Naivitatea ,,boborenilor” și ingerințele provocate din exterior ne-au pricopsit cu o Românie a lucrului prost făcut

289

După căderea comunismului, românii nu au primit ceea ce și-au dorit, dimpotrivă mersul țării a luat-o razna, pricopsindu-ne în primul rând, cu un sistem politic și de valori aiuristic, foarte departe de o reașezare a societății românești pe calea onestității, adevărului și dreptății sociale. Sau cum se stipulează în Constituție – legea fundamentală a țării: ,,egalitate pentru toți în fața legii și garantarea drepturilor și libertăților cetățenești, după cum, nimeni nu este mai presus de lege”.
Din păcate, lucrurile nu stau deloc așa, dimpotrivă starea României, după decembrie ’89 este mult mai gravă, putând afirma fără să greșim ca mai toți politicienii, guvernanții și președinții din ultimii 30 de ani se fac vinovați de trădarea intereselor României. Iar una dintre nenorocirile societății noastre a fost și continuă fără întrerupere incompetența și necinstea celor care, cu ,,voia” noastră și a ,,prietenilor” veniți de aiurea pe aceste meleaguri strămoșești, au primit mandat sau au fost ,,promovați” în funcții de conducere și în toate structurile, de la cel mai înalt nivel și până jos la talpa țării.
Adică o grămadă de tembeli și impostori, ajunși acolo după criteriul de acum cronicizat și atât de păgubos, a principiului ,,omul nostru”.
Și nu că ar fi lipsit, sau că încă nu lipsesc oamenii buni, capabili să facă cum trebuie rânduielile în România, numai că cei care au mai rămas pe aici și nu s-au dus văzând cu ochii, sunt ignorați și marginalizați de haitele politice, în disprețul lor față de lege și de slujirea țării și cetățeanului român.
Și pentru că trăim în țara haosului legislativ, unde dincolo de legile care se dau de-a valma și care nu se respectă, e oportun momentul a arăta mai mult decât atât, că nu mai contează nici Legea fundamentală a României, de vreme ce a fost și este desconsiderată și încălcată chiar de primii oameni în statul român, cu precădere în ultimii 15 ani.
Bunăoară, ex-comunistul-securist și turnător Traian Băsescu, după ce ne-a păcălit cu ,,să trăiți bine”, a făcut în cei zece ani de mandat prezidențial cam tot ce a vrut din țara asta. Mai exact, atâtea abuzuri și fărădelegi săvârșite pentru familia lui și pentru furtangii din hoarda portocalie, încât a pus sub papuc și a virusat întregul sistem instituțional din România, cu precădere justiția.
Or, crede oare acest Băsescu, care pentru a-și înlătura adversarii politici și a-și proteja camarila, că românii au uitat cum ticălosul, imediat după ce și-a asigurat mandatul și printr-o fraudă electorală masivă, dar și împins în față din exterior, a trecut la modificarea celor mai importante legi ale justiției împreună cu exprocurorul comunist Monica Macovei?
Totul prin ordonanțe de urgență și proceduri subterane, deși cele existente până aici în practica judiciară erau în ordine și agreate de către Uniunea Europeană?
A urmat apoi o perioadă de epurări în sistem, fiind puși peste noapte, prin decrete date cu dedicație, în funcții operative înalte procurori și judecători servili Băsescului și complicilor lui din guvernarea portocalie. Iar de aici avea să urmeze jihadul, un lanț de ilegatități grave care au dus atât la compromiterea sistemului de justiție și arestarea pe bandă rulantă a adversarilor politici, cât și la declanșarea unui val de ură, răzbunare și dezbinare între românii din toate categoriile sociale, exodului masiv în afara granițelor țării și până la urmă cu efecte extrem de dăunătoare pentru întreaga societate românească, pentru unitatea, suveranitatea și siguranța națională.
De asemenea, să se fi uitat atât de ușor măsurile antipopulare și fărădelegile ale aceluiași regim condus de sadicul tiran, privind închiderea spitalelor, împrumuturile fără putință făcute cu dobândă mare la FMI și în băncile străine, nici până astăzi dovedite că ar fi fost cheltuite în folosul țării.
Așijderea tăierile de salarii și pensii, creșterea TVA-lui de la 19% la 24%, restucturările de personal și blocarea angajărilor în sectoarele de activitate cu un impact ridicat pentru economia națională și, în general, pentru desfășurarea normală a întregii societăți românești, șamd.
După cum la fel de grav și de neiertat avea să fie crearea de către același atotfăcător T. Băsescu a structurilor neo-securistico-staliniste și ,,Republicii procurorilor”, în paralel totalmente abuzive și antidemocratice, care lucrează nemijlocit și acum pentru clanurile politice, implicându-se în luptele lor pentru putere, în complicitate cu forțe obscure străine și contrar intereselor naționale românești.
Altfel spus, este un mare semn de întrebare și mai ales de-a dreptul revoltător pentru orice om cinstit și de bună credință, cum de a ajuns un astfel de personaj ticălos și grobian președintele României și din pricina căruia țara este năpădită de atâtea rele și necazuri, un individ periculos, ,,uns” a fi acum și europarlamentar cu ,,viziuni” de dreapta, deși, de o viață s-a vrut angajat ca bugetar și plătit domnește din buzunarul furat și atât de ciuruit al statului român.
Nu în ultimul rând, o vină mare vizavi de băgatul mereu în seamă al acestuia o are o bună parte din media, în special aceia care își promovează politica editorială în funcție de anumite interese și aranjamente financiare cu interpușii sistemului ticăloșit, de regulă pe segmentul fake-news, de manipulare grosolană în spațiul public.
Cum bunăoară se întâmplă, din păcate, și în prezent, după tragediile din Caracal, unde Băsescu, în nesimțirea și tupeul lui nemărginit se bagă în seamă, dându-și cu părerea, ba mai mult caută să-și atribuie merite în lupta nevăzută cu grupările de tip mafiot, aruncând lăturile în capul altora. Adică, uite cine vorbește, chiar creatorul structurilor de acest gen, când cel puțin acum la bătrânețe, ar trebui să tacă și să stea în banca lui, să se spovedească Celui de Sus, pentru toate necazurile provocate poporului român, care nu numai că nu mai primește lecții de la acesta, ci îl ignoră și detestă pentru răutățile și nemernicia lui.
Dar, vorbeam la început că cei care ajung pe jilțurile puterii, cocoțați adesea acolo prin furăciune la vot și datorită prostirii ,,boborenilor”, nu și-au propus expres să apere interesele României, ci propriile privilegii, ignorând din start Constituția și legile țării.
Aici este și cazul actualului încă președinte K.W. Iohannis, care urmându-l în ,,cuget și simțiri” pe Băsescu, a găsit de cuviință că nu are nici el nevoie de Constituție, încălcând-o cum respiră, iar ca om este un personaj cu dispreț și fără suflet pentru oameni, comod și fără să-i pese în vreun fel de problemele românilor. Dimpotrivă, a făcut destul rău țării și cetățenilor ei în cei aproape cinci ani de mandat prezidențial. Se ghidează după principiul ,,divide et impera”, ignoră, cum spuneam, orice prevedere constituțională, dezbină și blochează România și nu este în stare să indice măcar un singur beneficiu obținut de țară și de națiunea română în mandatul său. În schimb a avut grijă de propria-i persoană și de meschinele lui privilegii, pentru care a fost mereu în stare să facă sluj la Înalta Poartă, reamintind între altele și umblatul cu pâra pe la Bruxelles și în alte părți, spunându-le stăpânilor săi de pe acolo că propria țară nu este pregătită să preia președinția Uniunii Europene.
De altfel, K.W Iohannis, cu o prestație de șablonist-ofensator la adresa adversarilor politici, a întreținut pe agenda publică un permanent scandal politic în interes propriu, scoțând, de regulă, pe gură ,,fake news” despre statul de drept și independența justiției, sau lupta anti-corupție, invocând niște penali închipuiți, etc. În realitate, nu face altceva decât să-l copieze pe T. Băsescu, subordonându-și cozile de topor din justiție, care să-i hrănească neîngrădita poftă bolnăvicioasă de putere, inclusiv prin aruncarea după gratii a temuților săi adversari politici. Adică, tocmai el, preacinstitul imperator de Sibiu și România, despre care bine se știe că moralitatea și corectitudinea sunt în afara caracterului său uman, adică un personaj ghidat de nefaste ambiții materiale și de putere, potrivnice neamul românesc. După cum, lipsit de onestitate și integritate, de pricepere managerială, dar mai cu seamă de bune intenții, performanțe și rezultate în funcție de cea mai mare răspundere în statul român, K. W. Iohannis înseamnă, din nefericire, pentru România un eșec total și o mare dezamăgire.
Iar dacă ar putea, sau măcar ar dori să priceapă acum, la sfârșitul primului mandat, să încerce vreo palidă jenă și o străbatere morală pentru necazurile provocate țării, s-ar retrage liniștit în confortul îmbelșugat al familiei și nu ar mai cerși ,,boborenilor” încă un mandat prezidențial. Numai că Herr Klaus, învățându-se la bucatele alese ale Cotrocenilor și la tocatul timpului liber pe nervii noștri zdruncinați de atâtea necazuri, nu concepe să cedeze și își joacă pariul în continuare pentru orgolii și interese meschine și a persevera prin politica sa retrogradă, de ura viscerală și dezbinare națională, pentru a pune definitiv România pe butuci. Că în stupizenia sa, refuză să respecte orice prevedere constituțională și legislativă, nu mai este de acum o noutate, după cum se încăpățânează să respecte și prin principiul nonapartenenței la un partid politic pentru a fi un factor de echilibru între instituțiile statului. Și mai mult decât atât, contribuie din motive politice egoiste la decredibilizarea celor cu atribuțiuni directe în guvernarea și administrarea rânduielilor țării. După cum este de neînțeles pentru orice om de bună credință atitudinea și comportamentul dubios al președintelui Iohannis, care refuză cu intenție să fie garantul și să asigure echilibrul și liniștea în societateă românească, independența și unitatea națională, așa cum răspicat o spune Constituția României. Preferă, în schimb, dezbinarea între români, incitând la mișcări violente de stradă, la încălcarea legilor și demnității umane. Dar, cum mai spuneam, pentru Herr Klaus contează doar interesele și poftele sale egoiste, dovedite, bunăoară și cu ocazia acelui referendum cu întrebări alambicate, cerându-le românilor, chipurile, să se pronunțe în legătură cu interzicerea amnistiei și grațierii faptelor de corupție, chiar dacă știa bine, la fel și juriștii-consilieri de la Cotroceni, că demersul făcut era anti-constituțional, ceea ce avea să determine și invalidarea de către CCR a revizuirii Constituției în această privință. Altfel spus, totul a fost premeditat și cusut cu ață, neurmărindu-se altceva decât o notă în plus de plată la obținerea unui nou mandat pentru domnia sa, nemaicontând până la urmă că a fost sfidată (a câta oară?) Constituția, plus și o risipă mare de bani publici, cheltuiți pentru o consultare la urne inutilă.
Și gafele făcute intenționat de către actualul președinte al României s-au ținut și se țin lanț, reamintindu-i între altele că sfidarea de către domnia sa a Legii fundamentale a țării a fost și ieșirea în stradă, în mijlocul protestatarilor din Piața Universității din București, deși obligația sa constituțională este de a-și exercita funcția de mediere între puterile statului și între stat și societate. Sau, bunăoară, ignorând ca de fiecare dată Constituția, a blocat mereu, din motive aiuristice, egoist-politice, activitatea guvernului, sau a refuzat să semneze decretele de revocare a celor doi procurori, din fruntea DNA și Parchetul General, în condițiile în care aceștia săvârșiseră mari abateri profesionale în interiorul sistemului de justiție, dar nu numai. În fine, ajuns președinte în fruntea statului român pentru neliniștea noastră, ignorând deopotrivă legile și interesele României, refuză cu încăpățânare colaborarea cu Parlamentul și guvernul țării, le discreditează pe unde își plimbă pașii, iar vizitele făcute pe la Înaltele Porți, din poziția de slugă credincioasă la stăpâni și adesea cu interese ascunse, fără a da seamă în fața națiunii, aduc imense deservicii țării, suveranității și unității naționale, punându-i pe români în situația de chiriași și slugile altora la ei acasă. În rest, ce să mai vorbim de caracterul și modul de a se comporta ale acestuia, fără emaptie pentru această țară și pentru români, cu atât mai mult cu cât reprezentând statul prin fișa postului de președinte, Iohannis nu-și dorește un parteneriat cu întregul popor român, ci doar cu cei care fac politica pe care o agreează el. Adică doar el cu ai lui, fiind anormal și neconstituțional să-și facă mereu prezența și să se afișeze pe față cu partidul care, din păcate, nu mai are demult o doctrină liberal-națională, dar care îl susține așa cum este, mobilizându-și ,,oștirea” pentru apropiata campanie prezidențială.
Or, cu un astfel de președinte, nu se știe dacă românii, în marea lor majoritate, nemulțumiți de prestația sa în fruntea țării, îi vor mai acorda și al doilea mandat, de vreme ce acesta nici după cinci ani de ,,sejur” la Palatul Cotroceni nu a dorit să înțeleagă rolul unui adevărat șef de stat, în schimb a recurs mereu la practici contrare principiului nonapartenenței politice și articolului 80 din Constituție, bulversând grav societatea românească. Adică asta să fie ,,România Educată” și reașezarea ei pe valori, onestitate muncă și înaltă performanță, propusă după un proiect anul trecut, cu surle și trâmbițe, de către actualul președinte? Sau, dacă astăzi în România se întâmplă atâtea nenorociri oribile, vina până la urmă aparține acestuia și întregului sistem de structuri instituționale și politice, revenind la ceea ce spuneam la începutul dezbaterii noastre, că în ultimii 30 de ani, această țară a fost dată și lăsată pe mâna unor conducători și guvernanți neisprăviți, rânduiți politic și după cum au bătut vânturile intereselor venite din exterior. Și iată acum cu ce ne-am ales: slugărnicie și umilințe, demolarea economiei naționale, înstrăinarea resurselor naturale și patrimoniului național, defrișarea cu sălbăticie a pădurilor, distrugerea sistemelor de învățământ și de sănătate, otrăvirea solului și alimentației publice, corupția generalizată și scăderea dramatică a nivelului de trai, o criză demografică continuă, atât prin migrarea forței de muncă, cât și scăderii natalității și îmbătrânirii populației.
Nu în ultimul rând, pierderea suveranității și demnității naționale, pe fondul decredibilizării și disoluției structurilor instituționale ale statului român, vasale în mare măsură, prin prea-buna voință a lui Klaus W. Iohannis, a foștilor și actualilor diriguitori, care atât de lamentabil au ,,păstorit” România în mult trâmbițata și perfida noastră democrație. Adică o țară a haosului și sărăciei, discordiei naționale și tot mai mult în ultima vreme, a criminalilor, violatorilor, violenților, tembelilor și impostorilor nefericite și tragice maladii care macină permanent societatea românească…
Prof. VASILE IROD

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here