Ministerul Sănătății, informații despre variola maimuței

2406

România nu a înregistrat niciun caz de variolă a maimuței sau suspiciune de îmbolnăvire, precizează, duminică, Ministerul Sănătății.

„Urmare a informațiilor apărute în mediul online cu privire la un posibil caz de variolă la Spitalul Municipal din Rădăuți, județul Suceava, Ministerul Sănătății precizează: Cazul de la Rădăuți este din punct de vedere clinic și epidemiologic al unei paciente de 49 de ani cu varicelă, infectată după contactul cu copii, membri de familie, care au avut această boală, conform șefului secției de boli infecțioase de la spitalul din localitate, dr. Angelica Popescu”, anunță MS.

Ministerul Sănătății a pus la dispoziția publicului un material elaborat de către Biroul Regional pentru Europa al OMS.

1. Ce este variola maimuței?

Variola maimutei este o infecție virală rară, cu infectare umană accidentală, care apare, de obicei, în principal în părțile împădurite din Africa Centrală și de Vest în urma contactului cu rezervorul animal. De asemenea, se poate răspândi de la persoană la persoană. Este cauzată de virusul variolei maimutei, care aparține familiei ortopoxvirusului. Există două tipuri de virus variolei maimutei, cel din Africa de Vest și cel bazinul Congo (Africa Centrală). Deși tipul vest-african al virusului variolei maimutei duce uneori la boli grave la unele persoane, boala este de obicei auto-limitată. În medie, 1% dintre cei infectați cu tipul vest-african și până la 10% dintre cei infectați cu virusul din bazinul Congo au decedat.

2. Care este situația actuală cu epidemia din regiunea europeană?

Cel puțin patru țări din regiunea europeană au raportat până în prezent cazuri confirmate sau suspectate de variola maimutei– Portugalia, Spania, Suedia și Marea Britanie. Cazuri au fost raportate și în Canada și Statele Unite.

3. Cum a început această epidemie recentă?

Investigațiile sunt în curs de desfășurare. Cazurile sporadice de variola maimutei în țările europene în rândul călătorilor care se întorc din țările în care boala este endemică sunt bine cunoscute. Cu toate acestea, multe dintre cazurile depistate în prezent în întreaga Europă nu au călătorit într-o zonă endemică. Cele mai multe cazuri sunt depistate prin intermediul serviciilor de supraveghere a bolilor cu transmitere sexuală. Acest lucru este neobișnuit și sunt în curs de desfășurare investigații suplimentare pentru a determina sursa probabilă de infecție, ce evenimente ar fi putut contribui la amplificarea transmiterii și cum să se limiteze răspândirea ulterioară.

4. Care sunt simptomele?

Simptomele sunt adesea ușoare, deși leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului – inclusiv în contextul actual particular – în jurul organelor genitale și anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați și leziuni la nivelul gurii și ochilor.

5. Cum se răspândește?

Variola maimuței nu se răspândește în mod normal cu ușurință între persoane și necesită un contact apropiat. Virusul intra în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură și prin fluide corporale.

Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimuței sau contact prelungit cu obiecte contaminate. Cu toate că variola maimutei nu a fost documentată anterior ca o infecție cu transmitere sexuală, transmiterea în timpul contactului sexual este în concordanță cu modul în care acum virusul poate fi transmis de la o persoană la alta.

Focare de variola maimuței au apărut de obicei în populațiile care trăiesc în zonele rurale și care vânează, manipulează și consumă carne de vânat. În ultimii ani, au apărut cazuri din ce în ce mai mult în zonele urbane din țările endemice. Cazuri de import din Africa de Vest către Marea Britanii și alte trei țări au fost inregistrate în ultimii ani.

Variola maimutei poate fi transmisă prin contact direct și prin expunerea la picături mari eliminate prin expiratie. Perioada de incubație a variola maimutei-ului este de obicei de la 6 la 13 zile. Variola maimutei necesită, de obicei, un contact personal strâns cu o persoană simptomatică infectată. Boala este adesea auto-limitantă, cu simptome ce dispar spontan în 14 la 21 de zile.

6. Am citit că pot lua variola maimutei prin tuse și strănut. Este adevărat acest lucru?

Transmiterea între oameni poate apărea prin picături respiratorii mari. Deoarece picăturile nu pot ajunge departe, este necesar un contact prelungit față în față.

7. Cum poate fi redusă transmiterea virusului?

Trebuie subliniată importanța igienii mâinilor folosind apă și săpun sau dezinfectant pe bază de alcool. Este important ca o persoană cu suspiciune de variola maimutei să fie izolată și ca cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecție personală adecvate. În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimutei, iar vaccinul tradițional împotriva variolei oferă protecție, trebuie mentionat ca aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei. În cele mai multe cazuri boala este ușoară și majoritatea oamenilor se recuperează în termen de câteva săptămâni, fără tratament.

8. Cât de gravă este variola maimuței pentru o persoană infectată?

Tratamentul pentru variola maimuței este în principal de susținere. Boala este de obicei ușoară și majoritatea celor infectați se vor recupera în câteva săptămâni, fără tratament. Există două tipuri de variola maimutei – unul din Africa de Vest și celălalt din Africa Centrală. Virusul raportat în regiune europeană este varianta vest-africană care este mortală pentru aproximativ 1 din 100 de persoane.

9. Cine este cel mai expus riscului de a face variola maimutei?

Oricine are contact apropiat cu o persoană cu variola maimutei se poate infecta. Cu toate acestea, familia unei persoane cu variola maimutei prezintă un risc mai mare de infecție din cauza contactului apropiat. Persoanele ale căror profesii sau comportamente le pun la risc mai mare de expunere, ar trebui să ia măsuri pentru a înțelege semnele și simptomele și să aibă grijă suplimentară pentru a preveni infecția. Printre aceștia se numără personalul medico-sanitar care pot intra în contact cu pacienți infectați, lucrătorii sexuali și bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați, având în vedere recentul grup de cazuri în rândul celor care se autoidentifică ca atare.

10. Există un vaccin?

În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimuței, vaccinul tradițional împotriva variolei oferă, de asemenea, protecție. Aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.

11. Care sunt teoriile principale cu privire la clusterele fără istoric de călătorie într-o zonă endemică?

Identificarea variolei maimutei fără istoric direct de călătorie într-o zonă endemică nu este obișnuita, iar investigațiile suplimentare – inclusiv în rândul barbatilor care au relatii sexuale cu barbati – sunt în curs de desfășurare pentru a determina sursa probabilă de infecție și pentru a limita răspândirea ulterioară.

12. Spuneți că bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați ar putea fi responsabili pentru epidemie?

Asistăm la o creștere a cazurilor de variola maimutei în anumite comunități. Deși calea exactă de transmitere nu este clară încă, contactul intim, cum ar fi contactul prelungit și, eventual, o serie de activități sexuale, pot fi factori importanți. Focare variola maimutei au apărut de obicei la populațiile africane care trăiesc în zonele rurale care vânează, manipulează și consumă carne de vânat (carne de tufiș). Dar este posibil ca aceia care intră în contact apropiat cu o persoană infectată cu variola maimutei să se infecteze ei înșiși. Pentru că încă mai sunt multe lucruri pe care încă nu le înțelegem, este important să studiem toate căile posibile de transmitere, astfel încât să putem proteja sănătatea publică.

13. Dacă o persoană suspectează că are virusul, ce ar trebui să facă?

Orice boală în timpul călătoriei sau la întoarcerea dintr-o zonă endemică trebuie raportată unui medic specialist, inclusiv informații despre toate călătoriile și istoricul recent de vaccinare. Rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimutei (rozătoare, marsupiale, primate) și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic. Orice persoană care face o erupție neobișnuită ar trebui să consulte medicul.

14. Ar trebui să fie izolată o persoană cu variola maimutei?

Un pacient cu variola maimutei trebuie izolat, evitând contactul apropiat cu alte persoane și trebuie să i se ofere îngrijire de susținere în timpul perioadelor infecțioase presupuse și cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale (semne timpurii) și, respectiv, celor cu erupții cutanate ale bolii. Personalul medico-sanitar care îngrijește pacienții cu variola maimutei suspecți sau confirmați trebuie să pună în aplicare măsuri de precauție standard, de control al infecțiilor de contact și prin picături respiratorii. Aceasta include întregul personal medico-sanitar, cum ar fi personalul de curățenie și spălătorie, care poate fi expus în locul de îngrijire a pacientului, la lenjeria de pat, la prosoape sau obiecte personale. Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variola maimutei sau de la animale cu suspiciune de infecție cu virusul variola maimutei trebuie să fie gestionate de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător.

15. Este recomandată urmărirea contracților?

Urmărirea în timp util a contacților, măsurile de supraveghere și comunicarea riscurilor către furnizorii de servicii medicale, către contacții din gospodării și către comunitate sunt esențiale pentru prevenirea apariției altor cazuri și gestionarea eficientă a epidemiei actuale. Se poate lua în considerare implementarea contramăsurilor farmaceutice în temeiul protocoalelor experimentale.

16. Care este sfatul OMS pentru autoritățile sanitare din Regatul Unit și pentru alte țări?

Măsurile intensive de sănătate publică ar trebui să continue în Regatul Unit. Pe lângă urmărirea continuă a contacților și identificarea surselor, ar trebui consolidată căutarea cazurilor și supravegherea locală a bolilor cu erupții cutanate în comunitatea afectată și în general, precum și în unitățile medicale. Orice pacient cu suspiciune de variola maimutei trebuie investigat și trebuie izolat în timpul perioadelor infecțioase presupuse și cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale și, respectiv, a celor cu erupții cutanate ale bolii. Alte țări ar trebui să fie în alertă pentru semnalele legate de pacienții care prezintă erupții cutanate veziculoase sau pustuloase neobișnuite, adesea asociate cu febra, într-o serie de medii comunitare și de îngrijire a sănătății, inclusiv, dar fără a se limita la asistența medicală primară, spitale, servicii de sănătate sexuală și clinici de dermatologie. Călătorii ar trebui încurajați să raporteze boala în timpul călătoriei sau la întoarcerea din călătorie unui cadru medical, inclusiv informații despre istoricul recent de călătorie și vaccinare.

Rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui sfătuiți să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimuței (rozătoare, marsupiale, primate) și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic. Trebuie subliniată importanța igienei mâinilor prin utilizarea săpunului și a apei sau a dezinfectantului pe bază de alcool.

Personalul medico-sanitar care îngrijește pacienții suspectați sau confirmați cu variola maimuței ar trebui să primească recomandări pentru a pune în aplicare măsuri de precauție standard, de protecție de contact și de control al infecțiilor transmise prin picături. Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variola maimuței sau de la animale cu suspiciune de infecție cu virusul variola maimuței ar trebui să fie gestionate de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător.

17. Ar trebui restricționate călătoriile și comerțul internațional?

OMS nu recomandă nicio restricție privind călătoriile și comerțul pe baza informațiilor disponibile în acest moment.

18. Este aceasta o boală care afectează doar bărbații care fac sex cu bărbați?

În timp ce cazurile inițiale raportate sunt predominant în rândul persoanelor care se identifică ca barbati care fac sex cu barbati, acest lucru se poate datora doar amplificării în timpul festivalurilor și evenimentelor recente care au reunit această comunitate. Pe măsură ce intrăm în vara europeană, cu adunări și festivaluri care reunesc mulți tineri, activi sexual, profilul cazurilor se poate extinde. Trebuie să înțelegem că virusul se va răspândi prin contact prelungit și strâns, indiferent de naționalitatea, sexul sau preferințele sexuale.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here