Aşa cum am precizat, în ziua de 8 octombrie 2023, în Duminica a 20-a după Rusalii, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a săvârşit slujba de resfinţire a Bisericii cu hramul «Sf. Ier. Nicolae» din Parohia Corobăile, comuna Dragoteşti, Protopopiatul Târgu-Jiu Sud, după care a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu un sobor ales de preoţi de parohie şi diaconi cu aplecare spre slujre sfnţitoare. În cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU a evidenţiat semnificaţia bucuriei pe care o resimt oamenii credincioşi în ziua resfinţirii acestei biserici, la o sărbătoare care: ,,Ne-a reunit pe toți, din toate locurile, ca aici, în «Casa» Lui Dumnezeu, să ne aflăm cu toţi în comuniune cu cei care au zidit biserica acum o sută de ani și cu cei de astăzi. Pe tot parcursul acesta de zeci de ani, aşa cum a subliniat Înaltul Ierarh, iată că Dumnezeu a rânduit ca noi să ne bucurăm de această sărbătoare a resfințirii bisericii dumneavoastră”!
,,În biserică ne spovedim păcatele noastre și în biserică ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos”!
Înaltul Ierarh al Olteniei a căutat să convingă auditoriul prin faptul că: ,,O sfinţire de biserică, cum constataţi, se face la o sută de ani, iar, exemplul ne este oferit de târnosirea acestei biserici în ziua de astăzi! Atâţia oameni au trecut pe aici, credincioşi, unii s-au botezat, alţii s-au cununat, iar, alţii s-au înmormântat! Dar, cu toţi formează această comuniune, această comunitate a credincioşilor din această parohie, şi cu toți înaintea lui Dumnezeu sunt reuniți pentru că Dumnezeu este al celor vii, adică, al tuturor celor care trăiesc în comuniune cu El, în iubirea Lui. Deci, biserica ne poartă pe toți, din vremuri străvechi și până astăzi. Toți suntem fiii bisericii, copiii bisericii, pentru că în biserică ne rugăm, aici pomenim pe cei care au trecut din lumea aceasta, în biserică ne spovedim păcatele noastre și în biserică ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos! Iată, deci, că această «Casă» a Lui Dumnezeu pe care «Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o şi Duhul Sfânt a sfinţit-o» este cel mai scump şi mai sfânt lăcaş din viaţa noastră! Casele noastre în care stăm, în care creştem, le vom lăsa într-o zi şi ne vor duce la biserică pentru ca să ne odihnim în cimitir, pentru viaţa veşnică! Aşadar, astăzi suntem împreună cu moșii și strămoșii noștri! Astăzi, ne-am ostenit să înfrumusețăm «Casa» Lui Dumnezeu, ca să spunem: «Binecuvintează-i, Doamne, pe cei ce iubesc frumuseţea Casei Tale!». Dumnezeu le răsplăteşte celor care contribuie la această frumoasă lucrare, pentru că niciodată, Dumnezeu nu ne rămâne dator! Dacă am făcut ceva bun în numele Mântuitorului Iisus Hristos, vom primi răsplată pentru acea faptă! Începând de la un pahar cu apă pe care îl dăm celui însetat şi până la o faptă măreaţă, cum este înfrumuseţarea bisericii, toate acestea sunt fapte bune de care ne vom bucura, atunci când trecem din lumea aceasta, pentru că fericite vor fi sufletele care au urmat învățătura Mântuitorului Hristos și au făcut fapte bune! Dumnezeu S-a sălăşluit în sufletele acestea, chiar din viaţa pământească, iar, dincolo, în Împărţia Lui Dumnezeu, aceste suflete vor străluci ca luceferii pe cer, aşa cum îi vedem pe sfinţii pictaţi care îl înfăţişează pe omul duhovnicesc, omul spiritual, omul sufletesc, sfântul care s-a hotărât să se lepede de păcatele şi de greşelile pământeşti şi s-a uns cu Slava dumnezeiască, pentru ca acolo în ceruri, să fie în preamărirea Tatălui ceresc! Aşadar, având această mărturie, acest exemplu al înaintaşilor noştri, şi noi ne-am adus contribuţia noastră la înfrumuseţarea bisericii, şi în mod sigur că urmaşii noştri, având exemplul şi învăţătura noastră, se vor strădui să ducă mai departe şi să păstreze această frumoasă lucrare a bisericii noastre care este «Casa» Lui Dumnezeu! Deci, Mântuitorul Hristos este prezent în viaţa noastră, căci El ne-a spus: «Iată, eu voi fi cu voi, până la sfârşitul veacurilor!». Deci, Dumnezeu este cu noi şi nu ne părăseşte niciodată”, a subliniat Mitropolitul Irineu!
,,Să țineți minte această zi și să o spuneți și urmașilor dumneavoastră, pentru că este o zi deosebită, plină de sfinţenie”!
În continuarea cuvântului de învăţătură duhovnicească, ÎPS Părinte Irineu s-a referit la Pericopa Evanghelică «Învierea fiului văduvei din Nain», redată de către Sf. Evanghelist Luca, în capit. 7, versetele 11-16 şi citită în cadrul Sfintei Liturghii, subliniind faptul că: ,,De multe ori, când greşim şi săvârşim păcate, noi ne îndepărtăm de Dumnezeu, dar, Dumnezeu nu Se îndepărtează niciodată de noi! El ştie suferinţa şi durerea noastră, aşa cum vedem din Evanghelia de astăzi! Mântuitorul Hristos, împreună cu Sfinţii Apostoli şi cu mulţime de popor, mergea pe cărările din Ţara Sfântă, iar, aproape de o cetate numită Nain, a auzit zarvă mare, chiar o durere nespusă, când oamenii scoteau din cetate şi duceau la cimitir copilul unei femei văduve, singurul copil, care murise. Bineînţeles că această femeie era deznădăjduită, atât de îndurerată încât nimeni nu mai putea s-o liniştească, pentru că mai înainte pierduse soţul, iar, acum pierduse şi pe copilul ei, care era nădejdea ei! Dar, Mântuitorul Iisus Hristos, Care este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, a simţit această suferinţă şi durere a femeii, fiindcă este întotdeauna alături de omul necăjit şi amărât, iar, de data aceasta, Mântuitorul Iisus Hristos este lângă această femeie suferindă și lângă toți cei care îl duceau pe mort la groapă, pentru că rudele şi prieteni plângeau nemângâiaţi de această pierdere, mai ales că nu este numai pierderea unei familii, ci, este şi pierdrea unei comunităţi, a unei cetăţi, cum este cazul acesta”, a precizat Înaltpreasfinţia sa! Pentru că este cunoscut conţinutul Pericopei Evanghelice, nu vom insista asupra unor elemente de conţinut, ci, mai ales asupra învăţăturilor care se desprind şi care sunt evidente prin ceea ce poate însemna perspectiva unei reflecţii folositoare pentru credincioşi, de aceea: ,,Dacă noi credem, vom vedea cu ochii noştri această înviere a noastră la sfârşitul veacurilor, când vom fi răsplătiţi pentru faptele noastre, cei care au făcut fapte bune, pentru fericirea veşnică, iar, cei care au făcut fapte rele, pentru osânda veşnică! Raiul şi iadul sunt în viaţa noastră, iar, dacă noi facem fapte bune, raiul este în noi, dacă facem fapte rele, iadul începe din lumea aceasta, pentru că vrăjmaşul îl stăpâneşte pe cel care i s-a dăruit cu tot sufletul său! Atunci când facem fapte rele, ne dăm sufletul satanei, iar, dacă ne pocăim şi ne îndreptăm prin Spovedanie, şi primim anie, sufletul nostru se înnoieşte, se curăţeşte şi devine lăcaş al duhului sfânt! Aşadar, Cel care este în firea noastră, ne spune şi ne îndeamnă ca să ne ridicăm ca să-L slăvim pe Dumnezeu Tatăl! Pentru că acel tânăr înviat, în mod sigur că L-a urmat pe Mântuitorul Hristos şi a devenit ucenic al Lui, pentru că nu se poate ca ieşit dintr-o asemenea moarte, să nu Îl urmezi pe Dumnezeu! Deci, când ieşim din greutăţile noastre, din suferinţele noastre, ajutaţi de Dumnezeu, ne îndreptăm cu adevărat mintea şi sufletul spre Creatorul nostru, căruia trebuie să-I mulţumim pentru ajutorul dat! Mântuitorul Hristos, din Evanghelia de astăzi, Se adresează nu numai celor vârstnici, pe care îi ducem la groapă cu cei dragi, ci, Se adresează şi tinerilor, care de multe ori irosesc şi «cheltuiesc» viaţa lor prin patimi nesocotite! Vedem că de multe ori, tânărul de astăzi este «încântat» să săvârşească acele păcate pe care le fac oamenii mari sau chiar toţi oamenii din lumea aceasta! De aceea, Domnul vine lângă noi şi ne scoală din această tristeţe, din această boală şi din această moarte! Aşadar, să ne întărim în credinţa Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că El este prezent în viața noastră şi ori de câte ori ne năpădesc durerile şi suferinţele şi necazurile, să ne întoarcem cu fața spre El, căci El este gata ca să vină să ne ajute, aşa cum ne învaţă Sfânta Evanghelie, cum ne învaţă Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre! Mulțumim Lui Dumnezeu pentru această frumoasă lucrare și împreună cu strămoșii noştri, să ne bucurăm de această zi, pentru că aşa zice Domnul: «Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul», ca să ne bucurăm şi să ne veselim! Să țineți minte această zi și să o spuneți și urmașilor dumneavoastră, pentru că este o zi deosebită, plină de sfinţenie, plină de lumină și de bucurie duhovnicească, plină de emoţie sfântă! Dumnezeu să vă binecuvinteze, să vă dea sănătate și multe împliniri. Amin”.
Profesor dr. Vasile GOGONEA