Monahul şi Preotul slujitor al altarului – Despre unul dintre cei mai prolifici şi mai profunzi învăţători ai Sfintei Biserici

Pentru că suntem în ajunul Duminicii întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor), să spunem că astăzi, 9 iunie, îl sărbătorim cu evlavie pe Sfântul Ier. Chiril, Patriarh al Alexandriei între anii 412-444, unul dintre cei mai prolifici şi mai profunzi învăţători ai Sfintei Biserici în secolele în care s-a formulat învăţătura ei fundamentală. El sa născut într-un sat al deltei Nilului, Theodosiu, probabil echivalent cu ceea ce astăzi numim:  „Mahalla el Kubra”, la 120 km est de Alexandria Egiptului şi cu toate că anul exact al naşterii sale nu-l cunoaştem, unii patrologi afirmând că s-ar fi născut în jurul anului 370, aşa cum nici despre tinereţea sa nu cunoaştem foarte multe lucruri. Ca nepot al Patriarhului Teofil al Alexandriei, va fi primit probabil o educaţie gramaticală şi retorică aleasă, de la profesori competenţi ai timpului, asemenea marilor ierarhi ai Bisericii precum Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur (probabil în Alexandria sau în afara ei). Vom spicui doar în câteva cuvinte partea de început a vieţii sale, cu precizarea că teologia o va studia pe lângă episcopul Ioan al Ierusalimului. Foarte probabilă, însă dificil de documentat, este şederea sa în deşert, printre monahii eremiţi ai lui Isidor Pelusiotul, pe care-l numeşte „tată”, întrucât era mai bătrân, sau al Nitriei, unde aprofundează studiul Sfintei Scripturi, învăţând totodată şi din tainele vieţii ascetice. Întors din pustiu, va fi hirotonit diacon, iar mai apoi preot, de către unchiul săuTeofil, iar, după moartea lui Teofil, în anul 412, Sfântul Chiril va fi ales succesor al lui, chiar dacă din partea curţii imperialece ar fi dorit ca pe scaunul de patriarh să urce arhidiaconul Timotei, deoarece a existat o oarecare opoziţie. Formaţia sa călugărească, sufletul său onest, străin de orice compromis, însă dur şi inflexibil, îl făcu să poarte o luptă aspră împotriva novaţienilor şi păgânilor, iar, acest lucru va atrage după sine aversiunea guvernatorului Oreste. Va fi acuzat în mod nejustificat de asasinatul asupra filosoafei Hipatia, dar, cum ar putea să facă acest lucru o persoană care numai în Duhul Sfânt ar fi putut da Bisericii învăţăturile pe care la avem până astăzi! Teolog cult, având un spirit speculativ, a luat parte cu devotament la toate discuţiile teologice care erau la ordinea zilei, iar, primii ani ai patriarhatului său îl vor prinde în problemele unui oraş cu locuitori de diferite religii, unde divergenţele dintre creştini, evrei şi păgâni duceau adesea la violenţe, mai ales că toate acestea se adăugau animozităţii dintre Constantinopol şi Alexandria şi luptei dintre cele două şcoli puternice ale timpului, cea alexandrină şi cea antiohiană. Odată cu vacantarea postului de arhiepiscop al Constantinopolului, toate aceste probleme au devenit stringente. Erezia nestoriană va face ca numele Sfântului Chiril să fie cunoscut peste veacuri, pentru că acesta va fi implicat în mod continuu în ofensiva dusă contra noii erezii promovate de Nestorie. Astfel, Sfântul Chiril este pentru nestorianism ceea ce a fost Sfântul Atanasie pentru arianism, deoarece, Sfântul Chiril a formulat învăţătura Bisericii despre Persoana lui Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, Care şi-a făcut proprie şi firea omenească, dar a rămas Unul din Treime, făcându-se acelaşi şi unul dintre oameni, introducând astfel pe Dumnezeu între oameni şi pe om în Sfânta Treime, pentru ca prin El să se realizeze cea mai deplină comuniune între Dumnezeu Cel în Treime şi oameni. La Sinodul III  ecumenic de la Efes din anul 431 se va condamna teoria lui Nestorie şi se va aproba şi termenul de Născătoare de Dumnezeu (Theotokos) pentru Sfânta Fecioară, lămurindu-se astfel că Maica Domnului este Născătoarea de Dumnezeu. Sfântul Chiril a fost un mare conducător de Biserică, pe care a cinstit-o cu activitatea şi râvna sa pastorală. Un râvnitor, încă din primele zile ale episcopatului său, Sfântul Chiril a început să compună comentarii biblice vaste, deoarece, Sfântul Chiril a evidenţiat, mai mult decât teologia contemporană lui, specificul şi lucrarea de sfinţire a Sfântului Duh în oameni şi în Biserică. Trece la cele veşnice în 27 iunie 444. Operele sale fac din el unul din martorii majori ai istoriei dogmei şi ai doctrinei creştine. În istoria exegezei creştine Sfântul Chiril se arată ca un exponent al şcolii alexandrine cu înclinaţii progresiste, care ne fac să ne gândim la o sinteză a celor mai bune elemente ale celor două şcoli ale timpului din Alexandria şi Antiohia, la o convergenţă într-un scriitor alexandrin cu caracteristici principale ale şcolii antiohiene, care spre deosebire de cea alexandrină, deschisă tainei unui Hristos, deja prezent în Vechiul Testament, imita în mod notabil numărul tipurilor şi le expunea cercetării, cu precizarea că în scrierile sale apar toate expedientele exegetice ale sistemului elaborat de şcoala alexandrină.
Preot Paroh BARZĂ Ion Cosmin, Biserica «Sf. Mare Muc. Varvara», Parohia Târgu-Jiu