Naşterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului!

1590

Astăzi, 24 iunie 2020, în Calendarul ortodox este marcată Naşterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos. El s-a născut în Cetatea Orini, în familia preotului Zaharia, în timp ce Sf. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Să menţionăm faptul că Naşterea Proorocului Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a fost vestită de către îngerul Gavriil, lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu.
Dar, pentru că nu a dat crezare celor vestite de către Sf. Arh. Gavriil, Domnul a poruncit ca Sf. Zaharia să rămână mut până la punerea numelui fiului său. Sărbătoarea, conform tradiţiilor populare, mai este denumită «Sânziene» sau «Drăgaica», dar, merită să precizăm faptul că deşi Biserica Ortodoxă marchează de obicei ziua morţii sfinţilor, Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul fac excepție de la această regulă, fiindu-le dedicate sărbători cum sunt zămislirea sau naşterea, dar şi alte evenimente din viaţa lor plină de sfinţenie.

,,Şi am văzut şi mărturisit că El este Fiul Lui Dumnezeu”!
Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este atestată documentar în secolele IV-V, chiar în perioada în care se fixează definitiv şi data Crăciunului şi este una dintre cele şase sărbători închinate de către Biserica Ortodoxă Sfântului Prooroc Ioan, alături de zămislirea lui, la 23 septembrie, soborul lui, la 7 ianuarie, tăierea capului, la 29 august, prima şi a doua aflare a capului său, la 24 februarie şi a treia aflare a capului său, la 25 mai. La rândul său, Evanghelistul Ioan arată că Ioan Botezătorul a mărturisit: „Cel ce m-a trimis pe mine să botez cu apă, Acela mi-a spus: «Peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El, Acesta este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Şi am văzut şi mărturisit că El este Fiul Lui Dumnezeu»”! În acest fel, Sf. Ioan este prooroc, pentru că Dumnezeu i-a spus cum va cunoaşte pe Fiul Său întrupat, şi a fost apostol când a văzut pe Duhul Sfânt pogorât peste Hristos şi a auzit glasul Tatălui cu privire la El. Merită precizat faptul că data de 24 iunie a fost fixată, ţinând cont de Sfânta Scriptură, care arată că zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl său, a tămâiat în sfântul altar, un loc în care numai arhiereul intra o singură dată pe an, în luna a şaptea, ziua a 10-a. Având în vedere că această dată din calendarul iudaic corespunde lunii septembrie, Sfinţii Părinţi au rânduit ca zămislirea Sfântului Ioan să fie sărbătorită pe 23 septembrie, iar naşterea sa, la 24 iunie, imediat după solstiţiul de vară, după care ziua începe să scadă şi noaptea să crească, semn că Legea Vechiului Testament începe să apună pentru că vine Legea Harului, Legea Lui Hristos. Tradiţiile arată că în noaptea de 23 sepre 24 iunie, Sânzienele circulă prin aer sau pe pământ, cântă şi dansează, umplu de fecunditate femeile căsătorite, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor, înmulţesc animalele şi păsările şi împart rodul holdelor. Ziua de Sânziene este considerată momentul optim pentru culegerea plantelor de leac, dar şi pentru începerea secerişului, iar agricultorii, pentru a avea spor şi sănătate, în acest sens, obişnuiesc să se încingă peste mijloc cu tulpini de cicoare. În multe zone din ţară se aprind noaptea focuri pe dealuri, iar în unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile. Spre dimineaţă, flăcăii umblă prin sat şi aruncă cununiţe de sânziene pe la casele unde stau fete de măritat. Există chiar un obicei frumos ca fetele să strângă în ajun flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă în acea noapte premergătoare sărbătorii, existând credinţa că îşi vor visa ursitul. De măritiş este legat şi un alt obicei, deoarece în unele zone fetele, făcându-şi coroniţe din Sânziene, le lasă peste noapte în grădini, iar dacă dimineaţa coroniţele sunt găsite pline de rouă, este semn de mare bucurie în familie. În sudul țării noastre, Sărbătoarea populară a «Sânzienelor» mai poartă denumirea de «Drăgaică», «Ziua Soarelui», «Ursita» sau «Amuţitul Cucului» şi în această zi se fac pomeniri la biserică pentru morţi, iar la morminte există tradiţia de a duce flori puternic mirositoare. În încheiere, în scurta noastră prezentare, să mai amintim că în această zi, începând din anul 2013, la iniţiativa comunităţii on-line «La Blouse Roumaine», dedicată promovării iei româneşti, se sărbătoreşte şi «Ziua Universală a Iei», marcată în cadrul comunităţilor româneşti din toată lumea, iar, cu deosebire femeile, în această zi îmbracă o ie care dezvăluie cum nu se poate mai bine frumuseţea portului popular românesc.
Preot Paroh, Ioan VODISLAV, Parohia Pojogeni, GORJ

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here