Ieri, dis de dimineaţă, unul din harnicii oameni ai comunei Peştişani, nimeni altul decât Părintele Paroh al bisericii noastre, cu hramul Sfântul Gheorghe, preotul Pantelimon Chiată, mi-a trecut pragul casei, venind cu crucea. Ca un om aşezat şi părinte plin de har, mi-a sugerat să nu uit de marea sărbătoare a creştinătăţii ce se apropie.
N-a uitat să-mi confirme că citeşte Gorjeanul şi va fi cu ochii pe ceea ce voi scrie. Un motiv în plus, cred eu, ca să citez din Pastorala Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel. Din economie de spaţiu, voi trece peste temele de început, referitoare la „Temelie pentru o nouă naştere”, „Arvuna vieţii veşnice” şi „Hrana spirituală”. Mă voi opri mai exact la capitolul referitor la „Adevăratul înţeles al lui Moş Crăciun, din care ne vom desfăta împreună:
În această perioadă a Sărbătorii Naşterii Domnului auzim colinde multe şi frumoase despre Moş Crăciun, dar mai nou apare în societate şi un fel de Moş Crăciun secularizat şi comercial, simbol al consumismului şi al materialismului individualist. Totuşi, adevăratul înţeles sal lui Moş Crăciun se află în iubirea părintească a lui Dumnezeu-Tatăl, iubire care se arată în lume prin naşterea Fiului Său Celui veşnic, Mântuitorul lumii. Moş Crăciun vine dintr-o ţară îndepărtată – de obicei se spune că vine din Nord, de acolo unde este frig şi întuneric mai mult, adică în mod simbolic el vine de acolo unde este transcendenţă şi mister, unde este inaccesibilitate şi nepătrundere a înţelesurilor. Însă Moş Crăciun se arată nouă într-un mod minunat, care contrastează cu întunericul şi cu frigul, şi anume el aduce lumina feţei sale, şi căldura interioară a inimii sale, aduce atâta iubire milostivă şi atâta dărnicie, încât întunericul, îndepărtarea şi frigul sunt biruite de bunătatea şi căldura sa sufletească. Prin aceasta, Moş Crăciun ne mai arată că iubirea lui Dumnezeu – Tatăl este mai tare decât întunericul păcatului şi decât răceala sau frigul înstrăinării omului de Dumnezeu şi al înstrăinării oamenilor unii faţă de alţii. Moş Crăciun cel bun este iubirea lui Dumnezeu – Tatăl Cel Bun, Părintele luminilor, de la care vine „toată darea cea bună şi tot darul” (Iacov 1, 17) şi Care ne-a dăruit pe Fiul Său ca Mântuitor(Ioan 3, 16).”
Să fim mai buni, mai blânzi, aşa cum ne îndeamnă Sfintele Scripturi şi vorbele înţelepte şi pline de har ale Întâi Stătătorului Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel.
*
Mai bine mai târziu, decât niciodată, parlamentarii au dat, ieri, votul de încredere în Parlamentul României, Guvernului Emil Boc. Cu 276 de voturi pentru, şi 135 împotrivă, parlamentarii au investit Cabinetul Boc 4. Faptul că dintre cele 236 de voturi necesare, deşi coaliţia strânsese vreo 241, arată că s-a ajuns la o anima reconciliere şi se poate presupune că cel puţin 40 de parlamentari ai PSD şi PNL au fost deacord cu votul de investitură. De-acum, sperăm într-o anume stabilitate şi acest guvern bun-rău va fi mult mai util decât absenţa unuia legitim. Cu părere de rău, desigur, lăsând la o parte deosebirile de culoare politică, amintim că, din partea Gorjului, au lipsit senatorul Toni Greblă şi deputatul Victor Ponta. Voted-se cu bile, totuşi, se pare că multora dintre social-democraţi şi liberali le-a surâs acum, în al doisprezecelea ceas, ideea ca de Crăciun ţara să aibă executiv.
Vom avea timp să şi criticăm, atunci când va fi cazul, să analizăm ce este bine şi ce este rău în activitatea Cabinetului Boc 4. Până una-alta, după depunerea jurământului, Excecutivul s-a întâlnit într-o primă şedinţă, la ora 18, şi s-a aprobat Bugetul pe anul 2010. Ca urgenţe, în luna ianuarie se va dezbate şi aproba bugetul pe anul 2010, apoi urmează Legea responsabilităţii fiscale şi Legea reformei sistemului de pensii, angajamente pe care România le are şi care, desigur, vor fi în favoarea a 22 de milioane de români.
Până atunci, tuturor Sărbători fericite!
Ion Predoşanu
