Răspândită în întreaga Europă, nalba este o plantă robustă cu tulpină groasă şi frunze lobate, pufoase. Ea creşte în stare sălbatică, adesea pe terenurile virane. Florile ei aspectuoase, mov, sunt străbătute de vene stacojii. Fructul nalbei este un cerc de nuci mici, fiecare conţinând o singură sămânţă. Din punct de vedere medicinal au importanţă frunzele şi rădăcina. Atât frunzele, cât şi florile se aşează în straturi subţiri şi sunt uscate la întuneric, pentru a nu li se distruge pigmenţii antocianici. Odată uscate, frunzele şi florile se folosesc la prepararea de infuzii, decocturi şi pulberi.
Compoziție: rădăcinile: amidon, mucilagii, substanţe glucidice şi lipidice, taninuri, flavonoizi, săruri minerale; frunzele: mucilagii, glucide, ulei volatil, iar florile: mucilagii, flavonoide, glucoronat de flavone, flavonoli, saponozide, taninuri, uleiuri volatile, antocianozide, derivaţi feolici (acizi cafeic, clorogenic, cumaric), substanţe glucidice, acizi graşi, săruri minerale
Acțiune: antiinflamatorie, decongestivă, emolientă, expectorantă, antidiareică, antialgică, imunomodulatoare
Indicații terapeutice
Ceaiurile din frunze de nalbă-mare sunt indicate în afecţiunile aparatului respirator, bronşite, laringite, pentru uşurarea expectoraţiei. Preparatele din rădăcină de nalbă-mare sunt utile în inflamaţiile gingiilor, inflamaţiile gurii, în diaree. De asemenea, pentru uz intern, sunt indicate ceaiurile de nalbă pentru afecţiunile digestive, enterocolite, gastrite, duodenite, ulcer, stomatite, boli renale (cistite, uretrite, pielite, nefrite). Ca gargară, este recomadată pentru problemele din zona orală; decoctul poate fi aplicat pe gingiile bebeluşilor pentru a le uşura durerile apariţiei primei dentiţii.
Precauții și contraindicații
Dozele foarte mari de preparate care conţin nalbă au efect laxativ cunoscut.
Cosmetică
Pentru tenurile uscate, ca şi pentru cele iritate, se recomandă folosirea unui extract apos din rădăcină de nalbă-mare. Peste 3 linguri de rădăcini tăiate în bucăţi mici se toarnă 1 cană de apă fiartă şi răcită. Se macerează timp de 6 ore la temperatura camerei, după care se filtrează. Maceratul astfel preparat se aplică sub formã de comprese.
Alexandra Cruceru
