Meningita virală este o afecţiune determinată de o serie de viruşi care se localizează la nivelul meningelui, iar ulterior pot chiar disemina în interiorul substanţei cerebrale determinând encefalita. Boala evoluează cu febră, cefalee şi iritaţie meningeală, anorexie, greţuri şi vărsături, dureri abdominale şi diaree. Tabloul clinic al afecţiunii este mult mai şters decât în cazul meningitei bacteriene, neexistând acele semne de severitate. Simptomele de însoţire au manifestări uneori minime, putând îngreuna diagnosticul mai ales pentru un medic neexperimentat.
Dacă infecţia virală se localizează la nivelul măduvei spinării, infecţia poartă numele de mielită. Există o creştere a incidenţei infecţiilor virale meningiene pe parcursul verii, reflectând predominanţa sezonieră a infecţiilor cu enterovirusuri şi arbovirusuri. Cel mai important test pentru diagnosticarea meningitei este examinarea lichidului cefalorahidian. Meningita virală are un prognostic foarte bun, neexistând sechele neurologice sau cefalee persistentă după vindecare aşa cum se întâmplă în cazul meningitei bacteriene. De multe ori spitalizarea bolnavilor nu este necesară, tratamentul fiind în mare parte simptomatic.
Virusurile cel mai des incriminate în producerea meningitelor sunt enterovirusurile, arbovirusurile, virusul HIV, virusul Herpes simplex tip 2.Enterovirusurile sunt cea mai importantă cauză a meningitei virale. Există şi alte virusuri responsabile de declanşarea meningitei, dar cu frecvenţă mai mică, acestea fiind virusul Herpes simplex tip 1, virusul meningitei coriolimfocitare şi virusul urlian. Alţi agenţi etiologici cu implicare ocazională în meningita virală sunt adenovirusurile, virusul gripal A şi B, virusul rubeolei, rujeolei, virusul paragripal, virusul varicelo-zosterian, virusul citomegaliei şi virusul Epstein-Barr. Cel puţin două treimi din meningitele virale sunt determinate de enterovirusuri. Virusul urlian trebuie luat în considerare atunci când meningita apare în sezonul de iarnă sau primăvară devreme, în special la sexul masculin. Apariţia meningitei toamna târziu sau iarna, în asociere cu un istoric de contact cu şoareci de casă sau excrementele acestora sugerează o infecţie cu virusul meningitei coriolimfocitare. În acest caz la aceşti pacienţi se întâlnesc pe lângă meningită şi alte afecţiuni de însoţire ca rash cutanat, infiltrate pulmonare, parotidita, alopecie, orhita sau miopericardita.
Meningita cu virusul Herpes simplex tip 2 afectează mai ales sexul feminin şi apare în contextul unui herpes genital manifest. Un sfert dintre femeile cu herpes genital netratat pot să prezinte în decursul vieţii meningite recurente. Meningita cu virusul varicelo-zosterian trebuie luată în considerare în prezenţa varicelei sau a zonei zoster asociate cu sindrom meningian. Unii din aceşti pacienţi, mai ales copiii, pot dezvolta un sindrom de ataxie cerebeloasă acută. Infecţia cu arbovirusuri se întâlneşte în lunile de vară, iar virusul este răspândit de către insecte precum căpuşele.
Vaccinarea este o metodă foarte bună de prevenire a dezvoltării subsecvenţe a meningitei sau a altor complicaţii neurologice asociate cu infecţii cu virusul rujeolei, oreionului sau poliomielitei, fiind de un real folos mai ales pentru copiii de vârstă mică care tind să prezinte mai des complicaţii în urma meningitei virale.
Manifestări clinice
Meningita virală nu evoluează cu un tablou clinic sever aşa cum se întâmplă în cazul meningitei bacteriene. Simptomele şi semnele sunt asemănătoare, dar mult mai sterse. Cel mai adesea pacientul acuză cefalee moderată sau uşoară, indispoziţie, greţuri matinale, dureri abdominale şi uşoară stare de confuzie. Greţurile şi vărsăturile sunt în relaţie cu afectarea neurologică, fiind tulburat controlul nervos visceral pe baza afectării nervului vag.
La internare se constată febră, semne de iritaţie meningiană, dureri musculare, vărsături şi diaree. Starea de conştienţă este uşor alterată, bolnavul prezentând o letargie sau o stare de somnolenţă.
Anorexia este întâlnită la majoritatea pacienţilor, fiind mai accentuată la copii.
Cefaleea din meningita virală se localizează caracteristic în regiunea frontală sau retroorbitală. Cefaleea este mai accentuată pe parcursul dimineţii şi se ameliorează după vărsături. Mulţi pacienţi acuză intoleranţa la lumina puternică (fotofobie) şi dureri ale globilor oculari la încercarea de mobilizare a acestora.
Cristina Răscol
