În Duminica a 9-a după Rusalii, în ziua de 6 august 2023, la Sărbătoarea «Schimbarea la Faţă» a Domnului, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, în prezenţa unui număr impresionant de mare de credincioşi veniţi de pe meleagurile Olteniei, ale Ardealului şi din toată ţara, a oficiat, în altarul de vară, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Hramul Mănăstirii Lainici, împreună cu un sobor ales de înalţi ierarhi, călugări, preoţi şi diaconi din care au făcut parte: Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, care a oficiat Sfânta Liturghie la Schitul «Locurele», Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, PS Lucian, Episcopul Caransebeşului, PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, PS Veniamin, Episcopul Basarabiei de sud, PS Visarion, Episcopul Tulcii, Preacuviosul Părinte Ioachim Pârvulescu, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici, Preacucernicul Părinte Achim George Daniel, consilier la Mitropolia Olteniei, Preacucernicul Părinte Grigore Vulcănescu, Protopopul Protoieriei Craiova-sud, precum şi alţi călugări, preoţi şi diaconi din Eparhia Olteniei, aşa cum s-a precizat anterior. În cadrul slujbei Sfintei Liturghii, ipodiaconul Iana Petruţ a fost hirotesit diacon, pentru a fi hirotonit preot la Catedrala Mitropolitană din Craiova, în ziua de 11 august 2023, la Sărbătoarea Sf. Ier. Nifon, patriarhul Constantinopolului, pe seama Parohiei Ţuguleşti, Protopopiatul Băileşti. Cu totul smerite şi evlavioase, la 
sfânta slujbă au participat şi Maica Stareţă Spiridona Tăbăcaru Monahia, de la Mănăstirea Polovragi şi Maica Stareţă Fevronia Nuţă Stavrofora, de la Mănăstirea Târgu-Logreşti. După ce sâmbătă seara a fost săvârşită Vecernia însoţită cu Litia, în ziua marelui hram binecuvântat, credincioşii veniţi în pelerinaj la sfânta lavră a «Sf. Cuv. Irodion» au trăit momente de revelaţie duhovnicească la o tradiţională sărbătoare a credinţei noastre dreptmăritoare! La slujba liturgică au cântat la strană membrii Corului Catedralei Mitropolitane «Sf. Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova, dirijat de către prof. dr. Victor Şapcă, iar, la sfârşitul oficierii Sfintei Liturghii, a fost dăruită Sfintei Mănăstiri Polovragi o raclă cu părticele din moaştele Sf. Cuv. Irodion de la Lainici, iar, o altă raclă a fost dăruită şi Paraclisului «Învierea Domnului» al Centrului Parohial de la Cahul, Episcopia Basarabiei de sud. În mulţimea de credincioşi prezenţi la slujbă a fost şi familia dr. Monica şi Cătălin Dulămiţă de la Scoarţa.
,,Sărbătoarea «Schimbarea la Faţă» a Domnului ne reuneşte şi anul acesta, în această sfântă mănăstire fondată de către mari isihaşti”!
Pentru că nu este nevoie de prea multe comentarii, în această primă parte, vom reda întocmai spusele Înaltul nostru Ierarh, care, adresându-se credincioşilor, prin cuvântul de aleasă şi înţeleaptă învăţătură duhovnicească pe care l-a rostit la această sărbătoare, a pornit de la faptul că Hramul unei mănăstiri este un minunat prilej de a fi în comuniune spirituală, cât mai mulţi credincioşi, iar: ,,Sărbătoarea «Schimbarea la Faţă» a Domnului ne reuneşte şi anul acesta, în această sfântă mănăstire fondată de către mari isihaşti, părinţi care s-au îndeletnicit cu sfânta «Rugăciune a Inimii», care s-au ridicat cu mintea la Dumnezeu şi au primit în schimb lumina cerească, lumina Taborului, lumina necreată a Sfintei Treimi! Hramul acesta al «Schimbării la Faţă» a Domnului este specific unor mănăstiri, unor schituri fondate de către părinţi isihaşti, de către părinţi rugători, care au dorit liniştea duhului sfânt! Aşa au fost în mănăstirea aceasta şi în împrejurimile mănăstirii, la schitul de sus, de la Schitul «Locurele», că de acolo vine hramul acestei mănăstiri, care s-a extins în mănăstirea noastră pentru credincioşii care vin din toate părţile ca să se roage aici şi să intre în comuniunea sfinţilor, în armonia de rugăciune a sfinţilor părinţi care s-au nevoit aici, printre care, la loc de cinste este unul dintre stareţii acestei lavre, Sfântul Irodion! Este pregătită şi canonizarea Sfântului Visarion, un alt cuvios stareţ de aici, dar, mai sunt şi alţi cuvioşi! Istoria acestei mănăstiri 
s-a împletit cu viaţa plină de sfinţenie a unor aleşi ai lui Dumnezeu care au fost luaţi din lume de către Mântuitorul Iisus Hristos şi aduşi aici în pustie, într-un loc sărac şi arid, pentru linişte în viaţa duhovnicească! Deci, Mântuitorul Hristos, din Evanghelia de astăzi, i-a ales pe sfinţii Apostoli, Petru, Iacob şi Ioan, şi s-a urcat cu ei pe Muntele Taborului…În acest loc, Domnul a rânduit din veşnicie ca să se arate Slava Sa, să arate dumnezeirea şi sfinţenia Sa!…Dar, pentru că ştim din Vechiul Testament, Prorocul Moise, ca şi Prorocul Ilie, au fost chemaţi şi ei să vadă Slava dumnezeiască, dar, nu au văzut Faţa Domnului, pentru că nu puteau să-L vadă pe Dumnezeu direct, ci, numai simbolic, iar, Isaiia, când L-a văzut pe Dumnezeu s-a spăimântat, dar, L-a văzut numai în cărbunele aprins pe care l-a luat după jertfelnic şi l-a pus pe buzele sale! Dumnezeu, Care este mai presus decât orice creatură, numai «îmbrăcat» în firea noastră omenească, putea să fie văzut! Când a hotărât Preabunul Dumnezeu, El a acceptat ca să se facă om, pentru că a ieşit din veşnicia Lui şi a venit în lumea noastră, deci, S-a făcut om, rămânând, în acelaşi timp, Dumnezeu! Adică, nu ne-a înspăimântat cu dumnezeirea Sa, nu ne-a înfricoşat, pentru că nimeni dintre oameni, n-ar fi putut să-L vadă, de aceea, Sf. Ev. Ioan spune că «ceea ce mâinile noastre au pipăit, ochii noştri au văzut, pe Acela Îl vestim!». Sfinţii Apostoli sunt încredinţaţi de această vedere duumnezeiască, de această Slavă care s-a arătat pe Muntele Taborului! Şi S-a arătat din mai multe motive! În primul rând, ca să arate că firea dumnezeiască pătrunde firea omenească a Mântuitorului Hristos întrutotul, adică, dumnezeirea pătrunde firea omenească în aşa fel încât Faţa Mântuitorului străluceşte ca soarele, iar, 
hainele lui se fac albe ca lumina! Tot trupulu Domnului străluceşte, iar, evanghelistul spune că hainele Lui erau albe ca lumina, ca să înţelegem că tot ceea ce Mântuitorul Iisus Hristos ne-a dat prin hainele bisericii, demonstrează că trupul Său este Biserica! Deci, Biserica este haina de lumină a Mântuitorului Iisus Hristos! Iar, Faţa Mântuitorului Hristos, deci, capul bisericii pătrunde cu înţelepciunea şi cu raţiunea Sa în toate mădularele trupului, adică, în noi, oamenii, pentru că noi suntem mădularele trupului Domnului Iisus Hristos! Dacă Mântuitorul S-a arătat la Faţă plin de dumnezeire, vrea să ne arate că Biserica este plină de dumnezeire, cum spune Sf. Ap. Pavel, iar, noi suntem mădularele acestui trup! Mântuitorul Hristos ne arată firea Sa omenească, ce n-a fost văzută niciodată în trupul unei persoane! Ştim că Moise L-a văzut pe Dumnezeu, şi strălucea Faţa Sa, încât el şi ceilalţi au fost nevoiţi să-şi acopere feţele lor, ca să nu fie vătămaţi! Atunci, strălucirea Domnului S-a diminuat, însă, aici, la «Schimbarea la Faţă» a Domnului, Mântuitorul arată dumnezeirea Sa, pe care o avea de la naştere, de la zămislirea în pântecele Preacuratei Fecioare Maria, până la Înviere şi după Înviere! Această comunicare, această legătură dintre om şi Dumnezeu este una desăvârşită, fiindcă nu începe Dumnezeu ceva, iar, în fiecare moment al vieţii Sale pământeşti, firea umană este părtrunsă de puterea dumnezeiască şi are aceeaşi strălucire pe care a avut-o de la Tată, pentru că Iisus Hristos este Chipul Părintelui ceresc şi strălucirea Slavei Sale! Dar, această strălucire n-a fost lăsată să fie văzută de către sfinţii apostoli, decât progresiv! Trebuie să înţelegem că Tatăl ceresc este permanent împreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
