OBIECTIV STRATEGIC
Prezenta analiză își propune să definească direcțiile cheie ale unei Planificări Agrostrategice de Securitate și Reziliență Agroalimentară, în contextul gestionării crizelor urbane generate de pandemia COVID-19, planificare care, cel mai probabil, va sta la baza unei viitoare Strategii Naționale de Securitate și Reziliență Urbană, având în vedere că, securitatea alimentară reprezintă o dimensiune strategică de securitate națională și, totodată, fiind una din principalele infrastructuri critice ale securității urbane.
BENEFICIARI
Considerăm că, principalii beneficiari ai acestei viziuni agrostrategice sunt: reprezentanții guvernamentali de la nivelul instituțiilor și autorităților publice centrale/locale, societatea civilă, fermierii, antreprenorii din agribusiness și, nu în ultimul rând, consumatorul/cetățeanul, cărora trebuie să li se asigure accesul, nu doar la hrana sigură și sănătoasă, dar, și la informație agrostrategică – de tip agrointelligence, în contextul contracarării Razboiului Hibrid asupra comunităților urbane și a consumatorului propriu-zis.
CONTEXT
Pandemia Covid-19 a reprezentat o provocare, inclusiv în asigurarea securitatății alimentare, nu doar la nivel național, dar și la scară globală. Totuși, experiența în gestionarea crizelor trecute – volatilitatea prețurilor la produsele agroalimentare generate de criza financiară din 2007-2008 și efectele Ebola – a demonstrat cât de important este să identificăm din timp mecanisme de răspuns tactice, operaționale și strategice integrate la nivel de comunități urbane pentru prevenirea și combaterea unei insecurități alimentare.
VIZIUNE AGROSTRATEGICĂ
Ceea ce trebuie reținut este faptul că, dimensiunea securității agroalimentare și asigurarea securității urbane sunt interdependente în stare de urgență/stare de alertă, dacă luăm în considerare faptul că, distribuția și comercializarea produselor agroalimentare depinde în mod direct de infrastructura critică a securității urbane (sectorul energetic, comunicații, utiliăți, sănătate, financiar, administrație, transporturi, industrie chimică și nucleară).În prezent, hrana este conectată la toate crizele și riscurile adiacente: climatice, energetice, coeziune socială, economică, geopolitică, bună guvernanță, securitate și apărare etc.
Structura și funcționarea viitoarelor sisteme alimentare trebuie să se bazeze pe principiile generale ale rezilienței urbane care trebuie să fie ciclice, descentralizate, transparente și să fie orientate spre coeziune socială.Asigurarea securităţii urbane considerăm că, ar trebui să aibă ca punct de referinţă bunăstarea consumatorului, deci asigurarea securității agroalimentare, prin crearea şi gestionarea eficientă a infrastructurii critice de schimb agro-comercial şi transport, monitorizarea permanentă a legislaţiei şi a normelor în vigoare, facilitarea investiţiilor, susţinerea creditelor agricole, informarea şi formarea/informarea consumatorului/producătorului privind cultura de securitate alimentară.
În acest scop, soluțiile de tip agrointelligence pot veni cu o serie de programe publice şi strategii agrostrategice în materie de securitate alimentară, ce ar putea fi implementate în parteneriat public-privat/civil-militar-cetățean la nivel interurban.O astfel de cooperare agrostrategică ar putea creşte accesul tuturor consumatorilor, indiferent de nivelul lor de trai, la produse sigure şi sănătoase, ceea ce ar creşte rezilienţa la nivel urban şi ar antrena dezvoltarea durabilă prin măsuri de prevenţie integrate. Luarea deciziei agrostrategice ar trebui să se bazeze acum pe o analiză de tip agrointelligence, care devine instrumentul principal în formularea şi îmbunătăţirea politicilor agroalimentare la nivel local pentru creșterea rezilienței urbane.În concluzie, agrointelligence devine soluție de gestionare a securității alimentare în contextul crizelor urbane generate de pandemia COVID-19, dar și de Războiul Hibrid sau alte amenințări asimetrice.
MILITARY FOOD. FOOD SECURITY. AGRIBUSINESS NATO
Considerăm că, un rol important în vederea consolidării unor lanțuri agroalimentare reziliente, în caz de catastrofe și dezastre naturale, îl reprezintă societatea civilă în parteneriat public-privat-cetățean, la care se adaugă dimensiunea militară reprezentată ca pilon strategic în asigurarea securității și rezilienței urbane și, implicit, a securității alimentare ca infrastructură critică pentru dezvoltarea durabilă la nivel urban.
Ceea ce dorim să nuanțăm este ca, forțele militare NATO/SUA se implică, inclusiv, în asigurarea securității alimentare, dacă luăm în considerare intervenția operațiunilor militare NATO în Afganistan în facilitarea accesului comunităților afectate de război la hrana sigură și sănătoasă prin susținerea agriculturii durabile și reziliență economică. În acel context, NATO a solicitat Armatei SUA să încurajeze securitatea alimentară la nivelul comunităților impactate de război, ceea ce a generat oportunități economice sustenabile în parteneriat civil-militar-cetățean.Unul din obiectivele strategice NATO este că, statele aliate să se focalizeze inclusiv pe securitatea socială și societala, având în vedere că, apărarea colectivă implică și bunăstare socială/securitate alimentară etc. Deși securitatea alimentară este mai mult o prerogativă a instituțiilor civile (ex. MADR etc), totuși noua paradigmă de securitate internațională, în care amenințările asimetrice și hibride impactează direct securitatea și reziliență urbană, cere o redimensionare și o reinterpretare a securității alimentare într-o viziune integrată – NATO URBAN – în parteneriat civil-militar-cetățean/stat-societate-cetățean. Însă, este foarte important să facem diferența între securitate alimentară – care ține de disponibilitatea, accesul și stabilitatea lanțurilor agroalimentare, adică cât de sigură este hrana – și siguranța alimentară – care ține de utilitatea pe care o resimte consumatorul, adică cât de sănătoasă este alimentația propriu-zisă. Pe de altă parte, securitatea alimentară are o dimensiune strategică, deoarece fără hrană dreptul la viață al indivizilor este amenințat în mod direct, ceea ce prezintă toate considerentele unei implicații și intervenții militare, mai ales în caz de catastrofe și dezastre naturale. În schimb, siguranța alimentară este mai mult un subiect ,,civil” pentru că face referire la calitatea alimentelor, valoarea nutritivă, igiena alimentară, efectele pe termen lung asupra sănătății, aditivi folosiți în producție etc. Hrana poate fi interpretată și ca ,,armă” în cazul bioterorismului sau într-un război convențional, așa cum s-a întâmplat la începutul anilor ’90 în timpul războiului din Bosnia, când un oraș a fost pus sub asediu, ceea ce a determinat restrângerea aprovizionărilor cu alimente, ceea ce a generat implicații majore la adresa securității alimentare. De asemenea, ne-am confruntat cu probleme de siguranță alimentară în cazul contaminării cu dioxină din lapte (,,boala vacii nebune”), dar nu au existat probleme de înfometare sau de aprovizionare, ca în cazul securității alimentare în eventualitatea unui dezastru sau catastrofă naturală, sau, în cel mai pesimist scenariu, în cazul unui conflict urban/asediu urban/carantină urbană etc. Prin urmare, securitatea alimentară este una dintre principalele componente umane care ar putea afecta securitatea națională și securitatea socială, ceea ce implică nevoia definirii unor măsuri și strategii pentru asigurarea rezilienței individului, rezilienței comunitare și a rezilienței naționale.
În acest caz, devine utilă și relevanța emergentă dimensiunii militare în asigurarea securității alimentare, adică o reinterpretare a Alianței Nord Atlantice prin emergența conceptului NATO URBAN, care să integreze intersistemic și multidimensional inclusiv securitatea alimentară urbană în cadrul viziunii de ,,apărare colectivă”, prin care statele aliate să implice efective militare în supravegherea și asigurarea securității alimentare prin gestionarea crizelor urbane în parteneriat civil-militar-cetățean.
Cel mai probabil, armata se va implica activ în apărarea și reziliența comunităților umane, totul urmând să se materializeze printr-o reformă militară urbană – potrivit viziunii strategice NATO URBAN. În acest scenariu de evoluție, cel mai probabil, autoritățile locale vor dezvolta un dialog civil-militar-cetățean, liderii locali de la nivelul instituțiilor și autorităților locale urmând să susțină agribusiness-ul în relația cu bazele militare NATO/ SUA, astfel, emergând o nouă piață agroalimentară militară în baza certificarilor NCAGE NATO.Sectorul agribusiness, certificat NATO, cel mai probabil, se va alătura celorlalți antreprenori din cadrul Cluburilor de Afaceri NATO, urmând să se implice activ în asigurarea de securitate și reziliență urbană prin integrarea lor, în participațiune, în Consilii Civice Locale. De asemenea, fiecare oraș își va defini clustere de agribusiness NATO, pentru a facilita mecanisme integrate de răspuns la crize agroalimentare prin furnizarea de hrană sigură și sănătoasă (clusterele vor deține stocuri alimentare, plan de afaceri adecvat în situații de post-criză etc).Propunem, după modelul SUA, crearea unor ,,bănci alimentare” care să aibă ca obiectiv asigurarea de stocuri alimentare, în caz de catastrofe și dezastre naturale, în parteneriat public-privat/civil-militar. Având în vedere că, în prezent, România nu deține stocuri alimentare suficiente pentru gestionarea situațiilor de criză, în lipsa unei infrastructuri critice de securitate alimentară integrată la nivel național, venim cu propunerea dezvoltării unui sistem de într-ajutorare interurban între ,,vecinătățile urbane militare” din proximitatea bazelor militare NATO/SUA, în vederea asigurării securității alimentare în parteneriat civil-militar-cetățean.
Propunem ca, noua infrastructură să fie gestionată la nivelul noilor clustere de agribusiness NATO, ce vor funcționa în cadrul unei Platforme Civice Naționale, prin interconectarea Consiliilor Civice Locale și a Cluburilor de Afaceri NATO la nivel tactic, operațional și strategic. În plus, se recomandă un parteneriat strategic româno-israelian între noua platformă agribusiness NATO și Manna Center pentru Securitate Alimentare din Tell Aviv, al cărui fondator este Daniel Chamovit, actualul președinte al Universității Ben-Gurion din Negev/Israel. Recomandăm ca, structura clusterelor de agribusiness NATO să funcționeze intersistemic, cu strategie pentru fiecare sector agroalimentar, având în vedere posibilitatea afectării disproporționate a unui cartier/oraș, recent lovit de un dezastru /catastrofă. Ar trebui măsurat, pe termen scurt și mediu, nivelul de insecuritate alimentară la nivel local din perspectiva accesului la hrană și disponibilității produselor agroalimentare în magazine, piețe etc. De asemenea, este recomandabil ca, liderii orașelor să măsoare capacitatea mediului de afaceri din sectorul agroalimentar de a răspunde la situațiile de criză agroalimentare si, totodată, să elaborareze politici și programe guvernamentale care să ajute mediul de afaceri agroalimentar din România să devină rezilient în situații post-crize/ dezastre naturale.Prezenta analiză își propune să definească direcțiile cheie ale unei Planificări Agrostrategice de Securitate și Reziliență Agroalimentară, în contextul gestionării crizelor urbane generate de pandemia COVID-19, planificare care, cel mai probabil, va sta la baza unei viitoare Strategii Naționale de Securitate și Reziliență Urbană, având în vedere că, securitatea alimentară reprezintă o dimensiune strategică de securitate națională și, totodată, fiind una din principalele infrastructuri critice ale securității urbane.
Analiză și viziune agrostrategică realizată de către:
D-l Victor Aileni, Ex-Senator al României în Comisia Militară, actualmente coordonatorul departamentului de analiză și planificare strategică al firmei MabeInvest LLC SUA/Romania. În portofoliul său se regăsește consultanța acordată pentru baza militară de la Kogălniceanu (2007) și pentru construcția Scutului Antirachetă de la Deveselu.
Dr. NEACȘU STELUȚA MĂDĂLINA este Doctor în Informații și Securitate Națională și oferă expertiză în securitate și reziliență urbană, politici și strategii NATO/UE, NATO URBAN, analiza de intelligence, competitive intelligence, juridic-administrativ, GDPR etc.
