Mitropolitul Olteniei a resfinţit Biserica din Parohia Ţicleni, Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti (III) – ,,Cu Sfânta Cruce, noi mergem întotdeauna cu voioşie şi cu bărbăţie spre Împărăţia Lui Dumnezeu”!

1151

Aşadar, în cea de-a treia şi ultima parte a materialului privitor la slujba de resfinţire a Bisericii cu hramul «Sf. M. Mc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă», din Parohia Ţicleni, din ziua de 17 septembrie 2023 şi la oficierea Sfintei Liturghii, de către ÎPS Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, vom prezenta, cu unele comentarii de rigoare, ultima parte a cuvântului de învăţătură duhovnicească al Înaltului nostru Ierarh, care a insistat asupra faptului că Dumnzeului Cel Atotputernic, «Doctorul» sufletelor şi al trupurilor noastre, ne rugăm ca să-i miluiască şi pe cei care au trecut din viaţa aceasta şi să-i aşeze în viaţa cea veşnică, fiindcă toţi suntem sub Lumina Sfintei Cruci a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cinstind puterea Lui Dumnezeu, Harul Lui Dumnezeu şi Slava Lui Dumnezeu! Întâistătătorul Eparhiei Olteniei, analizănd cu profunzime conotaţia şi simbolistica teologică a Sfintei Cruci, a lemnului pe care S-a răstignit Mântuitorul Hristos, ca să ne izbăvească din robia diavolului, din moarte şi din stricăciune, a căutat să adâncească hermeneutica dogmatică a Sfintei Cruci prin care Mântuitorul Hristos ne-a ridicat pe toţi şi ne-a înălţat la ceruri!

,,Tatăl ceresc ne recunoaşte că suntem copiii Săi, prin «pecetea» Sfintei Cruci”!
Aşadar, pe Sfânta Cruce, Mântuitorul: ,,Şi-a vărsat sângele şi îl varsă continuu pentru noi, credincioşii, până la sfârşitul veacului, a subliniat ÎPS Părinte Irineu, pentru că Domnul rămâne răstignit pentru noi! Prin urmare, la Sfânta Liturghie, noi jertfim «Mielul» Lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii, iar, din acest sânge şi din această carne ale Domnului Hristos ne «hrănim» cu toţii, aşa cum şi dumneavoastră v-aţi împărtăşit astăzi, în număr destul de mare pentru parohia dumneavoastră! De aceea, cu Sfânta Cruce, noi mergem întotdeauna cu voioşie şi cu bărbăţie spre Împărăţia Lui Dumnezeu, biserica noastră conducându-ne ca într-o «corabie» spre viaţa cea veşnică, pentru că la sfârşitul veacurilor se va arăta Sfânta Cruce pe cer, semnul Fiului Omului şi toate neamurile se vor înfricoşa! Unii vor plânge, iar, alţii se vor bucura că a venit izbăvirea şi sălăşluirea noastră în ceruri, împreună cu sfinţii, împreună cu îngerii, împreună cu Maica Domnului! De aceea, Sfânta Cruce ne ajută în tot ceea ce facem noi, pentru că ea este «armă» împotriva diavolului, şi prin cruce Domnul ne-a izbăvit de moarte şi de osândă veşnică, pentru că răstignirea Domnului este înaintea Învierii! Domnul Iisus Hristos S-a răstignit pe Sfânta Cruce, ca apoi să fie aşezat în mormântul din care să învieze, înviind şi sufletele noastre! Jertfa Mântuitorului Hristos ne-a cuprins şi pe noi, pentru că toţi suntem în Mântuitorul Iisus Hristos şi suntem răstigniţi împreună cu El pe cruce, când spunem: «Astăzi, ne-am îngropat împreună cu Tine, ca să înviem împreună cu Tine! Astăzi, ne-am răstignit împreună cu Domnul, ca să înviem şi noi!». De aceea, prin Taina Sfântului Botez, noi suntem pecetluiţi cu semnul crucii, aşa cum vedem la Sfântul Botez, că ne unge preotul cu sfântul mir şi ne spune: «Pecetea darului Duhului Sfânt!», fiindcă Sfânta Cruce este imprimată întru noi ca o pecete. În acest fel, suntem autentici creştini ai Mântuitorului Hristos, iar, Tatăl ceresc ne recunoaşte că suntem copiii Săi, prin această «pecete» a Sfintei Cruci”, a reiterat Înaltpreasfinţia sa!

,,Sfânta Cruce este în centrul existenţei noastre”!
În consecinţă, făcănd semnul crucii, noi, păcătoşii îl înfruntăm pe cel rău şi ne vindecăm de «otrava» lui! De aceea, devine imperios necesar: ,,Să dorim să mergem după Mântuitorul Hristos, pentru că El este înaintea noastră, el merge înaintea lumii, conduce lumea spre un sfârşit fericit, iar, viaţa noastră este prin Mântuitorul Hristos o binecuvântare cerească! Cel care crede în Mântuitorul Hristos are o insistenţă şi o răsplată fericită, iar, cel ce nu crede, are o insistenţă tragică, o insistenţă damnabilă, care totdeauna suferă îngrozitor, pentru că acela care nu este cu Mântuitorul Iisus Hristos, este stăpânit de cel rău, este stăpânit de duhurile necurate, care întotdeauna vor să ne facă rău, mai ales că Mântuitorul ne-a învăţat să spunem: «Şi ne izbăveşte de cel viclean!». Sfânta Cruce este în centrul existenţei noastre, iar, Mântuitorul Hristos ne spune că avem şi noi o cruce care pentru El este suferinţă, jertfă şi biruinţă, iar, pentru noi este trecerea din lumea aceasta în lumea veşnică! Iar, dacă Îl urmăm pe Mântuitorul Hristos, viaţa noastră este protejată de Dumnezeu, pentru că îngerii noştri păzitori ne ocrotesc de cel rău! Dacă alunecăm spre păcat, spre cele lumeşti şi spre lucruri necurate, moartea este prezentă pentru noi, căci, plata păcatului este moartea! Cel care se dezrobeşte de moarte, luptă împotriva păcatului şi are sfânta cruce ca putere care le biruieşte pe toate în lumea aceasta! Sfânta noastră cruce este existenţa noastră, este darul Lui Dumnezeu, iar, Dumnezeu ne-a dat-o din veşnicie ca să ne mântuim! Dacă suferinţa Mântuitorului a fost pentru «spălarea» păcatelor noastre, şi suferinţa noastră are un sens în viaţa aceasta, că ne «spală» de tot răul! De aceea, în suferinţă, să nu slăbim credinţa, rugându-L pe Dumnezeu să ne ajute ca să trecem cu uşurinţă peste toate! Sensul suferinţei noastre, îl găsim în Crucea Mântuitorului Iisus Hristos şi în dorinţa noastră de a ne salva sufletele! Cel care va răbda în lumea aceasta, care se va ruga, care va posti, care va merge la biserică, acela îşi va umple sufletul său de bunătatea şi de frumuseţea Lui Dumnezeu, iar, dincolo, el va fi primit de către Însuşi Mântuitorul Hristos, care spune: «Veniţi la Mine cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi!». Aşadar, tot ceea ce facem în lumea aceasta, până la a dărui un pahar cu apă, nu va fi nerăsplătit înaintea Lui Dumnezeu! Îndatoraţi-L pe Dumnezeu cu faptele voastre şi El vă va da Împărăţia cerurilor! Nu există în lumea acesata, nimic mai preţios decât viaţa veşnică! Aici lăsăm tot, că venim în cimitir şi nu aflăm decât o cruce! Iar, dacă am dat o educaţie bună copiilor noştri, poate mai vin ca să ne facă pomenire, dar, dacă sunt departe de Dumnezeu, nu mai vine nimeni! Sfânta Cruce s-o păstrăm permanent în viaţa noastră, credinţa ortodoxă s-o mărturisim înaintea oamenilor, făcându-ne sfânta cruce corect! «În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!». Dumnezeu să vă ajute şi să vă întărească! Felicitări pentru munca depusă, tuturor celor care au contribuit la această sfântă lucrare a Lui Dumnezeu! Harul Domnului să fie peste voi, cu a Sa iubire de oameni, acum şi pururea şi în vecii-vecilor. Amin.”, a concluzionat Mitropolitul Olteniei.

,,Veniţi la Mine cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi”!
În loc de concluzie, putem spune că a fost o relativă reuşită întreaga desfăşurare a resfinţirii bisericii din Parohia Ţicleni, dar, dacă ne gândim la pletora de politruci prezenţi în curtea bisericii, pare firească întrebarea, de ce n-au dat buzna aceiaşi reprezentanţi de partid şi la sfinţirile de biserici de la Câineni (3 sept) şi de la Cârbeşti (10 sept), unde erau tot primari pesedişti? Poate că niciuneia dintre mărimile lor nu le-ar fi bineplăcut afirmaţia domnului Popescu Dumitru Ion, primarul comunei Drăguţeşti, care a avut curajul demn de admirat să spună: ,,Credinţa este mai presus decât toate, politica să o lăsăm de o parte, noi suntem ai oamenilor, şi suntem oameni”! Bine spus, dacă ar fi peste tot adevărat! Un alt aspect pe care merită să-l semnalăm este faptul că aşa cum s-a întâmplat la toate sfinţirile şi resfinţirile de biserici la care am participat de atâţia ani cu Mitropolitul Olteniei, la sfârşit, autorităţile locale au împărţit pachete cu alimente credincioşilor veniţi la biserică, pe când la Ţicleni…pauză! Drum bun, credincioşi, pachetele sunt pentru noi şi-ai noştri, iar, voi rămâneţi ca…! Şi gândul ne poartă la dojana dintr-un cântec al Niculinei Stoican, care la un moment dat, spune ca pentru sine: ,,Amărâţilor”! În final, o învăţătură de folos: la vreme de început de toamnă din luna septembrie, pe un drum tot atât de lung ca strada Petroliştilor din Ţicleni, în mijlocul drumului era o piatră mare pe care caleştile boiereşti o ocoleau, aşa că nimeni nu se oprea ca să o dea la o parte fără simbrie. Abia spre seară, când se întorcea cu carul cu boi de la culesul porumbului, un ţăran obosit de muncă s-a oprit cu carul şi legând cu funia bolovanul, degrabă l-a dat peste marginea drumului, dar, spre mirarea lui, sub bolovan a găsit o pungă cu bani, după care a spus cu glasul smerit: ,,Doamne, ce să fac, pentru că eu n-am trudit pentru aceşti galbeni”? Dumnezeu i-a spus: ,,Banii sunt ai tăi, pentru că toţi au ocolit greutatea şi numai tu, înlăturând-o, ai mers mai departe”! AMIN!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.