În cea de-a treia Duminică, din 7 aprilie, numită şi Duminica Sfintei Cruci, considerată ca o sărbătoare minunată a Sfântului şi Marelui Post al Învierii Domnului, Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor numeros de preoţi şi diaconi conduşi de părintele protoereu Ioan Câmpeanu, a săvârşit Sfânta Liturghie la Biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Parohia Rovinari I, judeţul Gorj.
În marea şi impunătoarea biserică ce se aşteaptă încă a fi desăvârşită în frumuseţea ei interioară şi exterioară, având alura unei catedrale aflată la poarta de intrare în oraşul minerilor, cei peste două sute de credincioşi din localitate şi din împrejurimi au ascultat minunatele cântări ale corului bisericii parohiale şi s-au rugat pentru ca Dumnezeu să le binecuvânteze viaţa lor şi să le umple inimile cu darurile nepreţuite ale harului divin!
“Sfânta Cruce este întotdeauna împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos”
În încheierea oficierii Sfintei Liturghii, Mitropolitul Olteniei s-a adresat celor prezenţi prin cuvinte de o aleasă trăire duhovnicească şi a evidenţiat faptul că: “Noi credem că Sfânta Cruce este întotdeauna împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos nu se desparte de Cruce, şi putem spune că El rămâne răstignit până la sfârşitul veacurilor, când le va face pe toate iarăşi noi. Atunci va fi un cer nou şi un pământ nou! El rămâne pe Sfânta Cruce, pentru că se jertfeşte întotdeauna pentru fiecare dintre noi. El suferă pentru fiecare dintre noi! El este pe Sfânta Cruce pentru că avem prin Sfânta Euharistie, permanent, trupul şi sângele Său în Biserică! Atunci când preotul face sfânta proscomidie, adică, atunci când pregăteşte sfintele daruri, el împunge cu suliţa în pâine şi spune: «Şi unul din ostaşi a împuns în coasta Lui şi a ieşit sânge şi apă»! Deci, toată Sfânta Liturghie este jertfa Crucii şi a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos! Aşadar, ori de câte ori aducem prescurea la biserică, noi gândim că această prescură va deveni trupul şi sângele Mântuitorului Iisus Hristos, care s-au dat pentru viaţa lumii! Prin urmare, legătura dintre Crucea Domnului şi Mântuitorul Iisus Hristos este una şi aceeaşi”!
“Aşadar, osteneala postului este aşezată la piciorul Sfintei Cruci”
Pe fondul evidenţieirii unei cosubstanţialităţi între Crucea Domnului şi Mântuitorul Iisus Hristos, Întâistătătorul Bisericii Olteniei a precizat cu aceeaşi elocinţă că acolo: “Unde vedem Crucea Domnului, vedem şi pe Mântuitorul Iisus Hristos, iar unde vedem pe Mântuitorul Iisus Hristos, ne gândim că El S-a jertfit pentru noi şi a Înviat pentru noi! Iar, dacă privim Sfânta Cruce, ne gândim şi la nevoinţă, adică, trebuie să ne ostenim şi noi! Dacă Mântuitorul Hristos, Care n-a avut păcat, a suferit pentru noi, oamenii, atâtea bătăi, scuipări, loviri, biciuiri şi atâtea ocări pentru noi, la rândul nostru, dragilor, avem nevoie să suferim pentru păcatele noastre, fie prin post, fie prin rugăciune, fie prin răbdare. Răbdarea încununează, pentru că ea aduce întărire sufletului, întărire trupului şi aduce cununa nevestejită a Împărăţiei Cerurilor! Aşadar, osteneala postului este aşezată la piciorul Sfintei Cruci! Noi urcăm cu crucea noastră, cum am spus, pe Golgota existenţei noastre, dar nu spre un loc al disperării, ci, spre un loc al biruinţei, al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, şi, bineînţeles, al învierii noastre! Eforturile noastre, ostenelile noastre, oricât ar fi de mici sau de mari, toate sunt închinate Mântuitorului Iisus Hristos, jertfei Sale pe Cruce şi Învierii Sale! Deci, având Sărbătoarea aceasta a Sfintei Cruci în mijlocul Postului, noi privim spre Vinerea Patimilor, privim spre Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, când din vinerea aceea în care a fost răstignit Domnul a urmat apoi îngroparea şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos! În bucuria acestei sărbători, e adevărat, în post şi rugăciune, osteneală şi smerenie desăvârşită, noi ne pregătim sufleteşte şi ne purtăm crucea noastră”!
“Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să purtăm crucea noastră”
În încheierea minunatului mesaj adresat celor prezenţi la Sfânta Liturghie oficiată la Rovinari de către Înalt Preasfinţitul Părinte, Acad, dr. IRINEU, mulţi dintre noi putem înţelege mai bine că: “E adevărat că apăsaţi de nevoi şi necazuri, uneori noi cârtim, am vrea să avem o cruce mai uşoară şi privim la vecinii noştri şi apropiaţii noştri, că ei nu sunt la fel de asupriţi ca noi. Trebuie să ştim, însă, că fiecare dintre noi îşi are crucea lui, după puterea lui. Să nu ne uităm la alţii şi să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să purtăm crucea noastră. Să nu dorim crucea altuia, pentru că nu ştim ce este în sufletul lui, ce este în viaţa lui. Noi să privim la viaţa noastră, pentru că aceasta ni s-a dat, spre mântuirea noastră. Căci, dacă stăm să ne uităm la alţii, vom uita de noi înşine. Şi întotdeauna să privim la noi cu adâncă smerenie şi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să purtăm sarcina noastră, pentru că el ne spune: «Veniţi la Mine, cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul meu că este bun şi sarcina mea că este uşoară, şi veţi avea odihnă sufletelor voastre»! Aşadar, să-l rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne întărească, să ducem mai departe osteneala postului, a rugăciunii, a venirii la Sfânta Biserică, a subliniat Înaltul Ierarh, ca să ajungem cu pace la sfânta Înviere, care dorim să fie luminată şi strălucită, pentru viaţa noastră, pentru familia noastră, pentru biserica noastră, pentru ţara aceasta şi pentru toată lumea, Amin”!
Profesor, Vasile Gogonea
