la omul de rând până la personalităţile culturale şi politicieni de cel mai înalt grad, trebuie să fim vigilenţi şi să ne unim în jurul interesului naţional. Foarte regretabil este faptul că unii politicieni promovează dezbinarea, dovedind lipsă de patriotism. Sărbătoarea centenarului unirii e un bun prilej de evidenţiere a chestiunilor care ne definesc ca naţiune pentru că ,,unirea face puterea”, cum au demonstrat marii patrioţi, înfăptuitori ai unirii din 1918. E adevărat că toate acestea trebuie armonizate cu statutul nostru de membră a Uniunii Europene. Locuitorii comunei Băleşti, ca şi toţi gorjenii, nu au prea avut parte de ocupaţii vremelnice ale altor ţări sau imperii, precum ardelenii, moldovenii, bucovinenii, dar ei, şi în trecut ca şi în prezent, au manifestat mereu solidaritate faţă de românii din toate regiunile. Mulţi dintre gorjeni şi-au dat viaţa luptând pe meleaguri transilvane sau moldovene. În cadrul activităţilor culturale dedicate Marii Uniri a avut loc, recent, la Băleşti, inaugurarea operei militante ,,Strigătul”, care strigă, printre altele, pentru unitate, toleranţă, viaţă în armonie, bunătate, înţelegere. Este un strigăt veşnic şi puternic precum piatra din care e construit monumentul. El va ţine mereu trează convingerea că oamenii trebuie şi pot să fie mai buni, să fie uniţi. “Doamne, ocroteşte-i pe români!”
I. B.
