Mobilier de lemn executat după planurile lui Brâncuși în perioada edificării Ansamblului Sculptural „Calea Eroilor”

883

Eugen Ciucă (1), în articolul „Brâncuși inedit”, ne oferă unele informații interesante privind realizarea unui mobilier de lemn, format din două scaune și o bancă monoxilă, după planurile lui Constantin Brâncuși, în perioada în care acesta s-a aflat la Târgu-Jiu pentru edificarea ansamblului. El face următoarele precizări: „L-am cunoscut la Târgu-Jiu pe Gh. Contz (2), tâmplar, care a lucrat scaunele și masa realizate de Brâncuși (pentru Liga Națională a Femeilor Române, filiala din Târgu-Jiu, care își avea sediul într-o vilă (3), astăzi pe cuprinsul Parcului orașului Târgu-Jiu).
El personal a fost meșterul executant și, după desenele lui Brâncuși, a făurit mobilierul. Mobilierul este în patrimoniul muzeului de peste 10 ani. Deci Brâncuși nu a lucrat numai la Ansamblul Eroilor. Pe marginea trotuarului, la intrarea în Parcul orașului, se afla o bancă din lemn. Construcția acestei bănci cu dublu loc de ședere, mi s-a părut ieșită din comun. Cioplită dintr-un trunchi foarte gros (peste 1 metru), mi s-a părut o lucrare care nu putea ieși la iveală fără o anumită indicație, fără un anumit efort, fără o anume dispoziție. Cercetările care au urmat au adeverit, prin aceeași sursă de informare, că «A fost executată de către subsemnatul Gh. Contz pe baza unor schițe și de asemeni conform îndrumărilor date, personal, de către, sculptorului C. Brâncuși» (citat din declarație, 13 dec. 1958, Târgu-Jiu). Să fi fost aceasta o primă realizare pentru «Banca de Piatră» care străjuiește Poarta Sărutului? Este posibil. După cum posibil este și faptul că, având acest material, Brâncuși a fost dispus să îl transforme în loc de odihnă pentru trecători. Dar că este o realizare a lui Brâncuși nu ne-o spune numai meșterul tâmplar, ne-o spun coordonatele tehnice ale realizării ei, ne-o spune «tăietura lui Brâncuși» clară, sigură, masivă […] Un număr de treisprezece bănci, două cu spătar, unsprezece fără spătar, se aflau la sera parcului. La muzeul din Târgu-Jiu sunt trei, restul nu se știe unde au fost adăpostite. Una din ele a fost publicată deja în presa străină, ca operă a lui Brâncuși, celelalte vor vedea lumina tiparului acum și mai târziu. Carol Arend, grădinar, Gh. Contz, Gh. Pițigoi, ing. Vintilă au declarat în scris că aceste Bănci din stejar au fost executate de către ei în parte, dar toți cunosc originea desenelor, dispozițiile date de către Brâncuși pentru realizarea lor. Surorile lor, bănci mai mici și mai mari, provenite din atelierul lui Brâncuși, se află acum la Muzeele din Paris și New York etc.. Ornamentarea generală, crearea de mediu în grădină publică devine, așadar, o preocupare la care marele maestru nu pregeta să dea directive și să urmărească realizarea fidelă a dispozițiilor sale” (4).
Din documentele de arhivă se știe de existența acestor bănci monoxile, care trebuiau să înlocuiască vechile bănci din lemn din Grădina Publică, în vederea amenajării complete a parcului orașului. Aceasta reiese din referatul nr. 255 din 18 iulie 1938 (5) întocmit de I. Vintilă: „Pentru înlocuirea băncilor deteriorate depe digul Jiului și pentru așezarea pe marginele nouei alei ce se construește în lungul canalului din grădina publică necesită un număr de 30 bănci noui. Întrucât în jurul acestor aleie este un decor natural de anini și pluți mari, găsesc că ar fi potrivit a se așeza aci bănci improvizate din trunchiuri de stejar de 2 m. lungime și circa 0,70 m. diametru, conform schiței depe contrapagină”(pe verso există și schița respectivă (6)). Prin decizia primarului nr. 5007 din 26 iulie 1938 (7), se aprobă procurarea a „30 bucăți trunchiuri de stejar de 2 m. lungime și cu diametru de 0,70 m., necesare pentru construirea a 30 bănci conform schiței […] pentru noua alee ce urmează a se deschide în lungimea canalului hodinău și pe digul Jiului”. Cel care se va oferi să furnizeze cele 30 de trunchiuri de stejar va fi Simion C. Blendea, din comuna Peștișani, conform adresei pe care o face primăriei, înregistrată cu nr. 5546 din 12 august 1938 (8). Din factura nr. 11 din 1 noiembrie 1938 (9) rezultă „Cioplirea a 30 (treizeci) trunchiuri […] și prelucrarea acestor trunchiuri în bănci pentru aleiele din grădina publică conform modelului dat” (se observă și amprenta digitală a unuia dintre cioplitori). Există și factura nr. 11 din 2 noiembrie 1938 (10) pentru plata a „30 (Treizeci) bușteni de stejar…”.
Prin procesul verbal din data de 3 noiembrie 1938 (11) se recepționează cele „30 bucăți trunchiuri de stejar”. Ioan Vintilă, prin adresa nr. 402 din 24 octombrie 1938 (12), solicită „angajarea unor meșteri rudari din localitate care să fasoneze cele 30 de trunchiuri de stejar […] prelucrând aceste trunchiuri în bănci conform modelului arătat…”.
În ceea ce privește modelul acestor bănci monoxile, este evidentă sursa lor de inspirație brâncușiană, deoarece exact același tip de bancă apare în atelierul sculptorului, într-o fotografie deja celebră. Articolul „Brâncuși inedit” este parte a donației făcute Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”, cu ocazia „Colocviilor Brâncuși”, desfășurate la Târgu- Jiu, în data de 19 februarie 2016, în cadrul programului „140 de ani de la nașterea marelui sculptor Constantin Brâncuși”. Donatorul este Stephan Benedict, inginer new-yorkez de origine română, deținătorul unei colecții de documente de la sculptorul Eugen Ciucă. Fragmentul din ziar este prins în cadrul unui colaj, în care acesta este încadrat de șase fotografii originale, dispuse pe ambele părți: în partea dreaptă sunt trei imagini care reprezintă un scaun cu spătar, un taburet și o bancă monoxilă (toate amplasate lângă temelia de piatră a unei clădiri), iar în partea stângă sunt alte trei imagini, reprezentând scaune de pe Aleea scaunelor, o bancă monoxilă deteriorată și o bancă de piatră dinspre nordul Porții Sărutului, flancată de două scaune cu fața pătrată. Facem specificația că au fost realizate mai multe studii privind elementele donației, într-unul dintre acestea fiind analizate nouă fotografii din colecția menționată, care ilustrează lucrări și concepte brâncușiene (13). În cadrul lui au fost prezentate și studiate și patru fotografii cu piesele de lemn prezentate în articolul lui Eugen Ciucă.
Banca monoxilă apare într-o fotografie (dimensiuni 22,3 x 8,2 cm) care are pe verso următoarele adnotări olografe, scrise cu pix albastru: „C. BRÂNCUȘI/– BANCA –/descoperită în 1958 – Târgu-Jiu – predat cf. proces verbal primăriei oraşului Târgu-Jiu – /S-au găsit 11 bănci – ”.
Banca monoxilă deteriorată apare într-o fotografie (dimensiuni 18,4 x 7 cm) care are pe verso adnotări olografe, scrise cu creion negru și pix albastru: „«Bancă Brâncuși», descoperită şi identificată 1958 cu declaraţie semnată în 1958 la Târgu-Jiu, de tâmplarul executant după «desenul lui Brâncuşi»/a fost transpus şi urmărit personal de el (B)./executată în acelaşi timp cu Ansamblul de la Târgu-Jiu”.
Taburetul cu mâner şi trei picioare (dintre care unul lipsă) apare într-o fotografie (dimensiuni 18 x 12 cm) care are pe verso adnotări olografe scrise cu creion negru și pix albastru: „Brâncuși /«Scaun»/identificat în 1958 prin descriere de către tâmplarul executant – reapărut şi predat muzeului după 3 ani/Semnătură E. Ciucă. Scaunul se află la Muzeul Regional Târgu-Jiu”.
Scaunul cu patru picioare şi spătar sculptat apare într-o fotografie (dimensiuni 15 x 20 cm), având pe verso adnotări olografe cu creion negru: „După desen de Brâncuși/«Scaun»/în mai multe exemplare la Muzeul reg. Târgu-Jiu – identificat cu acte la Târgu-Jiu 1958/Semnătură E. Ciucă”.  Dr. Albinel Firescu, șeful Secției de Artă și Etnografie a Muzeului Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, a confirmat autorilor articolului de față prezența scaunului cu spătar, a taburetului și a băncii monoxile în cadrul muzeului. Scaunul și taburetul se află la Muzeul arhitecturii populare din Gorj – Curtișoara (taburetul are numărul de inventar 7704, scaunul cu spătar este unul dintre cele nouă scaune cu numerele de inventar cuprinse între 18758 și 18766), iar banca monoxilă, singura care s-a mai păstrat, se află chiar pe holul Muzeului de istorie și arheologie „Alexandru Ștefulescu”.
Sorin Buliga și Adina Andrițoiu

Notă:
(1) Sculptor român (cu carieră în România, Italia și SUA) desemnat de către Uniunea Artiștilor Plastici din România drept curator-șef și restaurator al ansamblului brâncușian din Târgu-Jiu, în perioada 1958-1963.
(2) Frații Konți/Contz au fost tâmplari binecunoscuți și apreciați în Târgu-Jiu, în perioada interbelică. Ei au executat, printre altele, mobilierul și tâmplăria Bisericii Sf. Apostoli Petru și Pavel de pe „Calea Eroilor” din oraș. Pe unul dintre scaunele din lăcașul de cult există o plăcuță metalică pe care este inscripționat numele acestora.
(3) Este vorba de Cula de pe Digul Jiului (realizată de arh. J. Doppelreiter în 1926), sediul Muzeului Gorjului și al Ligii Naționale a Femeilor Române din Gorj. Astăzi, aici funcționează Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu.
(4) Ciucă, Eugen, Brâncuşi inedit, articol de ziar cu sursă necunoscută (publicat după 1963).
(5) S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 80/1938, fila 3.
(6)S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 80/1938, fila 3 (verso).
(7) S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 80/1938, fila 4.
(8) S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 80/1938, fila 6.
(9) S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 80/1938, fila 9.
(10) S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 80/1938, fila 11.
(11) S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 80/1938, fila 12.
(12)S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 80/1938, fila 13.
(13) Buliga, Sorin, Andrițoiu, Adina, Fotografii din donația Stephen Benedict legate de activitatea lui Constantin Brâncuși la Târgu-Jiu, în perioada 1937-1938, Revista Litua, vol. XX, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, Târgu-Jiu, 2018.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here