Căderea regimului comunist, în decembrie ’89, a lăsat în acest colțisor de țară românească, un oraș unde se construise mult, dar haotic și prost. Astăzi, dacă mai numărăm pe degetele de la mâini clădirile istorice și de patrimoniu care au mai rămas în picioare după marea demolare din centrul vechi al Târgu-Jiului. Abia dacă au mai rămas câteva imobile, iar pe fostele amplasamente au fost ridicate blocuri după o sistematizare anapoda, dar și o așa-zisă modernizare stradală și pietonală betonată care dă orașului o imagine deloc confortabilă ochiului avizat de frumos, atât pentru localnici, cât mai ales pentru cei care vin să viziteze, așa cum ne place să spunem “orașul lui Brâncuși “cu vestitele sale capodopere, însemnând pentru istorie tripticul vitejiei neamului românesc, dar nu numai. Trebuie să recunoaștem că și nici poziția geografică a județului Gorj nu stimulează prea mult interesul terților comparativ cu alte zone din țară, intersectate lesnicios de drumuri naționale și căi de acces, care permit mai multe oportunități pentru dezvoltarea lor economică și comercială. Poate a fost și rămâne încă unul dintre motivele pentru care nici diriguitorii țării, cei dinainte, dar și după decembrie ’89, nu și-au întors prea mult fața către acest județ și evident spre capitala sa de reședință. După cum, este la fel de adevărat, că nici diriguitorii locali nu au rupt gura târgului, mulți veniți și plecați fără să lase în urmă mare lucru, lipsă de interes, inteligență și creativitate pentru dezvoltarea și modernizarea “Gorjului istoric și pitoresc”, ținând pe loc, la stadiu de “târg” și urbea de pe Jiu. Este adevărat că a existat cândva un plan de sistematizare al Târgu-Jiului, expus la Casa de Cultură a Sindicatelor pentru dezbatere publică. Și așa cum arată, odată aprobat și pus în execuție dădea un grad sporit de personalitate arhitecturală orașului, succitând și un real interes și de atracție la vremea respectivă. Numai că după căderea vechiului regim totul s-a năruit și iată că ne găsim astăzi în situația de a trăi într-o reședință de județ, departe de nevoile și pretențiile unei așezări urbane europene și prin comparație chiar cu multe alte orașe din țară, bineînțeles raportată la numărul de locuitori, la importanța lor edilitară, economică și administrativă. Că în principal este vina noii rânduieli politice din România, rămâne a fi un mare, amar adevăr. Mai concret, vorbim de o încropire a unei clase politice mediocre și de luptele oarbe, interminabile, pentru putere, de brambureală generalizată și bulversarea până la delapidarea economiei naționale, de propagandă ticăloasă și jocurile oculte de interese ale Occidentului, cu implicarea cozilor de topor și ale vânzătorilor de țară din interior, de marea corupție, devenită flagel național și care a cuprins toate structurile instituționale, de la vârfurile de putere și până jos la trepădușii lor de serviciu, de sărăcirea galopantă a populației, etc., sunt tot atâtea cauze care într-un final nefericit au contribuit la transformarea țării noastre într-o “veritabilă” semicolonie, cu urmări dezastruoase pentru viața și existența poporului român. Or, într-un asemenea context păgubos pentru țară, se găsesc, purtându-și pașii anevoioasei activități și reprezentanții autorităților locale din Gorj, în cazul de față, a acelora care “au cutezat” a primi mandatele de edili șefi ai municipiului Târgu-Jiu. Unii cu oarece vocație și alții fără har și habar, mai cu seamă cu dezinteres și incompetență pentru ceea ce cere munca de primar, într-o perioadă deloc fericită pentru nevoile și de ce nu pentru pretențiile oamenilor la standarde ceva mai ridicate de civilizație urbană. Numai că, din păcate, în ultimii 30 de ani Târgu-Jiu nu doar că a bătut pasul pe loc la realizări de anvergură pe segmentele de utilități și confort edilitar-gospodăresc, dimpotrivă a dat înapoi ca racul, pierzând și din bruma de zestre urbană dobândită anterior, din potențialul economic local, pus la pământ de tot felul de șmecheri și fără să fie pus ceva viabil în loc. Or, de aici aveau să dispară masiv locurile de muncă, să apară șomajul, sărăcia și depopularea orașului, printr-un fenomen alert de emigrație, cu precădere pe segmentul populației tinere.
Practic, astăzi, nu mai putem vorbi de o dezvoltare durabilă a municipiului, aproape totul rezumându-se la o economie de conjunctură de tip manufacturier și cu o slabă contribuție la bugetul local și la PIB-ul României. Și dacă, într-o bună măsură pot fi invocate cauzele despre care am făcut mai sus referire, atunci, când vorbim despre dezvoltarea și conturarea mai evidentă a imaginii urbanistice a municipiului Târgu-Jiu, atunci tot la fel de adevărat avem a aduce destule reproșuri și celor care au păstorit în toți acești ani “de glorie postdecembristă”, instituția primăriei, deopotrivă, primari și consilii locale. Căci de 30 de ani încoace, orașul a fost mai mereu ocolit de la programele naționale de investiții majore, iar cea mai bună dovadă este starea actuală, “fizică și morală” a municipiului nostru, nu departe de perioada comunistă, ba chiar mai mult, se deteriorează și zestrea de patrimoniu, imobiliară și de infrastructură, dobândită nu cu puține sacrificii pe timpul prea-hulitului fost regim ceaușist. Și dacă s-a mai construit câte ceva, s-a făcut aproape totul cum le-a trăznit unora capul și la fel de prost, cu atât mai grav cu cât nici până acum, în anul de grație 2018, Târgu-Jiu încă nu are un PUG și o perspectivă viabilă de sistematizare urbană, înfățișarea urbanistică fiindu-i serios afectată. De altfel, orașul cu aspectul său cenușiu, zgomotos și trist, este supus și unui proces rapid de scădere a numărului de locuitori, fenomen socio-demografic dramatic care macină întreaga Românie, fără ca la nivelul decidenților statului român să fie luate măsuri radicale concrete, pentru stoparea ucigătorului flagel. Așadar, la starea actuală a municipiului Târgu-Jiu, credem că sunt necesare, în primul rând, opiniile și dorințele locuitorilor acestui oraș, cu atât mai mult cu cât de ani de zile se rostogolesc în spațiul public tot felul de promisiuni și așa-zise proiecte pe diferite domenii de urbanism și infrastructură, dar la realizări, când se trage linie, cota se găsește mereu la nivel de avarie. Dar să le luăm pe rând, oprindu-ne doar la câteva dintre hibele majore (și nerezolvate) ale orașului. În primul rând, lasă de dorit sistemul de canalizare și infrastructura stradală, iar de aici și marile necazuri provocate oamenilor în urma fenomenelor atmosferice violente. Apoi, este vorba de transportul public și aglomerația orașului, unde suntem unicat în țară, folosindu-se încă pentru transportul călătorilor autobuze și troleibuze atât de vechi și nesigure încât în orice moment există riscul producerii unor evenimente dramatice în trafic. Cât despre confortul celor care folosesc pentru deplasare astfel de mijloace nici că mai poate fi vorba. În altă ordine de idei, orașul este sufocat în trafic și pentru că mijloacele grele de transport comercial și de tranzit folosesc tot rutele interioare, întrucât Târgu-Jiu nu dispune de centuri de ocolire și se vede treaba că încă nu sunt prea mari speranțe pentru descongestionare, fiind sistate, din motive evident dubioase, lucrările de finalizare la cele două centuri de rocadă. Și legat de sistarea unor programe, care până nu demult erau în execuție, nu înțelegem nici blocarea lucrărilor de anvelopare a blocurilor din zona centrală, care dincolo de economisirea cheltuielilor pentru încălzirea locuințelor, cele rămase netermoizolate dau și un aspect urban neplăcut, de oraș neîngrijit și îmbătrânit înainte de vreme. De altfel, de vreo doi ani încoace, totul se mișcă precum melcul după ploaie, întârziindu-se de ani de zile proiecte care în esența lor, prin finalizare ar rezolva multe dintre necazurile cu care se confruntă orașul. Din păcate, totul rămâne pe hârtie și realizări deloc, în schimb asistăm apropape zilnic și pe nervii noștri la certurile interminabile din consiliul local al municipiului, un circ mediatic de proastă purtare, determinat pe fond de interese politice meschine și de orgolii necugetate, pasându-se vina de la unii la alții, nu oricum, ci cu jigniri grotești, pierzându-se și ultima brumă de omenie, cu atât mai mult respectul și obligațiile față de cei care le-au dat votul pentru a face o bună rânduială în comunitatea locală. Iar aici poartă vina și unii, așa-ziși moderatori de opinie din presa locală, care mai degrabă sunt niște sfătuitori tendențioși, urmărind să plătească polițe și să servească anumitor interese obscure, decât să-și aducă contribuția la o mai bună înțelegere între oamenii politici, armonizându-le eforturile și activitatea pentru dezvoltarea orașului. Și este atâta treabă de făcut în Târgu-Jiu, dar se pare că nu prea se vrea a pune osul la muncă. Bunăoară, așa cum mai spuneam, ne place să vorbim de “orașul lui Brâncuși”, dar nu suntem în stare să-i punem în valoare Calea Eroilor, cu celebrele sale lucrări artistice și cu o semnificație deosebită pentru istoria neamului. Practic, nu se simte grija și mâna gospodarului pentru valoroasa zestre lăsată de înaintași. Pe de altă parte, se face așa de puțin pentru așezarea orașului și a împrejurimilor sale atât de frumoase în rândul zonelor cu atracție turistică, înțelegând aici reabilitarea, îngrijirea, panotarea, și popularizarea celorlalte obiective și monumente istorice și edilitar-culturale din oraș (astăzi, starea fizică a multora dintre ele lasă de dorit). După cum ar trezi interes amenajarea unor expoziții de obiceiuri și artă populară locală, dându-li-se un caracter permanent, în schimb se vede dezinteres, bunăoară, privind înființarea muzeului “Constantin Brâncuși” și reabilitarea “Casei Keber” (se bat pașii pe loc). Sau oare nu este posibilă ca noutate o extindere a zonei de promenadă din Parcul Central, inclusiv prin plantare arboricolă și amenajare peisagistică a falezei Jiului? Este necesară chiar și înființarea unui mic parc zoobotanic pentru copii, dar și o bază de agrement nautic, folosindu-se, fie și sezonier, lacul de acumulare din preajma complexului sportiv. Și pentru că vorbim de sport, nu înțelegem nepăsarea sau incompetența edililor locali față de sportul de performanță, referindu-ne aici la sporturile de echipă, mândria orașului nu cu multă vreme în urmă. Or, se vrea ori ba, trebuie să se înțeleagă că astfel de manifestări constituie până la urmă fenomene sociale și prin urmare acționat în consecință. Încă ceva în privința sportului școlar, iarăși este greu de înțeles de ce se promite de atâția ani construirea sau amenajarea unui bazin de înot pentru copii, dar nu numai, dar la realizări iarăși notăm cu zero barat. În fine, să sperăm că poate prin modernizarea Axei Eroilor, atât locuitorii orașului, dar mai cu seamă cei care vin să viziteze Târgu-Jiu, vor avea parte și de alte oportunități, de locuri de agrement și de recreere, incluse, așa cum s-a promis în planul de sistematizare – Calea Eroilor. În plus, chiar este bine să propunem autorităților municipale, ca la fiecare început de an bugetar local, să se țină seama și de ceea ce își doresc cetățenii pentru orașul lor. Fie că este vorba de ordine și curățenie care în ultima vreme lasă de dorit, dar mai cu seamă de extinderea spațiilor verzi și de confortul public, de amenajări peisagistice, inclusiv o protecție ecologică a apei Jiului, de traseele pietonale (a se vedea betonul proastă calitate și macerat din zona centrală a Târgu-Jiului, pătându-ne serios cartea de vizită), de estetizarea florală și a mobilierului stradal, ș.a.m.d. Și este până la urmă vorba de cheltuieli bugetare participative, așa cum se întâmplă în multe orașe din țară, unde prioritățile sunt identificate în funcție de ce își doresc cetățenii pentru interesele comuniății lor. În același timp, așa cum mai subliniam, nu se acordă atenția cuvenită fenomenului social, care de regulă se manifestă prin derularea activităților cultural- educative și sportive, cu posibilitatea de a antrena un număr cât mai mare de cetățeni ai orașului și nu numai. Or, este greu să înțelegi aici lentoarea autorităților locale în privința transferului Casei de Cultură a Sindicatelor în patrimoniul primăriei orașului și trecerea urgentă la reparațiile capitale și modernizarea acestui impunător lăcaș de cultură. La fel se întâmplă cu întârzierea punerii în șantierul de lucru a proiectului Centrului multicultural și de creație artistică. Or, este inadmisibil să vezi că Târgu-Jiu a rămas singura reședință județeană din țară care nu are spații adecvate pentru manifestări naționale de anvergură, practic o altă pată de rușine pe obrazul edililor municipali și județeni, dureroasă și cu ocazia festivalului folcloric “Maria Lătărețu” recent încheiat și unde artiști de marcă, veniți din țară s-au simțit stingheriți pentru faptul că o asemenea manifestare artistică de o asemenea valoare, s-a desfășurat și în acest an tot într-o locație improvizată, văduvind o participare pe măsură a publicului doritor de astfel de frumoase evenimente cultural-artistice. În fine, sunt încă multe alte probleme de rezolvat, dacă totuși se dorește la nivel de autoritate locală, dar și de către cetățeni, ca acest municipiu să arate altfel, prin oportunități și realizări edilitar-gospodărești, ca un veritabil oraș european. Iar în această direcție este bine să ne referim, dacă se vrea, și la porțile de intrare în municipiu, dinspre cele patru roze cardinale, care, din păcate, arată și ele jalnic. În primul rând, zona și incinta Gării de călători, se află într-o stare de uzură deplorabilă și condiții de tranzit, greu de imaginat. Ceea ce presupune și aici îndreptarea atenției primăriei, întrucât și acest obiectiv este legat direct de îmbunătățirea și descongestionarea traficului din oraș. Nu în ultimul rând, vom putea să vorbim de un final fericit doar dacă se va rezolva și problema parcărilor și pasajelor pietonale din zona marilor intersecții – Unirii-Centru. Și dacă se vrea, totul este posibil. Spunem, dacă se vrea, în condițiile în care consilierii municipali, indiferent de culoarea politică, vor înțelege să lase la o parte interesele personale și de partid, adesea și aroganța prostească, aducându-și aminte că înainte de toate sunt români și nu trepăduși politici de serviciu. Ei sunt mandatați de către cetățeni pentru a-și face datoria și a rezolva problemele și necesitățile stringente ale localității pe care o păstoresc. Altfel, scandalurile vor continua mai ceva ca la ușa cortului, iar la capitolul oameni și fapte, cu realizări aproape de nimic, sau cum ironic remarca expresia “ad caledas graecas”, adică niciodată, mai pe românește, pe la paștele cailor. După cum un alt vechi proverb de-al nostru, ne povățuiește și ne îndeamnă a purcede la o viață curată, spunând-ne “că oamenii sunt apreciați după fapte, precum pomii după roade”. Adică, este exact ceea ce ne dorim, înțelegând de aici că și onorabilii noștri edili și consilieri vor avea înțelepciunea de a opri orice luptă politică neghioabă și își vor da mâna spre mai binele obștei comune. Altfel, totul va însemna anevoie și o pagubă uriașă pentru acest oraș, care riscă să rămână doar ca o reședință de județ subdezvoltată, o paria urbană pe harta României. Oare, o astfel de situație deloc fericită își doresc cetățenii municipiului Târgu-Jiu…?
VASILE IROD
