Pentru că a devenit o frumoasă tradiţie ca noi, absolvenţii Liceului «Tudor Arghezi» din Târgu-Cărbuneşti, promoţia 1965, să ne întâlnim an de an pentru o sinceră şi emoţionantă revedere, şi în acest an, m-am bucurat în primăvară de prezenţa la mine acasă, în Bucureşti, pe malul Lacului Mogoşoaia, a colegilor mei: dr. Pălivan Constantin, prof. Gogonea Vasile, prof. Săvescu Ion şi economist Nanu Iustin, dar, amintirea noastră s-a înfrumuseţat cu întâlnirea din vară de la Polovragi, din 3 august 2024, unde au fost prezenţi: subsemnatul, Cătănescu Adrian, dr. Pălivan Constantin cu soţia, prof. Gogonea Vasile, prof. Săvescu Ion, economist Nanu Iustin, prof. Negrea Stancu Dorina, soţul său, Stancu Victor, simpatica noastră colegă Croitoru Rodica, Trancă Gigel, împreună cu soţia, şi nu în cele din urmă, simpaticul şi minunatul nostru coleg, prof. Mitru Nicolae din Albeni! Ca întotdeauna, am început cu un moment de reculegere şi de pioasă amintire faţă de colegii şi profesorii noştri care s-au înălţat la cer, după care a urmat o masă festivă la restaurantul hotelului unde am fost cazat, cu depănări de amintiri, cu glume mai mult sau mai puţin deocheate, cu ciocniri de pahare şi cu sincere urări de sănătate şi de viaţă îndelungată!
Desigur, se pot spune multe la o astfel de reîntâlnire ocazionată de împlinirea celor 59 de ani de la absolvirea Liceului din Târgu-Cărbuneşti, dar, în taina amintirilor frumoase, cred că «se intră pe uşa din faţă», iar, în calitatea mea de absolvent de relaţii economice internaţionale, mi-am reamintit de multe ori şi de fratele meu, Cătănescu Florin, acum locuitor în Statele Unite, coleg cu noi, pe care l-am asigurat, că, da, în acest fel se intră în această «livadă» a tainelor, iar, noi, pe 3 august 2024, am intrat prin miracolul acelei «uşi din faţă», de aceea, propun ca pe viitor, să achiziţionaăm nişte ecusoane, pentru că prin tipicul acestor întâlniri de revedere, cu toţi ne apropiem de albastrul cerului, acolo, la liceul nostru din Târgu-Cărbuneşti, unde am avut profesori de la care am învăţat miracolele ştiinţei şi ale cunoaşterii! Dragii mei colegi, resimt aceleaşi emoţii ca şi voi, iar, astăzi este o sărbătoare pentru noi, am rostit cu emoţie aceste cuvinte de suflet la întâlnirea noastră de la Polovragi! În încheiere, aş dori să le spun colegilor mei şi cititorilor Ziarului «Gorjeanul» că în pofida faptului că m-am născut pe meleaguri prahovene, iar, acum locuiesc în Bucureşti, mi-e dor de Gorjul copilăriei şi al tinereţii mele, iar, ca fapt divers, sau, nu numai divers, ci, covârşitor pentru viaţa mea, am finalizat două cărţi pe care le consider de o mare valoare pentru mine! Prima se referă la prezentarea cu lux de amănunte a artei persane şi se intiulează: «Despre arta şi cultura persană», acolo unde am condus timp de cinci ani activitatea de construcţii electrice linii de înaltă tensiune în Iran, iar în cea de-a doua carte intitulată «Istoria neamului Cătăneştilor», vorbesc despre strămoşii care se trag din rândul ostaşilor lui Mihai Viteazul şi care după moartea întregitorului au trecut munţii şi s-au stabilit în Ţara Românească, pe albia râului Prahova. Deci, lucrarea se referă la istoricul neamului meu cu numele «Cătănescu», antroponim care derivă de la termenul ardelenesc şi profund românesc de «cătană», mai ales că atunci când vine vorba de carte, mă gândesc, atât la educaţie, cât şi la lectură întru amintirea şi nemurirea neamului meu!
În ceea ce priveşte învăţătura, am întâlnit mulţi intelectuali fără suflet, dar şi oameni simpli de o rară frumuseţe interioară! Desigur, aceasta nu înseamnă că trebuie să mizăm doar pe suflet şi pe trăsărurile de caracter, chiar dacă, e drept, că ele sunt în vârf, dar şi cartea ne ridică la anumite înălţimi şi ne aduce mari satisfacţii în viaţă! În final, pot spune că întâlnirile noastre frumoase şi emoţionante sunt ca o revenire «acasă» la liceul nostru, unde orice întoarcere este o revenire «acasă», care ne dă puterea şi stabilitatea de care avem nevoie. Am fost copii şi tineri elevi serioşi şi studioşi, cu simţul umorului, am avut diriginţi şi profesori severi, care s-au impus, dar am avut norocul de a lucra cu ameni foarte bine educaţi, am fost nişte norocoşi, fiindcă ne-m păstrat sufletul viu! Cred că merită să ne bucurăm din plin de realizările noastre, am trăit nişte vremuri delicate, dar, frumoase, ne-am păstrat candoarea şi nu am fost nişte oameni frustraţi! Aş dori să închei, dar, nu mă îndur, pentru a evoca starea specială a momentului festiv de la Polovragi, când ne-am amintit de fazele hazlii din timpul liceului, am vorbit despre realizările sau eşecurile personale, despre familiile noastre, despre copii şi nepoţi. Prin absolvirea liceului de la Târgu-Cărbuneşti, cred că ne-am atins tot ceea ce ne-am dorit, visele ni s-au împlinit, iar, acum suntem bunici şi suntem foarte mulţumiţi de tot ceea ce am făcut! Putem fi mulţumiţi de viaţa noastră! Cuvintele acestea sunt un sentiment fundamental de recunoştinţă, ca stare de bine şi de sănătate a sufletului nostru, pentru că nimic nu se ştie de azi pe mâine!
Inginer electro-energetician, Adrian CĂTĂNESCU, Bucureşti
