Muştarul (Brassicaceae alba/nigra/juncea) – beneficii şi proprietăţi

912

Cu toţii cunoaştem acest condiment şi surplusul de gust pe care îl oferă mâncărurilor, în special cărnii. Fiind cunoscut în toată lumea, muştarul şi-a câştigat titlul de ,,condimentul naţiunilor“. Cercetările au scos în evidenţă că muştarul este originar din Egiptul Antic, iar populaţia de aici combina carnea cu seminţe de muştar. De asemenea, la greci muştarul era întrebuinţat pentru consumul de carne, în timp ce romanii îl foloseau ca antidot împotriva muşcăturilor de şarpe, a febrei musculare şi chiar a ciumei.

Momentan se cunosc doar trei specii de muştar:
* Muştarul alb (Brassicaceae alba sau Brassica hirta)
* Muştarul negru (Brassicaceae nigra)
* Muştarul brun (Brassicaceae juncea)
Mustarul alb se remarcă prin seminţe rotunde, de culoare galbenă, dure, din care sunt rezultate pastele de muştar. Florile acestui soi de muştar produc păstai păroase care au o lungime între 2.5-5 centimetri, fiecare conţinând câte şase seminţe. Având proprietatea de a-şi păstra gustul chiar și după amestecarea cu apa, muștarul alb este cel mai des întâlnit în alimentație.
Muștarul negru are florile mai mici, păstăile sunt netede, bombate și produc mai multe semințe. Pe lângă faptul că sunt rotunde și dure, culoarea semințelor acestui soi variază de la cafeniu până la negru. O altă diferență a muștarului negru este gustul puternic picant.
Mustarul brun îl recunoaştem după frunzele rotunjite la bază și subțiri la vârf. Păstăile acestuia au o dimensiune între 3-5 centimetri, iar gustul este asemănător celui alb și negru, singura diferență fiind că spre deosebire de cel alb este puțin mai picant.
Compoziție: mucilagii, substanţe minerale (potasiu, magneziu, proteine şi calciu), proteine, uleiuri, un glucozid (sinigrină) şi un ferment (mirozină)
Acțiune: purgativă, laxativă, stomahică, digestivă, antianorexică, expectorantă, hipocolesterolemiantă, antibactericidă, antifungică

Indicații terapeutice
Muștarul este un bun ,,aliat “ împotriva astmului, bronşitei, durerilor reumatice, pneumoniilor, nevralgiilor, dispepsiilor, anorexiei, reumatismului şi gripelor.Specialiştii îndeamnă pe cei care suferă de constipaţie cronică să consume câte o linguriţă de boabe de muştar cu lapte sau apă (zi de zi se crește doza de administrare până la o lingură). Acest tratament se ia sub formă de cure, pe o perioadă de o săptămână urmată de o pauză de zece zile.

Precauții și contraindicații
Deşi acţionează benefic împotriva dispepsiei, muştarul consumat în exces are efecte negative asupra organismului.Persoanele care au stomacul şi colonul sensibile trebuie să consume muştar în cantităţi reduse.Muştarul trebuie luat cu precauţie deoarece depăşind o anumită doză produce inflamaţii ale tractului gastrointestinal, diaree şi afecţiuni ale rinichilor.
Alexandra Cruceru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here