Unul dintre cei mai apreciați dascăli ai Gorjului post-revoluționar nu mai este, de ieri, printre noi. Elena Roată a murit în timp ce mergea prin centrul orașului, la un moment dat acesteia făcându-i-se rău. Orice încercare de salvare a sa a fost zadarnică, moartea ei luând prin surprindere pe toată lumea. Dispariția subită a acesteia s-a produs cu puțin înainte de începerea anului școlar, lucru care îndoliază practic ceremoniile de la începutul săptămânii viitoare, cel puțin la Colegiul Național Tudor Vladimirescu, unde aceasta preda de o bună bucată de timp.
Ultima opinie pe care aceasta și-a exprimat-o public despre elevii pe care i-a avut ca diriginte a fost la festivitățile de absolvire organizate la începutul verii pe stadionul municipal. Elena Roată era atunci mândră de elevii săi și era convinsă că munca la catedră a sa și a colegilor nu a fost una zadarnică. „Momentele acestea sunt deosebite. Sunt încărcate de emoție pentru că acești copii zboară acum în lume. Ne părăsesc, dar acesta e firescul vieții. Sunt copii foarte buni, care vor reuși în viață pentru că poate au ceea ce noi nu am avut niciodată. Au acea voință de a reuși acolo unde și-au propus. Au alternative, ceea ce poate noi nu am avut atunci când am fost în asemenea situații. Au intuiția momentului și cred că e foarte bine pentru vremurile pe care le trăim. Eo vor reuși pentru că știu să țintească. La vremea noastră noi nu știam, nu aveam atâtea oportunițăți. Sistemul de educație era închis pe vremea noastră. Ei din clasa a XI-a se axează pe anumite domenii, își caută profilul jobului pentru care optează pentru a deveni profesioniști. Astfel ei nu vor da greș nici în domeniul pentru care optează nici în viață. Viața le va oferi 1000 de situații dificile, de provocări, pe care ei le vor depăși”, spunea Elena Roată. Din păcate, apreciatul dascăl gorjean nu a putut depăși ziua de ieri, iar acum vorbim despre Elena Roată la timpul trecut. Pe rețelele de socializare moartea acesteia a fost plânsă de sute de oameni, în special foști elevi, care au ținut să transmită mesaje de condoleanțe prin care și-au luat la revedere de la cea despre care de acum încolo vom vorbi doar la timpul trecut. „Ne-a învățat jocul vieții și jocul cuvintelor. Împletite și îngemănate. Ca să putem trăi și rosti cu toată forța bucuria de a ne fi născut și de a fi aici, în lume. Niciodată singuri, ci mereu în căutare de prieteni. Povestind împreună despre frumusețea și măreția lumii dinăuntru și din afară. Neștiind ce să scriu (pentru că încă nu îmi vine a crede ca primul meu maestru, omul care a vazut în mine ce puteam, nu ce eram, profesoara mea de inimă și de litere, doamna Roată, s-a stins azi ca o flacără care dispare brusc în zenit), am deschis cartea dumneaei, într-un joc pe care îl fac de mică: “oare ce o să spună Cartea acum?”. Și a spus cu vorbele dumneaei, Autorul, și ale Poetului căruia i-a închinat cartea de suflet, ceea ce simt că a fost însuși rostul său în lume: să se uimească de bogăția sufletelor noastre de copii și nici Dumnezeu să nu se rușineze de chipul Său oglindit în oamenii pe care doamna Roata i-a crescut. Cu dragoste de viață și de carte ne-a crescut. Și jocul l-am primit și îl jucăm și noi mai departe. Dumnezeu să vă primească în lumină! O să punem tot ce ne-ați dăruit în alte inimi și în alte cuvinte”, a transmis unul dintre foștii elevi ai dascălului Elena Roată.
Gelu Ionescu
Admirabilă admirația către acest mare dascăl al Gorjului!Cu adevărat , lumina acestui dascăl adevărat al acestor vremuri s-a stins, dar cât a stat aprinsă, a aprins altele, care, la rândul lor, vor aprinde în viitor mii și mii.Căci Elena Roată a fost unul din marii apostoli ai Gorjului nostru istoric, cultural și pitoresc. Am cunoscut-o, ne-am împărtășit concepții, cunoștințe și convingeri, am admirat-o și prețuit-o.Enciclopedismul domniei sale ,dragostea pentru cultura românească, credința în triumful măcar sufletesc al adevăratelor valori și binecuvântatele ei cuvinte adresate sufletelor pe care vroia să le dezvolte în spiritul acestora ne vor lipsi cu siguranță.Domnia sa a ridicat eul deasupra lui însuși, atingând piscul nobleței.Fiecare început de nouă toamnă de acum înainte, celor care au ajuns să cunoască acest OM și INTELECTUAL DISTINS , întruchipând NOBLEȚEA,va fi mai sărac. Dar când știi că noblețea omului plecat printre îngeri a făcut multe suflete fericite, ai și bucuria că viața ți-a dat ocazia să cunoști un asemenea OM.Și oamenii OAMENI mor!Drum liniștit către îngeri, distinsa noastră colegă!