Mitropolitul Olteniei a resfinţit Biserica din Parohia Lupeşti, filia Bumbeşti-Deal, comuna Bumbeşti-Piţic (II) – ,,Atunci când ne merge bine şi suntem sănătoşi, uităm de Dumnezeu! Ne preocupă viaţa pământească, strângem, cât nici nu ne închipuim, ca să le lăsăm într-o zi pe toate”!

746

Aşa cum am precizat anterior, în ziua de 16 iulie 2023, în Duminica a 6-a după Rusalii, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr.  IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a oficiat în altarul de vară Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la slujba de resfinţire a Bisericii cu Hramul «Sf. Ier. Nicolae», din Parohia Lupeşti, filia Bumbeşti-Deal, comuna Bumbeşti-Piţic, în pilduitorul său cuvânt de învăţătură duhovnicească, Înaltul Ierah, după ce a pornit de la faptul că sfinţirea unei biserici aduce la slujbă mulţi credincioşi, după ce a precizat că Dumnezeu ne dă sănătate şi continuitate, ca să ducem viaţa noastră în pace şi linişte, s-a referit la textul care s-a citit din Sfânta Evanghelie, în care Sfântul Eanghelist a vorbit despre o minune a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când au adus la El un slăbănog care nu putea să meargă, l-au adus pe un pat şi l-au pus în faţa Mântuitorului Iisus Hristos, Care, adresându-i cuvintele: ,,Fiule, iertate sunt ţie păcatele tale”!, trebuie să vedem Iubirea Lui Dumnezeu de părinte, pentru că Domnul nu îl ceartă pe slăbănog pentru păcatele lui, nu îl mustră, ci, dimpotrivă, îi spune «fiule!», ceea ce înseamnă că bolnavul din Evanghelie, atât de mult a suferit, încât durerile lui, chiar l-au «spălat» de păcate, pentru că şi durerea şi suferinţa au rostul de a ne «spăla» păcatele! Redăm în totalitate acest excepţional cuvânt de învăţătură, poate cel mai reuşit, dacă îmi este permis ca să afirm acest lucru, pe care l-am ascultat în cei cincisprezece ani de când Vlădica IRINEU păstoreşte Mitropolia Olteniei!

,,Biserica este «cămara cu multe medicamente», cu multe daruri, cu multe bogăţii”!
Constatăm că este o veritabilă «pedagogie» îndrumătoare pentru a ne îndrepta spre Dumnezeu: ,,Căci, dacă am merge după mândria şi după slava deşartă care ne caracterizează, am ajunge în fundul iadului! Dar, pentru că Dumnezeu voieşte ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, ne mai dă, din când în când, câte o suferinţă, ca să vedem, cât de neputincioşi şi de slabi suntem! Uneori, dacă privim în societatea de atăzi, vedem atâta durere şi suferinţă şi chiar foarte mulţi bolnavi de cancer! Că spune Părintele Arsenie că Dumnezeu dă această boală necruţătore, ca să se mai mântuiască din oameni! Ei, bine, suferinţa celui din Evanghelia de astăzi, l-a făcut ca să-I ceară Lui Dumnezeu ajutorul, căci, numai atunci când Îi cerem ajutorul, Dumnezeu vine şi ne sprijină şi ne ajută şi ne vindecă! Tocmai de aceea, Mântuitorul Hristos l-a numit «fiule», şi i-a spus «iertate îţi sunt ţie păcatele tale!». Deci, partea a doua a expresiei Mântuitorului Hristos, «iertate îţi sunt ţie păcatele tale!», ne arată că întotdeauna, boala este rezultatul păcatului! Aşa cum ne spune Sfânta Scriptură, «plata» păcatului este moartea! Adam, strămoşul nostru, când a greşit înaintea Lui Dumnezeu, a pierdut raiul, dar, în acelaşi timp s-a şi îmbolnăvit! El a suferit şi în ultima suferinţă pe care noi o ducem este moartea! Deci, consecinţa păcatului este sfârşitul vieţii noastre! Iar, până a ajunge la momentul despărţirii sufletului de trup, noi avem de înfruntat multe greutăţi, ca forme de îndreptare, ca o întoarcere la Dumnezeu! Atunci când ne merge bine şi suntem sănătoşi, uităm de Dumnezeu! Şi venim la biserică, pentru că ne preocupă viaţa aceasta pământească, strângem, adunăm, cât nici nu ne putem închipui, ca să le lăsăm într-o zi pe toate! Şi atunci când ne îmbolnăvim, nu ştim ce să cheltuim şi cât să cheltuim mai mult ca să dobândim sănătatea, şi ne ducem la un doctor «pământesc», acela care se îmbolnăveşte şi el ca şi noi, dar, nu alergăm la Dumnezeu, nu ne spovedim, nu ne rugăm! Nici Sfântul Maslu nu îl facem, pentru că ne punem nădejdea în medicamentele acestea trecătoare, care nu au decât capacitatea şi calitatea de a ameliora boala! Nu spune niciodată, în vreo fişă a spitalului, despre unul dintre bolnavi, că s-a vindecat, ci, s-a «ameliorat»! Aşadar, când ne tratăm şi venim după un tratament, de fapt, ne «ameliorăm» şi cât de restrictivi suntem când e vorba despre regim, îl ţinem cu străşnicie, dar, când ne spune Mântuitorul Hristos, ca să postim şi să ne rugăm, aşa cum ne spune şi preotul de la biserică, ce greu ne vine! Nu ţinem post, nu ne rugăm, nu ne silim ca să mergem la biserică şi de unde să vină sănătatea? Pentru că singurul Doctor care nu are trebuinţă de medicamente este Mântuitorul Iisus Hristos! Şi cât îţi trebuie ca să primeşti vindecarea Lui? O singură vorbă: «Doamne, iartă-mă!», «Doamne, vindecă-mă!», «Doamne, primeşte-mă!», deci, «miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta!». Aceste cuvinte le aşteaptă Dumnezeu de la noi şi ne dă, în schimb, vindecarea Sa, ne dă cu gratuitate, tot ceea ce avem nevoie! Şi nu trebuie să alergăm, nici la spitale, nici pe la policlinici, pentru că Biserica este «cămara cu multe medicamente», cu multe daruri, cu multe bogăţii! De aceea, Mântuitorul Hristos, în Evanghelia de astăzi, îi spune bolnavului: ,,Fiule, iertate îţi sunt ţie, păcatele tale”, pentru că, dacă elimini cauza, imediat vine vindecarea! Deci, să nu adăugăm la «izvorul» bolii noastre, multe şi multe osteneli nefolositoare! Să punem acolo credinţa în Dumnezeu! Puneţi acolo, încrederea, evlavia, puneţi acolo smerenia şi încrederea în Dumnezeu! Pentru că Mântuitorul Hristos a spus cuvintele acestea: ,,Iertate îţi sunt ţie păcatele tale”! Iertarea nu o dă decât Dumnezeu! Deci, atunci când cerem ceva de la Dumnezeu, să cerem întâi, iertarea păcatelor! Primul lucru pe care trebuie să-l facem este acest cuvânt: «Doamne, iartă-mă, pentru că am greşit!», şi după aceea, pornim să spunem: «Dă-mi sănătate!», pentru că dacă nu ai primit iertarea, sănătatea nu vine imediat, că se aşează sănătatea pe rana, pe «plaga», pe durerea pe care o ai! Dar, dacă s-a ridicat boala, s-a ridicat suferinţa, vine sănătatea de la sine! Apoi, Mântuitorul Hristos s-a adresat fariseilor care gândeau în mintea lor cele rele şi întrebau: «Cine este acesta care să ierte păcatele?», iar, Mântuitorul, cunoscându-le gândul, a spus: ,,Ce este mai uşor, iertarea păcatelor sau vindecarea?”, însă, trebuie să ştim că ambele sunt date de la Dumnezeu! Vindecarea e de la Dumnezeu şi iertarea păcatelor, tot de la Dumnezeu sunt, iar, cei care cârteau şi cei care nu erau mulţumiţi şi care considerau că Mântuitorul Hristos săvârşeşte o blasfemie, uitau că El este Dumnezeu! Deci, numai Dumnezeu poate ierta păcatele, iar, dacă noi ne gândim puţin, înaintea cui am păcătuit, de fapt, am păcătuit faţă de Dumnezeu”, a întărit prin spusele sale Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu!

,,Fiţi cu luare-aminte la Sfânta Liturghie, pentru că aici se săvârşesc lucruri dumnezeieşti şi minunate”!
În partea finală a magistralei cuvântări de învăţătură duhovnicească, dovedind o cultură dogamtică de apreciat, Întâistătătorul lăcaşelor de cult din Oltenia a spus că: ,,Noi, am «călcat» Legea Lui Dumnezeu, am «călcat» poruncile Lui Dumnezeu, am «călcat» învăţătura Lui Dumnezeu, de aceea, ne îmbolnăvim! Nu pentru că am lucrat toată ziua şi am lucrat în toate zilele, ci, pentru că am încălcat Legea Lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că organismul acesta al nostru se conduce după nişte legi ale Lui Dumnezeu, iar, dacă am încălcat Legea Lui Dumnezeu, am încălcat şi legea din interiorul nostru, fiziologică şi logică, iar, dacă mănânci peste măsură, te îmbolnăveşti, dacă bei peste măsură, te îmbolnăveşti, dacă eşti desfrânat, te îmbolnăveşti, pentru că fiecare păcat are o boală în interiorul nostru! Organul de care te îmbolnăveşti, acela va suferi în păcat! Aşadar, Mântuitorul Hristos, când ne-a pus în interiorul nostru legile acestea, ne-a dat şi un fel de a trăi onorabil, cinstit, corect! Dacă încălcăm această poruncă dumnezeiască, în mod sigur ne vin suferinţa şi boala! Domnul Iisus Hristos, când l-a vindecat pe bolnav, a propunţat cuvintele: ,,Iertate îţi sunt ţie păcatele tale”, pentru că numai El iartă! Când mergem la spovedanie şi spunem păcatele noastre, Mântuitorul Hristos este de faţă şi ascultă spovedania noastră, dar, trebuie să spunem păcatele cu conştiinţă, cu deplină responsabilitate, cu părere de rău, să le spunem pe toate, să nu lăsăm pe niciunul dintre păcate în afară, pentru că tot ceea ce nu este spovedit, nu este iertat! Aşadar, Mântuitorul Hristos e de faţă şi ne iartă, după aceea ne vindecă, ceea ce înseamnă că la Evanghelia de astăzi, când a spus: ,,Ce este mai uşor, să ierţi, păcatele sau să zici: scoală-te şi vindecă-te”! Deci, Mântuitorul Hristos l-a vindecat de îndată şi bolnavul s-a sculat, atât iertat de păcate, cât şi vindecat de boală! În viaţa noastră greşim cu multe păcate, pentru că greşim înaintea Lui Dumnezeu cu gândul, cu cuvântul, cu fapta, cu ştiute şi neştiute, în timpul nopţii şi în timpul zilei, şi avem nevoie ca să ne întoarcem la Dumnezeu! Pentru că El este Acela care ne dă sănătate, ne dă spor sufletesc şi trupesc, în casele noastre linişte şi multă iubire şi dragoste! Avem datoria să ne întoarcem la Dumnezeu, pentru că El este singurul Care ne iubeşte! Să-I spunem toate «păsurile» sufletului nostru, iar, când venim la biserică, să fim cu luare-aminte la Sfânta Liturghie! Fiţi cu luare-aminte la Sfânta Liturghie, pentru că aici se săvârşesc lucruri dumnezeieşti şi minunate! Opriţi-vă din vorbă, opriţi-vă din uitarea de lucrurile de aici, pentru că nu putem să primim ceea ce Dumnezeu ne oferă cu prisosinţă! Aşadar, veţi pleca acum la casele dumneavoastră cu această frumoasă şi binecuvântată sfântă slujbă, în care aţi primit darul duhului sfânt! Păstraţi-l cu luare-aminte şi ţineţi-l cu multă stăruinţă, pentru ca Dumnezeu să vă dea întotdeauna pacea şi bucuria Sa, iar, la sfârşitul vieţii, sălăşluire în Împărăţia Lui Dumnezeu! Felicităm pe toţi cei care s-au străduit ca să înfrumuseţeze sfânta biserică, Părintele Paroh, dumneavoastră, doamnă primar şi tuturor! Fie ca harul Lui Dumnezeu şi binecuvântarea Tatălui ceresc să fie peste dumneavoastră întotdeauna, acum şi pururea şi în vecii-vecilor! Amin”.
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here