Adio, Doamnei de Fier. S-a stins din viaţă Margaret Thatcher, Doamna de Fier a Marii Britanii, prim ministrul cel mai imens – vreme de 11 ani – câştigătoarea în plan economic şi social, dar şi al ultimului război din secolul XX. Cel dintre Marea Britanie şi Argentina privind Insulele Maldive(Falkland). Printre altele, renumită pentru vorbele sale: „Eu sunt în favoarea consensului. A consensului asupra a ceea ce vreau să fac.” Inclusiv poziţia Doamnei de Fier asupra nerenunţării la moneda Angliei – lira englezească -, fiind cel mai mare inamic al monedei unice – Euro a determinat poziţia actuală şi rezervată a Marii Britanii asupra Uniunii Europene.
Pe la noi, nu doar din misoginism, femeile om politic nu există. Germania o mai are pe Angela Merkel, Statele Unite ale Americii n-au avut noroc cu Hillary Clinton, iar la noi, la români, ioc. Luat la palme cu două moţiuni de hârca Monica Macovei şi Prinţesa Elena de Pleşcoi, atât de blegul Buldog Vasile Blaga şi-a lăsat imaginea portocaliilor pe seama uneia poreclită-alintată Pufuleţ. Adriana Săftoiu pre numele său adevărat, bună ca ziaristă, fostă purtătoare de vorbe a Băsescului şi un zero barat ca om politic.
Pădurile dispar, în absenţa Codului Silvic. Se taie pădurile patriei într-o veselie. Conform unui Raport de audit al Curţii de Conturi, numai în ultimii 20 de ani, suprafaţa fondului forestier în proprietatea publică a statului s-a redus cu peste 3,02 milioane de hectare datorită retrocedărilor către persoane fizice şi juridice.
Munţii Gorjului au fost raşi fără milă. Şi continuă s-o facă diverse firme private ce exploatează pădurile particularilor asociaţi ca la Peştişani în Obştea cu Ocolul Silvic „Constantin Brâncuşi”, aflate ca două vaci de muls nefurajate sub cârmuirea păguboasă a preşedintelui-director executiv ec. Ion Poenaru. Auzeam că prin judeţul Argeş, numai în ultimele opt luni s-au pus la pământ 80 de hectare de pădure a cetăţenilor, aflată în „grija” unor ocoale silvice private. Nu înseamnă că la Gorj situaţia n-ar fi la fel de cumplită. Doar că printre gorjeni o mână spală pe alta şi amândouă posibilele dosare.
E drept că în România nici legile proaste nu se respectă. Dar, în cazul pădurilor, se tot vorbeşte – şi USL nu face excepţie! – de posibila apariţie a unui Cod Silvic! Unul extrem de necesar. Ce riscă să apară când nu vom mai avea păduri chiar deloc. Şi ne mai mirăm de ce vremea a luat-o razna şi inundaţiile fac ravagii. Ne-am ales cu doar două anotimpuri, din cele patru ce vorbeau despre o climă temperat-continentală.
Ion Predoşanu
