Nu-mi face nici o plăcere să scriu despre Traian Băsescu, cu atât mai mult cu cât nu am crezut niciodată în logoreea plină de minciuni, ură şi şantaj a acestui personaj, dar mai ales pentru că în mandatele lui de preşedinte, obţinute mai degrabă prin fraudarea cu bani publici a votului popular, a provocat cu rea credinţă atâtea belele românilor. O fac totuşi, întrucât acest individ s-a dovedit a avea un caracter absolut ticălos, iar cu un astfel de „model” în comportamentul lui a reuşit să instaureze un regim politic de coşmar pentru România, însemnând un şir nesfârşit de abuzuri, ilegalităţi şi acte de corupţie în timpul guvernărilor PDL. Şi pentru ca meniul să fie complet, zbanghiul preşedinte a huzurit şi zece ani la palatul Cotroceni, procedând precum Ludovic al XV-lea (secolul XVIII) – regele care a ruinat Franţa, clamând „după mine potopul”.
Dar cum neruşinarea şi tupeul lui Traian Băsescu nu au limite, iată că nici acum el nu se potoleşte, căci în loc să se retragă decent din viaţa politică, aşa cum au făcut-o predecesorii săi, insul cu pricina continuă să şantajeze şi să manipuleze, să dea sfaturi şi să spună ce este bine şi ce este rău în viaţa publică şi în toate cele ce mişcă în jurul său, face valuri şi bagă zâzanie între unii sau alţii, dându-se a fi singurul atoateştiutor, face proiecte politice şi se vede iarăşi mare lider de partid şi de ce nu un viitor prim ministru, sau în cel mai rău caz, primarul general al Bucureştiului ş.a.m.d. Şi cum nici ticăloşia nu are limite, se dezice într-o veselie de cele spuse de la un moment la altul, precum un paravan în mişcare, neurmărind altceva decât să se apere pe sine şi pe cei din familia lui, pe Elena Udrea şi pe toate celelalte lichele ce i-au fost aproape pe timpul celor două mandate, acceptându-i-se fără şovăire ordinele şi apucăturile de şmenar lacom şi corupt până în măduva oaselor.
Altfel spus, în loc să bată sălile tribunalelor (a fost şi este protejatul justiţiei şi serviciilor străine!), răspunzând în faţa legii pentru faptele nedemne unui şef de stat, Traian Băsescu, cum spuneam, se bagă mereu în seamă, dar este şi mediatizat în exces de către o bună parte a mass-mediei, având de apărat în comun aceleaşi interese obscure în manipularea „prostimii”, ce continuă din păcate să le asculte gogomăniile pline de ură şi venin. Ori de nu, se bagă el singur în seamă, folosindu-şi facebook-ul (acum are o pâine bună de mâncat şi din fenomenul invaziei islamice), despre toate cele şi nimic, dar prin care îşi propune să declanşeze mereu conflicte şi un tărăboi public şi greţos, doar –doar va reuşi a-şi acoperi matrapazlâcurile, pentru ca într-un final să-şi poată apăra pielea pentru ilegalităţile făcute pe spinarea amărăşteanului român, în mandatele lui de preşedinte. Şi din păcate, sistemul cu instituţiile sale de forţă, creat de Traian Băsescu a fost folosit nu numai împotriva adversarilor politici, ci şi pe toate palierele societăţii, acţionându-se de pe poziţii de dictat şi în afara oricăror reguli democratice. Inclusiv Codul penal, dar şi cel de procedură penală au fost legiferate pe şest, fără o dezbatere publică, pentru că acum acestea nu numai că funcţionează din plin, dar a blindat şi regimul Iohannis – o copie băsistă fidelă, dovadă că au înflorit arbitrariul şi injustiţia în societatea românească.
Or, este grav cum în mintea cetăţeanului român, mai degrabă incult în materie de principii juridice şi democratice, se cuibăreşte de fiecare dată, precum în scenariile de circ şi de groază ideea de vinovăţie a celor pe nedrept suspectaţi de fapte penale, abuziv ticluite doar către anumite ţinte, în vreme ce marii corupţi de o anumită culoare politică (gaşca portocalie) sau din anturajele apropiate unor astfel de indivizi, mişună-n voie şi se desfată în lux sub oblăduirea „părintească” a DNA, dar şi a unor interpuşi din exterior. Atunci unde mai este prezumţia de nevinovăţie prevăzută de lege, ajungându-se până acolo încât de la un singur dosar de cercetare penală întocmit trunchiat şi subiectiv, să se ceară ostentativ de către toţi neica-nimeni căderea unui guvern şi aruncarea ţării în haos. Pentru că orice s-a spune, actuala guvernare – cu bune şi rele, este totuşi de departe mai benefică României, în comparaţie cu toate guvernele regimului portocaliu păstorite de către despoticul Băsescu.
Şi dacă n-ar fi de plâns actuala situaţie din România, ar fi cel puţin amuzant să-i vezi pe „foştii” – marcă Băsescu, cum se dau de ceasul morţii a convinge iarăşi „boborul” ce mai „scule” au fost şi sunt ei în politica românească, la putere şi guvernare, unii pozând chiar în disidenţii fostului regim politic de tristă amintire. Iar din această perspectivă, paradoxal, se poate trage concluzia că sistemul judiciar creat în mandatele Băsescu, în multe privinţe este mai inuman şi nedrept decât cel de pe vremea regimului Ceauşescu. Cu referire în primul rând la DNA, care protejează ilegalităţile făcute de cei veniţi din afară, în schimb a decapitat investitorii români şi capitalul autohton. În plus, s-a ajuns în situaţia de a nu mai avea minima garanţie că o turnătorie sau un simplu denunţ nu te aduce cu cătuşele la mâini, pe ecranul televiziunilor de ştiri şi în văzul publicului. În fine, este şi mai amuzant dacă nu ar fi ridicol, să vezi cum Traian Băsescu – creatorul şi instalatorul de procurori specializaţi în punerea cătuşelor, se spovedeşte reclamând chipurile abuzurile DNA. Ştie bine şi de ce, sau conform proverbului nostru românesc, care spune „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, devenind acum el aşa-zisa victimă a legilor pe care le-a creat, în momentul în care la putere ajung alţii, şi care procedează la fel.
Aşa că, până la urmă totul se face conştient, cu bună ştiinţă de către cei mari şi puternici, de vreme ce pentru nemerniciile lor continuă să fie ocoliţi de lege şi pedepse pe măsură. Mai mult decât atât tot felul de paraziţi şi lichele ce huzuresc pe spinarea noastră, a românilor de rând, continuă să fie băgaţi în seamă şi mediatizaţi în exces de către mass- media lor de casă, dar din păcate este şi inconştienţa credulilor ce le savurează seară de seară ”învăţăturile”, în schimbul terfelirii şi umilinţei oricărei demnităţi umane. În felul acesta România continuă sarabanda proastelor rânduieli în acelaşi cerc vicios, bântuit de tot felul de găşti şi indivizi, ce fac pe dracu-n patru să le fie lor bine şi ţării rău, chiar şi atunci când începe să-i fie şi ceva mai bine. Cu atât mai mult acum, când Europa este lovită de cea mai mare criză a migraţiilor de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, aceasta însemnând un pericol evident de tensiune şi conflicte, de fanatism şi acte de terorism, ceea ce reprezintă nu doar un recul în calea progresului economic afectat de migraţiune, ci şi un mare suspans privind stabilitatea şi pacea pe bătrânul continent.
Iar România este parte a Europei şi deci expusă şi ea unui iminent pericol în faţa unor astfel de mişcări de o amploare fără precedent. Or, într-o astfel de situaţie, asemănată unui vulcan în fierbere, gata să erupă, oamenii noştri politici, în primul rând cei ce conduc şi guvernează România, vor trebui să aibă înţelepciunea de a stopa măcar în al doisprezecelea ceas orice dispute şi animozităţi interne, concentrându-se într-un front comun pentru protejarea şi apărarea intereselor României, reaşezând-o în matca ei de normalitate. Altfel, ce vrem să facem, sau aşteptăm invazia islamică (din Siria, Iordania, ISIS, Iran, etc) să ne bată la uşă şi să ne scotă din casă, transformând România într-un tărâm al groazei şi al unui viitor mare califat, doar pentru că nu încă noi înţelegem a fi uniţi şi a ne rândui cum trebuie ţara şi glia străbună?
VASILE IROD
