Jneapănul (pinus mugo) reprezentant al florei alpine din Carpații Românești este singurul arbore cu tulpina târâtoare. În județul nostru reprezentarea cea mai mare este în zona golului alpin și a lacurilor glaciare din masivul Parâng dar mai poate fi întâlnit pe versanții Vulcanului cu predilecție în perimetrele Straja și Oslea.
Din păcate suprafețele de jepi cum mai sunt denumiți popular acești arbori sunt luate cu asalt de către pseudoturiștii care se aciuiază cu corturile în zonele montane în special creasta Vulcanului și 
zona lacurilor glaciare din Parâng. Pasiunii lor „arzătoare” pentru munte îi cad jertfă cantități impresionante de jneapăn care este folosit cel mai adesea ca lemn de foc.
Civilizaţia bat-o vina !
Astfel cu toate campaniile de sensibilizare și a programelor de protecţie a factorilor ambientali și regenerare a biodiversității putem asista chiar în ziua de azi la o formulă foarte păguboasă (pentru 
mediu desigur) de petrecere a timpului liber . O parte dintre semenii noștrii odată cu așa zisa recreere în natură ( aici ne referim si la trasee de altitudine aflate de cele mai multe ori în golurile alpine ) se poartă pur și simplu ca niște barbari distrugând iresponsabil natura în mijlocul căreia de cele mai multe ori caută odihna și deconectarea de la stresul cotidian.
Ce sunt jepii ?
Dar de ce ne „agităm” atîta și mai ales la ce avem nevoie de o plantă arboricolă aparent nefolositoare (pentru unii singura întrebuințare ar fi ca lemn de foc în taberele din golurile alpine) ? Jneapănul denumit popular jep sau cătun este un arbust cu tulpina aplecată sau culcată pe sol. Scoarța sa este de culoarea brun-cenușie crăpată în figuri neregulate, frunzele sunt poziționate spre vârful lujerului de un verde viu și o lungime de 5-8 cm. Ajunge la maturitate în 10-12 ani având perioada de fructificație anuală. Jneapănul se găsește cu predilectie în locurile unde stratul de zăpadă este prezent 80-160 zile pe an astfel că perioada de vegetație este de 5-6 luni pe an oferind o maturizare a masei lemnoase de 3-4 luni pe an. Trebuie să mai spunem despre jep cum mai este denumit popular jneapănul că 
este un conifer sub formă de arbust ce crește la o altitudine cuprinsă între 1500-2300 m.
Relict glaciar şi monument al naturii
În unele regiuni mai este denumit pin de piatră, jip mare, cătun sau cetină strâmbă. Cel mai important este faptul că fiind considerat relict glaciar este monument al naturii distrugerea sa fiind oprită (nu mai vorbim de faptul că este total interzisă tăierea sa pentru lemn de foc).
Previne şi atenuează avalanşele
Datorită elasticității tulpinilor și a faptului că reține zăpada jneapănul nu îndeplinește în ecosistemul său doar un rol decorativ ci împiedică ori atenuează avalanșele ce în zonele alpine sunt cele mai distrugătoare. De asemeni oferă o barieră naturală în fața viscolelor protejând vegetația de la poalele versanților și stabilizează de cele mai multe ori stratul gros de zăpadă.
Peisaj selenar
Pe locurile unde jneapănul care a fost tăiat sau ars au rămas de cele mai multe ori terenuri aride pe care torenții de apă au săpat șanțuri adânci erodând muntele până la piatră. Un important echilibru al naturii a fost afectat și trebuie acționat fără întârziere pentru că (trebuie să o spunem fără să ne ascundem după deget) în condiţiile actuale doar cu sprijinul omului jneapănul se mai poate regenera.
Măsuri şi iniţiative locale
La nivel local au fost inițiate și s-a început punerea în aplicare a o serie de programe menite să protejeze biodiversitatea și să creeze condiții civilizate pentru cei ce doresc cu adevărat să se deconecteze în mijlocul naturii protejând-o în acelaşi timp. Un exemplu concludent în acest sens este nou înființata Administrație a Ariei Nordul Gorjului de Vest (87321 ha în administrare împărțită în 9 situri pe teritoriul Gorjului și 2 în Hunedoara) care deși tânără, s-a implicat într-o serie de proiecte ambiţioase împreună cu APM Gorj și Garda de Mediu, demersuri vizând stoparea degradării factorilor ambientali și găsirea de soluții reale pentru refacerea lor (în acest context trebuie menționat efortul pe care Administrația NGV îl face la ora actuală pentru reglementarea turismului și implicit al activităților de camping cu folosirea focului deschis și de protecție a speciilor rare pe Valea Sohodolului primele rezultate putându-se vedea la fața locului). Trebuie salutate și demersurile pe care ANGV le-a demarat pentru protecția și regenerarea speciilor rare ori ocrotite de lege cum este cazul jneapănului acesta fiind prezent în mai multe din cele 15 zone protejate ce intră în componența sitului Natura 2000/ Nordul Gorjului de Vest.
În loc de concluzii
La final trebuie reiterată ideea că profesorii de stiințe ale naturii ar trebui să fie în primele rânduri în conștientizarea și de ce nu învățarea tinerilor cum să se comporte și ce urmări pot avea acele distrugeri aparent nevinovate ce se fac la ieșirile în natură. Nu numai o parte din tineri (și aici trebuie făcută mențiunea că sunt organizații de tineret la nivel local care s-au implicat efectiv în protecția naturii dar deh știți și dumneavoastră nu există pădure fără uscături) dar și o proporție impresionantă dintre adulți se comportă necivilizat chiar indivizi cu pretenții sunt certați cu etica montană și dovedesc că au serioase carențe de civilizaţie.
Față de toate acestea un semnal de alarmă trebuie tras: muntele în orice anotimp este supus unor agresiuni din partea omului și trebuie conștientizat cât mai urgent că acesta este o avuție ce trebuie apărată și păstrată intactă.
Mugurel Petrescu
