Muzeul Satului Rădineşti (II)

459

Muzeul Satului Rădineşti, sub asediu
Între anii 1997-2001 asupra Muzeului Satului Rădineşti s-au abătut unele furtuni stârnite de Munteanu Pătru, ex-primar şi educatoarea Domnica Florescu, născută Fierăscu, ajutaţi de ex-primarii Gheorghe Nicolaescu şi Băluţă Gheorghe.
De fapt, ce-i mâna pe ei în luptă?
Dorinţa lor arzătoare era aceea de a muta MSR din Dispensarul Rădineşti la Căminul Cultural Rădineşti în condiţii improprii şi, evident, desfiinţarea muzeului înfiinţat cu aproape trei decenii în urmă. Mutarea muzeului organizat pe secţii în patru camere, o sală şi un hol urma a fi făcută într-o încăpere şi o mică anexă la căminul cultural. Dispensarul Rădineşti, devenit Punct sanitar, avea condiţii corespunzătoare în două camere de consult şi două holuri pentru a se asigura asistenţa medicală a cetăţenilor din satele din nordul comunei, fiindcă dispensarul medical propriu-zis era la Dănciuleşti de unde se deplasa la Rădineşti periodic personalul medical.
În urma jalbelor celor doi, a răspunsurilor organelor judeţene şi a unor hotărâri ale Consiliului Local Dănciuleşti(CLD) au urmat mai multe deplasări la Rădineşti ale membrilor CLD în frunte cu zelosul primar Gheorghe Nicolaescu şi Munteanu Pătru pentru a realiza mutarea şi nimic mai mult, întocmind mai multe procese verbale prin care s-au stabilit arbitrar şi tendenţios ultimatumuri pentru responsabilul muzeului, profesor Marin I. Arcuş.
Pe data de 31 mai 1999, o faimoasă comisie formată din Nicolaescu Gheorghe, primar, Mateescu Mircea, viceprimar, Munteanu Pătru, consilier, Amza Ilie, Sandu Gheorghe şi şeful de post, plutonier major Bucea Mircea, a venit la Rădineşti pentru a pune în practică hotărârile CLD din anul 1997 şi 1999, plus adresele Prefecturii Gorj şi ale Guvernului României trimise ca urmare a reclamaţiilor celor doi protagonişti, M.P. şi D.F.
Profesorul Marin Arcuş a refuzat să se conformeze motivându-şi poziţia în folosul MSR şi a Punctului Sanitar Rădineşti.
Faimoasa comisie  a dat ultimatumul nr. 8, iunie 1999, cu menţiunea finală că „în caz că… comisia va muta piesele fără Marin Arcuş”.
Presiunea/tensiunea fiind prea mare, profesorul Marin Arcuş,  printr-o adresă către Primăria Dănciuleşti, a arătat că s-ar putea face mutarea, dar în anumite condiţii şi anume: igienizarea căminului cultural, ială la uşă, gratii la ferestre, consilierii locali să realizeze mutarea pieselor cu menţiunea finală că „despre consecinţele acestui fapt reprobabil se va vorbi”.
Sigur, Primăria Dănciuleşti n-a îndeplinit cele de mai sus şi atunci muzeul a rămas pe loc.
La reclamaţia aceluiaşi M.P., semnată de săteni şi copii, s-a deplasat la Rădineşti un oarecare Dobriţoiu de la Prefectura Gorj cu aceeaşi sarcină: mutarea muzeului. Nu a obţinut nimic.
Asediu continuă cu şi mai mare intensitate.
Primarul Gh. Nicolaescu, Munteanu P. şi alţi consilieri au venit la MSR unde au încercat să spargă uşa muzeului cu levierul.
A urmat procesul lui Munteanu împotriva lui Arcuş Marin, Arcuş Margareta(soţie) şi Arcuş Constantin(fiu). I-a dat pe toţi în judecată ca să nu poată fi de martori. Procesul a durat doi ani (1999-2000) în urma căruia Munteanu a plătit scump.
După Munteanu P. a luat steagul Domnica Florescu, jelbăreasă de neam, care s-a adresat Prefecturii Gorj, Consiliului Judeţean Gorj şi Postului de Radio Oltenia-Craiova de unde a avenit Romulus Cincă. Acesta a cunoscut, a apreciat şi a popularizat MSR ca instituţie de cultură, în România.
Argumentele doamnei F.D. erau aceleaşi cu ale lui M.P. şi, în plus, iluzia că în Dispensarul Rădineşti unde există MSR s-ar putea amenaja un punct farmceutic şi un cabinet stomatologic deservit de medicul Cara de la Melineşti, judeţul Dolj. Vise frumoase ale doamnei educatoare!
După Gh. Nicolaescu din Obârşia a urmat ca primar Băluţă Gheorghe din Dănciuleşti având ca viceprimar pe Andrei Emilian. La insistenţele scrise ale educatoarei D.F. şi ale organelor judeţene aceştia au continuat a ameninţa pe prof. Marin Arcuş cu ultimatumuri belicoase avându-se în vedere şi Hotărârea CLD nr. 18 din 16.XI.2000 prin care s-a stabilit repartizarea spaţiilor la Punctul Sanitar Rădineşti amputându-i-se muzeului sala mare şi un hol, ceea ce ar fi însemnat închiderea sălilor muzeului…
În data de 17 iulie 2001 altă faimoasă comisie a Primăriei Dănciuleşti s-a deplasat la Rădineşti şi, printr-un proces verbal întocmit la faţa locului, a stabilit mutarea pieselor întrucât acolo va funcţiona un punct farmaceutic şi un cabinet stomatologic. Situaţii, în adevăr, de folos, dar, în acele condiţii, irealizabile.
În anii următori asediul asupra MSR a scăzut din intensitate pentru că legile pe linie de sănătate au fost altele  şi marii jelbari de Rădineşti n-au mai avut poftă de hărţuială. Activitatea sanitară şi-a menţinut centrul la Dănciuleşti, iar la Punctul Sanitar Rădineşti doctoriţele Cismaru Corina şi Ecaterina Tănăsoiu se deplasau periodic pentru asistenţa medicală acordată sătenilor din nordul comunei, având la dispoziţie două camere corespunzătoare şi două holuri. Din cauza degradării fizice  a celor două cabinete la Rădineşti, personalul medical, de câţiva ani buni, a abandonat aceste camere.
Muzeul Satului Rădineşti se află în aceeaşi locaţie care însă, neîntârziat, trebuie recondiţionată pentru că de la o zi la alta se degradează sub ochii autorităţi locale care n-are timp să vadă acoperişul prin care plouă, pazia şi pardoselile putrezite.
Societatea Cultural-Ştiinţifică „Rădineşti-Gorj” care are sediul în Muzeul Satului Rădineşti a trimis adrese în mai multe rânduri la Primăria Dănciuleşti pentru a se lua măsuri de recondiţionare a clădirii, dar soluţiile salvatoare întârzie să apară în afară de ceea ce a încercat a face Arcuş Marin ajutat de Drăghici Dumitru, salariat al Şcolii Generale CORNELIUS RADU  Rădineşti.
În acest sens prezentăm şi adresa nr. 190/23 mai 2005 a Muzeului Judeţean Gorj.
Dorim ca la Muzeul Satului Rădineşti să se îmbogăţească colecţiile organizate după criterii ştiinţifice, să se creeze condiţii optime de funcţionare şi să fie aniversat în continuare la vârste rotunde de noi şi urmaşii noştri.
Marin I. Arcuş

P.S.
Datele oficiale prezentate au fost extrase din Dosarul pentru corespondenţă al Societăţii Cultural-Ştiinţifice „Rădineşti-Gorj”(1989-2012) şi Dosarul 1999-2000 (Procesul cu Munteanu pentru MSR în urma căruia M. P. a plătit, cum am spus, cu vârf şi îndesat).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here