Conţine, flavonoizi, teninuri, fitancide şi antibiotice vegetale, oligoelementele (fier, cupru, magneziu, zinc ş.a). Propolisul este o substanţă răşinoasă cu aspect lipicios şi eterogen. În stup se află în stare solidă. La o temperatură de peste 20° C devine maleabil şi chiar lichid. Comparat cu păscura, propolisul are mai multe întrebuinţări în medicină. Reface celulele şi le stimulează. Este un antibiotic natural, antireumatismal, anticongestiv. Mestecat între dinţi ,se transformă într-o pasta moale de aplicat pe gingiile afectate de carii; portiunea afectata se acopera timp de 6-8 ore cu propolis, timp de 14-21 de zile. Saliva combinată cu propolisul este antimicotică.
Propolisul, sub formă de tinctură, se foloseşte ca adaos în multe preparate culinare, cărora le îmbogăţeşte conţinutul.
CEAI DE AFINE CU TINCTURĂ DE PROPOLIS
Fructele sunt bogate în tamin, pectine, o substanţă colorantă numită mitrilină, acizi organici (acid malic, oxalic, lactic, succinic), zaharuri, provitamina A, vitamina C. Ceaiul ajută în diaree, având proprietăţi antiseptice, în infecţiile intestinale (mai ales în gastrienterite, contribuind la ameliorarea proceselor de fermentaţie). Peste 1/2 linguriţă de fructe uscate, se toarnă 250 ml apă, se lasă la macerat 8 ore şi se strecoară, adăugând 30 picături tinctură de propolis. Se bea în cursul unei zile.
CEAI DE COADA – CALULUI CU PROPOLIS (tinctură)
Este bronhodilatator, antimicrobian, antiseptic urinar, remineralizant, diuretic şi expectorant. Ajută în insuficienţa cardiacă, anghină pectorală, diaree, nefrite, tuberculoză, bronşite, anemie, gută, colicistită, reumatism, ulcer gastro-intestinal.
În uz extern: gingivită, epistaxis (sângerarea nasului). Pentru efectul său de coagulare a sângelui este „de neînlocuit”. În afecţiunile rinichilor cu nisip şi calculi se folosesc ceaiul şi băile. Ceaiul se prepară din: 1 linguriţă vârf de plantă mărunţită (înmuiată în 250 ml apă rece) se acoperă şi se lasă la macerat 8 ore; se strecoară prin tifon şi se încălzeşte puţin (38º C); se poate îndulci cu puţină miere; se adaugă 30-40 picături tinctură de propolis sau tinctură din muguri de plop negru. Mugurii se recoltează în iulie şi august.
CEAI DE VÂSC CU TINCTURĂ DE PROPOLIS
Vâscul se recoltează de pe măr, păr, prun, brad, pin, molid şi plop (din octombrie până în decembrie şi apoi în martie-aprilie). Conţine sopomină, triterpenice, acid oleanolic, acetilcolina, celină, inozitol, viscitoxină, substanţe minerale, aminoacizi liberi, acid viscic, polizaharid, vitaminele C şi E. Este indicat în arterioscleroză, afecţiuni cardiace, hipo şi hiper tensiune arterială, dureri renale, tuse convulsivă, sughiţuri persistente, astm, epilepsie, diabet. Ceaiul se prepară numai la rece: 4 linguriţe de plantă mărunţită se pun cu 350 ml apă rece, se amestecă, se acoperă şi se lasă la macerat 8 ore; se încălzeşte puţin, se strecoară prin tifon şi se adaugă 30-40 picături tinctură de propolis.
Sorin MILCU
